Biografia zilei: Octavian Paler

[altmariusliterar]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Octavian Paler
Date personale
Născut	2 iulie 1926 Lisa, jud. Făgăraș
Decedat	7 mai 2007 (80 de ani) București
Naționalitate	român
Cetățenie	România
Ocupație	poet, jurnalist, eseist
Partid politic	Partidul Comunist Român
Limbi	limba română[1]
Studii	Universitatea din București
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1958-2007
Specie literară	poezie, eseu
Operă de debut	Umbra cuvintelor
Note
Premii	Ordinul național „Steaua României”

Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov – d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.

Biografie

Fiul lui Alexandru și al Anei, Paler a urmat școala primară în satul natal, în anul 1937, după care a fost admis bursier la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului 1944, cu o saptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, a avut o altercație cu George Șerban, directorul școlii, care era chiar unchiul său (fratele mamei), și a fost obligat să părăsească școala, mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraș pentru a urma, în anul școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a, secția literară. Aici s-a remarcat, mai ales la obiectele filosofie, latină, elină.

În anul 1945, la terminarea ultimei clase de liceu, o clasă cu 44 elevi, a fost declarat Promovat cu laudă.^[2] În același an, a susținut examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale Facultății de Drept din București.

Între 1949 și 1961 a fost redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română. În 1964 a fost timp de trei luni corespondent Agerpres la Roma.

Căsătorit în anul 1951, are un fiu, care a absolvit cursurile universitare (ASE- Facultatea de Comerț Exterior) în anul 1979.^{[necesită citare]}

A încetat din viață la vârsta de 80 de ani, în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormântat, cu onoruri militare, în Cimitirul Sfânta Vineri.

Activitatea politică

Următoarele activități erau în cadrul statului comunist puternic politizate.

• 1965–1970: Vicepreședinte al Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune
• 1976: Președinte al Consiliului Ziariștilor
• 1970–1983: Redactor-șef al cotidianului central România Liberă
• 1974–1979: Membru supleant al Comitetul Central al Partidului Comunist Român
• 1980–1985: Deputat de Vaslui în Marea Adunare Națională, Parlamentul monocameral al României comuniste

Este persecutat de Securitate datorită viziunilor sale pro-occidentale și de critica la adresa PCR și a lui Nicolae Ceaușescu. I se stabilește domiciliul forțat și i se interzic diferite activitați în lumea artistică.^[3]

Activitatea civică după 1989

După evenimentele din decembrie '89, fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu ș.a. Grupul de Dialog Social, care se evidențiază prin pozițiile sale anti-comuniste. Devine, pe rând, director onorific și editorialist al ziarului România liberă, apoi editorialist la Cotidianul și Ziua. Rămâne un jurnalist și comentator apreciat. Participă la talk-show-ri, pe teme de politică, de moralitate etc, la diferite posturi de televiziune. În ultimii ani de viață, devine un critic acerb al clasei politice românești.

A realizat un film de televiziune dedicat satului natal, Lisa.

Activitatea literară

• Umbra cuvintelor, 1970
• Drumuri prin memorie I (Egipt, Grecia), 1972
• Drumuri prin memorie II (Italia), 1974
• Mitologii subiective, 1975, (ed. II, 1976)
• Apărarea lui Galilei, 1978, (versiune noua, 1997)
• Scrisori imaginare, 1979, (ed. II, 1992; ed. III, 1998)
• Caminante, 1980
• Viața pe un peron, 1981, (ed. II, 1991)
• Polemici cordiale, 1983
• Un om norocos, 1984 ^[4]
• Un muzeu în labirint. Istorie subiectiva a autoportretului, 1986, ed. Cartea Romaneasca
• Viața ca o coridă, 1987
• Don Quijote în est, 1993
• Rugați-vă să nu vă crească aripi, 1994
• Vremea intrebărilor, 1995
• Aventuri solitare, 1996
• Deșertul pentru totdeauna, 2001
• Autoportret într-o oglindă spartă, 2004
• Eul detestabil: o istorie subiectivă a autoportretului, (intitulat initial Un muzeu in labirint), 2005, editura Albatros
• Caminante. Jurnal și contrajurnal mexican, 2005, ediția a doua, adăugită, editura Albatros
• Calomnii mitologice, 2007, editura Historia^[5]
• Convorbiri cu Octavian Paler (conlocutor fiind Daniel Cristea-Enache), 2007, editura Corint^[6]
• Poeme, 2008, ed. Semne-Artemis
• Rugați-vă să nu vă crească aripi, 2010

Deseori i se atribuie un text de largă circulație în „samizdat”-ul internautic, și anume „Interviu cu Dumnezeu”. În repetate rânduri, Octavian Paler a negat paternitatea acestui text.^{[necesită citare]}

În 2008, editura Polirom a demarat seria de autor „Octavian Paler”.

Traduceri

• Leben auf einem Bahnsteig. Versiunea germană de Ewalt Zweyer a romanului Viața pe un peron, Editura Kriterion, București, 1994
• Život na nástupišti. Versiunea cehă de Jindřich Vacek a romanului Viața pe un peron, Editura Mladá fronta, Praga, 2009
• Polémiques cordiales – traducerea franceză (traducător Alain Paruit), Editura Kriterion, București, 1991

Premii și distincții

• Premiul Uniuniii Scriitorilor din România (1972) pentru Drumuri prin memorie. Egipt. Grecia
• Premiul Uniuniii Scriitorilor din România (1980) pentru Caminante
• Premiul Academiei Române pentru Apărarea lui Galilei, 1978
• Opera Omnia a Uniunii Scriitorilor din România, 2005
• „Steaua României”, în grad de cavaler, 2003

In memoriam

• În memoria lui Octavian Paler, o stradă din Făgăraș a primit numele său: strada Octavian Paler.
• Scoala din satul lui Octavian Paler, Lisa, ii poarta numele
• Biblioteca municipala din Faragas ii poarta, si ea, numele.