Biografia zilei: Panait Istrati

[altmariusliterar2]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Panait Istrati
Panait Istrati
Date personale
Născut	10 august 1884 Brăila, România
Decedat	16 aprilie 1935, (51 de ani) București, România
Locul înmormântării	Cimitirul Bellu
Părinți	Gherasim Valsamis Joița Istrati
Căsătorit cu	Enta Gheorghiu (n. Malcoș) Anna Munsch Margareta Izescu
Naționalitate	România
Cetățenie	Franța România Grecia
Etnie	grec
Religie	ortodoxă
Ocupație	scriitor, jurnalist
Partid politic	socialist
Limbi	limba franceză[1]
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1906 - 1935
Specie literară	nuvelă, roman
Operă de debut	1906 - articolul „Hotel Regina” în revista România muncitoare
Opere semnificative	„Chira Chiralina”, „Ciulinii Bărăganului”, „Povestile lui Adrian Zograffi”
Influențe Romain Rolland, Nikos Kazantzakis

Panait Istrati (numele la naștere: Gherasim Istrati, n. 10 august 1884Brăila – d. 16 aprilie 1935, București) a fost un scriitor român de limbă română și franceză.

Viața

Panait Istrati s-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gherasim Valsamis, grec chefalonit.

A copilărit în Baldovinești, a terminat șase ani de școală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Ca și Maxim Gorki, scriitorul rus și apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, și-a câștigat existența ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și al unui vânzător ambulant. O vreme a fost și cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite orașe: București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli,Paris și Lausanne.

Primele încercări literare datează din 1906, cu preponderență făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutul fiindu-i articolulHotel Regina în revista România muncitoare. Între 1910-1912 își publică, în aceeași revistă, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Colaborează și la alte ziare: Viața socială, Dimineața,Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste.

Trăind în sărăcie, bolnav și singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland. Acesta este avertizat și îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923 cu o prefață semnată chiar de Romain Rolland. A publicat romanele: Ciulinii Bărăganului, Les Récits d'Adrien Zograffi („Povestile lui Adrian Zograffi”).

Nicolae Iorga nu l-a apreciat deloc pe Panait Istrati. Într-un interviu luat de Ioan Massoff și apărut în ziarul Rampa din 12 noiembrie 1924, Iorga declara:

"Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicație. Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. [...] Eu nu-i găsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean".^[2]

În 1927 a vizitat Moscova și Kievul (și a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria sa acolo). În Rusia îl intâlnește pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menționa mai târziu în romanul său Zorba Grecul). În 1929 a călătorit din nou înRusia sovietică. Voiajul său în Rusia a fost sursa de inspirație a operei Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus(tradusă în limba engleză sub titlul The Confession of a Loser) în care denunță abuzurile regimului comunist. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic și a omletei proverbiale: "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?". Antologia Vers l'autre flamme cuprinde nu doar textul Spovedania unui învins a lui Istrati, ci și alte scrieri căci Victor Serge este, de pildă, un alt autor. Publicarea cărții va provoca izolarea scriitorului, acesta fiind abandonat de prietenii săi de ideologie socialistă (unii din prietenii săi comuniști considerându-l fascist).

În 1930 se reîntoarce definitiv în România. Publică în 1933 eseul L’Homme qui n’adhère à rien, în care se conturează atitudinea sa în privința independenței. Chintesența acestui eseu îi atrage vehemente contestări.

A fost tratat de TBC în Franța la Nisa și apoi a revenit la București. Izolat, singur și bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret. Monumentul de la mormântul său a fost realizat de către Milița Petrașcu.

Prozele și romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ținuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase și religii și diverse orașele din Europa prin care a trecut de-a lungul vieții. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză și română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.

