Biografia zilei: Ovid Densusianu

[altmariusliterar]

1873 — La 29 decembrie, la Fagaras, se naste Ovid Densusianu.
Este fiul lui Aron Densusianu, filolog, profesor de limba latina si literatura romana la Universitatea din Iasi, si al Elenei, nascuta Circa, de origine aromana. Pe linie paterna, descinde dintr-o veche familie de carturari. Aron este frate cu Nicolae Densusianu, autorul lucrarii Dacia preistorica. Amandoi sunt fii preotului din Densus.

1880-1890 — Urmeaza scoala primara la Satu-Lung, Fagaras si Brasov.

1881 — Se muta cu familia la Iasi unde isi continua studiile la Liceul National din Iasi si la Scoala Institutele Unite.

1890 — Sustine bacalaureatul.
Urmeaza Facultatea de Litere din Iasi, unde este coleg cu Garabet Ibraileanu. Profesori Alexandru Philippide si A.D. Xenopol.

1892 — Isi ia licenta, “magna cum laude”.

1892-1893 — Este numit profesor la liceu in Botosani si Focsani.

1893-1895 — Urmeaza studii de specializare la Berlin, cu A. Tobler, si la Paris la "École des Hautes Etudes".

1893-1897 — Impreuna cu tatal si cu unchiul sau Nicolae, scoate "Revista critica-literara", de orientare antijunimista.

1895 — Debuteaza editorial cu "Aliteratiunea in limbile romanice". Scrie articole de istorie si critica literara si lingvistica.

1896 — Obtine Diploma la „École des Hautes Etudes", cu lucrarea La Prise de Cordres et de Sébillée, chanson de gest du XII-ème siècle.
Studiaza la Paris sub indrumarea profesorului Gaston Paris texte medievale franceze.
Isi ia doctoratul cu un studiu filologic asupra unui text francez din secolul al XIV-lea: Der „Roman de la comtesse d'Anion” von Jean Maillart.
Ii apare la Paris lucrarea Aymeri de Narbonne dans la chanson du pelerinage de Cliarlemagne.

1897 — Este profesor suplinitor la Catedra de Istorie a Limbii si Literaturii romane a Universitatii din Bucuresti.
Apare a doua publicatie, Rotacismul in dialectul istrian.
La Paris, colaboreaza la "Romania"; editeaza, la Bucuresti, "Anuarul seminarului de istoria limbei si literaturei romane".

1898 — Publica Buletinul Studii de filologie romana.

1899 — Apare la Paris lucrarea Un essai de ressurection litteraire.

1901 — Profesor titularul Catedrei de filologie romanică la Universitatea din Bucuresti. Va pastra catedra pana la sfarsitul vietii.

1901-1938 — Publica o monumentala Histoire de la langue roumaine, I-II, la Paris. Este opera sa fundamentala.

1903 — Membru corespondent al Academiei Romane.

1905 — Este distins cu Premiul „Bibesco” al Societatii de Lingvistica din Paris.
Infiinteaza la Bucuresti Societatea de Filologie, in cadrul careia prezinta comunicari cu tematica lingvistica pe care le va publica mai tarziu in „Buletinul Societatii Filologice”.

1905-1925 — Editeaza publicatia literara "Vieata noua", tribuna a curentului simbolist si romanic preconizat de Densusianu in poezia momentului.

1906-1908 — Apare Texte din toate partile locuite de romani, I-II.

1907-1914 — Impreuna cu I. A. Candrea, redacteaza un Dictionar etimologic al limbii romane, care ramane neterminat.
Publica o colectie de texte dialectale, Graiul nostru.

1912 — Apare la Paris Limanuri albe.

1912-1925 — Sub pseudnimul Ervin, Densusianu se afirma ca poet, publicand mai multe plachete carora li se adauga cateva incercari dramatice, tot in versuri.

1914 — Intemeiaza Institutul de Filologie si Folclor .

1914-1916 —Tine la Universitate un numar de prelegeri asupra simbolismului francez.

1915 — Apare monografia "Graiul din Tara Hategului".

1918 — Devine membru al Academiei Romane. Tine discursul de receptie Scoala latinista in limba si literatura romana. Barbu Delavrancea.

1919 — Apare la Bucuresti Sub statica vremei.

1920 — Publica Flori alese din cantecele poporului.

1920-1933 — Elaboreaza Istoric literar (Literatura romana moderna, I-III).

1921 — Apare la Bucuresti Salba clipelor.

1921-1922 — Este plecat la Praga.

1922 — Apare la Bucuresti Sufletul latin si literatura noua, I-II.

1922-1923 — Scrie Viata pastoreasca in poezia noastra populara, I-II.

1923 — Este ales membru de onoare al Societatii de Etnografie.

1923-1938 — Editeaza revista "Grai si suflet", publicatie a Institutului de Filologie si Folclor.

1924 — Devine membru al Societatii de Lingvistica de la Paris.
Apare la Paris Raze peste lespezi.

1925 — Initiaza convocarea unui Congres al filologilor romani si sustine comunicarea Vorbirea populara din puncte noua de vedere.

1930-1934 — Scrie Limba descantecelor.

1938 — La 8 iunie, Ovid Densusianu moare, la Bucuresti. Este inmormantat la cimitirul Bellu.