Biografia zilei: Oscar Lemnaru

[altmariusliterar]

http://www.crispedia.ro/Oscar_Lemnaru

 

Oscar Lemnaru (pseudonim al lui Oscar Holtzman; 1 februarie 1907, Bucureşti - 17 mai 1968, Bucureşti) este un prozator şi traducător. Născut în familia unui negustor mărunt, Solomon Holtzman, Lemnaru a început şcoala la Brăila. Se pare că nu a terminat liceul, pe care l-ar fi părăsit pentru a nu fi silit să preia meseria tatălui său. În Bucureşti, unde şi-a petrecut restul vieţii, a dus o viaţă de boem, fiind un nelipsit al cafenelei artistice şi un conviv spumos. A lucrat sporadic în redacţiile câtorva publicaţii, mai mult timp la „Facla" (1934-1937).

 

A debutat ca jurnalist în efemera publicaţie brăileană „Florile Dunării" (1927), unde a semnat cu pseudonimul Vasile Cărămidaru. Va continua să publice în „Cuvântul", „Tribuna politică, parlamentară, economică, socială, culturală şi artistică", „Credinţa", „Revista Fundaţiilor Regale", „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români", „Azi", „Lumea românească", „Libertatea", „Gazeta capitalei", „Gazeta femeilor", „Patria", „Reporter", „Realitatea ilustrată", „Viaţa de azi" etc.

 

Până prin 1940 a vădit preferinţă pentru eseul filosofic, deşi pregătirea sa în domeniu era aceea a unui autodidact ambiţios. Învaţă germana şi franceza, citeşte cărţi de filosofie, ataşându-se de principiile eticii lui Spinoza, la care apreciază îndeosebi raţionalismul absolut. Stilul alert şi proprietatea exprimării i-au adus o oarecare reputaţie în presa vremii. După război colaborează la „Bis", „Revista literară", „Libertatea", „Unirea", „Dreptatea", „Dreptatea nouă", „Revista familiei", „România liberă", „Veac nou", „Contemporanul", „Magazin" etc. Acum se consideră un justiţiar şi publică articole dure la adresa unor confraţi. De sub condeiul lui ies însă şi portrete obiective, dintre care se disting cele apărute în „Dreptatea nouă" (Camil Petrescu, Victor Eftimiu, F. Aderca, Elena Farago, Anton Bibescu).

 

Lemnaru era de părere că literatura şi-a epuizat resursele expresive şi că numai romanul fantastic le poate revigora prin crearea unei noi convenţii. Credincios acestui crez, a început să scrie povestiri fantastice pe care le publică în „Facla", „Azi" şi „Viaţa de azi". Prelucrate şi completate cu altele, acestea vor forma volumul Omul şi umbra (1946). Povestitor în linia fantasticului autohton abordat prin prisma unei argumentări paradoxale, el urmăreşte să pună în dezbatere cu deosebire un principiu filosofic ori ştiinţific, pe care îl dezvoltă în raţionamente frecvent surprinzătoare.

 

Atras de efectele luminii, experimentatorul Crookes inventează un aparat care, sfidând legile obişnuit admise, creează întuneric în inima luminii şi îl transformă pe cercetătorul însuşi într-o crisalidă incandescentă (Triumful lui Crookes); un „străin" îşi transferă viaţa în umbra proprie şi moare când aceasta este lovită de o piatră(Omul şi umbra); Bronislav inventează un aparat care întipăreşte pe retina victimei imaginea călăului(Ochiul de mort). Logica povestirii este strânsă, întemeindu-se mai ales pe raţionamente absurde, care şochează simţul comun, şi pe care autorul le înlănţuie cu vervă. Fraza este cizelată, deşi textul cade nu o dată în manierism. Atras de teatru, Lemnaru a compus şi o piesă, Călătoriile pe avele groazei, nejucată însă.

 

A tradus din teatrul lui Ibsen (John Gabriel Borkmann) şi din R. Matisson (Cel din urmă avertisment).După 1950 s-a dedicat traducerilor de proză, dintre care unele, precum Germinai de Emile Zola şiJean-Christophe de Romain Rolland, au cunoscut numeroase ediţii.

 

Opera literară

 

• Omul şi umbra, Bucureşti, 1946; ediţie îngrijită şi prefaţă de Mircea Braga, Cluj Napoca, 1975.

 

Traduceri

 

• Vera Panova, Crujiliha, prefaţă de Petre Solomon, Bucureşti, 1949 (în colaborare cu M. Baras);

• Huan Ai, Deceniul furtunos, Bucureşti, 1952 (în colaborare cu Valeria Popescu);

• L.N. Tolstoi, Teatru, Bucureşti, 1953 (în colaborare cu Al. Kiriţescu, Ada Petrari şi Tamara Gane);

• Problemele măiestriei în arta cinematografică sovietică, Bucureşti, 1955 (în colaborare cu Irina Butmy);

• Romain Rolland, Jean-Christophe, I-III, prefaţă de Dumitru Hâncu, Bucureşti, 1957-1958;

• Emile Zola, Germinai, I-II, prefaţă de Theodora Ioachimescu, Bucureşti, 1960;

• N.E. Virta, Stepă cât vezi cu ochii, prefaţă de Maria Arvinte, Bucureşti, 1961 (în colaborare cu I. Jurist);

• Erwin Strittmatter, Poneiul Pedro, Bucureşti, 1963;

• Robert Merle, Insula, prefaţă de Şerban Cioculescu, Bucureşti, 1964;

• Jean Villain, Şi astfel zămisli Dumnezeu apartheidul. Şase mii de kilometri prin Africa de Sud,prefaţă de Cristian Popişteanu, Bucureşti, 1964.