Opera

Ciclul „Adrian Zografi”

• Les Récits d’Adrien Zograffi / Povestirile lui Adrian Zografi:
  • Kyra Kyralina, Rieder, Paris, 1924, prefață: Romain Rolland; versiune românească de autor: I. G. Hertz, București, 1934;
  • Oncle Anghel, Rieder, Paris, 1924; versiune românească de autor: Renașterea, București,1925;
  • Les Haidoucs: I. Présentation de Haidoucs, Rieder, Paris, 1925;
  • Les Haidoucs: II. Domnitza de Snagov, Rieder, Paris, 1926;
• Enfance d’Adrien Zograffi / Copilăria lui Adrian Zografi:
  • Codine, Rieder, Paris, 1926; versiunee românească de autor: I. G. Hertz, București, 1935;
• Adolescence d’Adrien Zograffi / Adolescența lui Adrian Zografi:
  • Mikhail, Rieder, Paris, 1927;
• Vie d’Adrien Zograffi / Viața lui Adrian Zografi:
  • La Maison Thuringer, Rieder, Paris, 1933; versiune românească de autor: Cartea Românească, București,1933;
  • Le Bureau du placement, Rieder, Paris, 1933; versiune românească de autor: Cartea Românească, București,1933;
  • Méditerranée. Lever du soleil, Rieder, Paris, 1934;
  • Méditerranée. Coucher du soleil, Rieder, Paris, 1935; versiune românească de autor: Cartea Românească, București,1936;

În afara ciclului „Adrian Zografi”

• • Trecut și viitor. Pagini autobiogafice, Renașterea, București,1925;
  • La Famille Perlmutter, Gallimard, Paris, 1927 (în colaborare cu Josué Jéhouda);
  • Isaac, le tresseur de fil de fer, Joseph Hessler librairie, Strasbourg, 1927;
  • Le Refrain de la fosse (Nerantsoula), Grasset, Paris, 1927;
  • Mes départs (pages autobiographiques), Gallimard, Paris, 1928; versiune românească de autor (postum): Cartea Românească, București, 1940;
  • Les Chardons du Baragan, Bernard Grasset, Paris, 1928; versiune românească de autor, numai primul capitol (postum): Moderna, București, 1943;
  • Confession pour vaincus. Après seize mois dans l’URSS, Rieder, Paris, 1929;
  • Le Pécheur d’éponges (pages autobiographiques), Rieder, Paris, 1930; versiune românească de autor (postum): Dacia, București, f.a.;
  • Pour avoir aimé la terre, Denoël et Steele, Paris, 1930;
  • Tsatsa Minnka, Rieder, Paris, 1931; versiune românească de autor: Eminescu, București, 1931;
  • En Égypte, Éditions des Cahiers libres, Paris, 1931.

Ediții

• Opere alese / Œuvres choisies, ediție bilingvă româno-franceză, texte alese, prefață și note de Al. Oprea, traducere de Eugen Barbu, vol. I-IX, București, Editura pentru Literatură / Editura Minerva, 1966-1984
• Opere, ediție bilingvă franceză-română, ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Zamfir Bălan, Editura Istros a Muzeului Brăilei (Kyra Kyralina / Chira Chiralina, 1993, ediția a doua, 2009; Oncle Anghel / Moș Anghel, 1995; Codine / Codin, 1996; Tsatsa Minnka/Țața Minca, 1997; La maison Thuringer / Casa Thuringer, 1998).
• Opere. Povestiri. Romane, ediție îngrijită, cronologie, note și comentarii de Teodor Vârgolici, introducere de Eugen Simion, vol. I-II, București, Editura Univers Enciclopedic, colecția „Opere fundamentale”, 2003

Ecranizări

• Kira Kiralina, film mut sovietic, 1928, regia: Boris Glagolin
• Kira Kiralina, film românesc din 2014, regia: Dan Pița
• Ciulinii Bărăganului, coproducție Franța-România, 1957, regia: Louis Daquin, Gheorghe Vitanidis. Ecranizare după romanul omonim.
• Codin (Codine), coproducție Franța-România, 1962, regia: Henri Colpi. Ecranizare după romanul Copilăria lui Adrian Zograffi. Scenariul: Dumitru Carabăț, Henri Colpi, Yves Jamiaque. Premiul pentru cel mai bun scenariu, Festivalul de film de la Cannes, 1963.
• Balkán! Balkán!, coproducție Ungaria-Franța-Turcia, 1993, regia: Maár Gyula. Ecranizare după Chira Chiralina.

Galerie imagini

• 

  Panait Istrati

Note

1. ^ "Panait Istrati", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb119083160, accesat la 10 octombrie 2015 Missing or empty|title= (ajutor)
2. ^ În jurul unei polemici: Nicolae Iorga-Panait Istrati

Bibliografie selectivă

Română

• Alexandru Oprea, Panait Istrati, București, Editura pentru Literatură, 1964
• Alexandru Oprea, Panait Istrati: dosar al vieții și al operei, București, Editura Minerva, 1976
• Maria-Gabriela Pintea, Panait Istrati, București, Editura Cartea Românească, 1975
• Mircea Iorgulescu, Spre alt Istrati, București, Editura Minerva, 1986
• Zamfir Bălan, Panait Istrati - Tipologie narativă, Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2001
• Mircea Iorgulescu, Celălalt Istrati, Iași, Editura Polirom, 2004
• Maria Cogălniceanu, Panait Istrati: tentația și ghimpii libertății, Brăila, Editura Ex Libris, 2005
• Constandina Brezu-Stoian, Panait Istrati, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007
• Eleni Samios Kazantzakis, Adevărata tragedie a lui Panait Istrati, Editura Istros a Muzeului Brăilei, 2013
• Mircea Iorgulescu, Panait Istrati- nomadul statornic, Edție definitivă, în îngrijirea lui Ioan Groșescu, Editura Karta Graphic, Ploiești,2011

Franceză

• Édouard Raydon, Panaït Istrati, vagabond de génie, Paris, Les Éditions Municipales, 1968
• Monique Jutrin-Klener, Panaït Istrati, un chardon déraciné : écrivain français, conteur roumain, Paris, Éd. Fr. Maspero, 1970
• Roger Dadoun, Panaït Istrati, Aix-en-Provence, L'Arc, 1983
• David Seidmann, L'Existence juive dans l'œuvre de Panaït Istrati, Paris, Éditions Nizet, 1984
• Elisabeth Geblesco, Panaït Istrati et la métaphore paternelle, Paris, Anthropos, 1989
• Monique Jutrin-Klener, Hélène Lenz, Daniel Lérault, Martha Popovici, Élisabeth Geblesco, Catherine Rossi, Jeanne-Marie Santraud, Les Haïdoucs dans l'œuvre de Panaït Istrati : l'insoumission des vaincus, Paris, L'Harmattan, collectionCritiques littéraires, 2002

Italiană

• Elena Dumitru, L’emigrazione intellettuale dall’Europa centro-orientale. Il caso di Panait Istrati, Roma, Edizioni Nuova Cultura, 2012
• Elena Dumitru, De vorbă cu Panait Istrati/Parlando con Panait Istrati (Aracne, Roma 2015)

Legături externe

La Wikisursă există texte originale legate de Panait Istrati

La Wikicitat găsiți citate legate dePanait Istrati.

• Panait Istrati, de la kominternist la Cruciada Românismului
• Biografie
• Ciulinii Bărăganului, audiobook
• Teodor Vârgolici, Panait Istrati în posteritate, în „România literară”, nr. 3, 26 ianuarie-1 februarie 2007
• Lucian Zeev Herșcovici, Panait Istrati și evreii
• Învins ieri, învingător astăzi, 21 Mai 2009, Nicolae Drăgușin, România liberă
• Spovedania unui învins: Panait Istrati, 12 august 2009, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
• Panait Istrati și sinuciderea, 15 mai 2011, Victoria Anghel, Adevărul
• Remember Panait Istrati, la 75 de ani de la moartea sa, 14 aprilie 2010, Amos News
• Panait Istrati si experienta comunista, 8 ianuarie 2010, Adrian Bucurescu, România liberă