Biografia zilei: Nicolae Deleanu

[altmariusliterar]

Nicolae Deleanu (16 septembrie 1903, Bucureşti - 10 aprilie 1970, Bucureşti) - prozator şi ziarist. Este fiul lui Ştefan Deleanu, muncitor.

Îşi întrerupe studiile liceale în 1916, din cauza greutăţilor materiale; lucrează ca ucenic într-un atelier de armurărie. Se întoarce la liceu în toamna lui 1918 şi este exmatriculat peste câteva luni pentru că participase la demonstraţia de la 13 decembrie din acel an. A fost reînscris la intervenţia lui N. Iorga, impresionat de figura adolescentului slăbuţ şi îmbrăcat sărăcăcios pe care îl întâlnea adesea în anticariatele bucureştene. A îndeplinit diverse munci pentru a-şi putea plăti taxele şcolare.

În 1920 e angajat corector la „Anuarul economic al României”, şi peste un an va conduce librăria socialistă „Casa Poporului” de pe strada Brezoianu, loc de întâlnire al militanţilor socialişti şi social-democraţi. Aderă la Uniunea Tineretului Socialist, al cărei preşedinte devine (1924-1926).

Între 1923 şi 1926 activează în gruparea studenţească de stânga care edita publicaţiile „Ideea universitară”, „Cultura nouă”, „Viaţa universitară” şi, o anume perioadă, „Scânteia”. Debutează în 1922, cu articole în presa socialistă. Este redactor şi redactor-şef la „Socialismul”, „Lumea Nouă”, „Banyamunkas”, „Bergarbeiter” şi „Tribuna porturilor şi transporturilor”. Împreună cu Alexandru Sahia redactează rubrica referitoare la viaţa muncitorească a ziarelor „Dimineaţa” şi „Adevărul” (1926-1937).

După 1944 face parte din conducerea oficiosului social democrat „Libertatea” şi conduce „Ultima oră” (1944-1948), ziarul de după-amiază al acestui partid. Alcătuieşte anual (1925-1939) „Calendarul muncii”, editat de Partidul Social Democrat. La Congresul din octombrie 1947 al acestui partid, va face parte din gruparea ce se va pronunţa pentru unirea cu comuniştii.

După 1951 va fi câţiva ani conferenţiar la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, ţinând cursuri referitoare la secolul al XIX-lea, cu un accent deosebit asupra evoluţiei ideilor socialiste de la falansterul din Scăieni şi relaţiile revoluţionarilor de la 1848 cu socialiştii francezi până la mişcarea de la sfârşitul secolului.

Activitatea literară a lui Deleanu e sporadică. Ea începe în 1930, cu alcătuirea unei antologii, Poezia muncii, prima de acest gen în România, cuprinzând versuri ale poeţilor-muncitori; în comparaţie cu numeroasele culegeri din anii ’50, culegerea are calitatea de a se înscrie într-un orizont tematic mai larg, fără să-şi propună o simplă ilustrare a ideilor politice.

În 1932 va edita o formă revizuită (sub titlul Cântecul muncii), iar în 1934 Robii, un volum de povestiri - cele mai multe pornind de la întâmplări reale, de obicei, dramatice, cu puternice inflexiuni de factură naturalistă, în spiritul literaturii lui Carol Ardeleanu.

Cartea sa cea mai cunoscută e romanul Nedeia din Poiana Miresei (I-III, 1955-1964). Investigaţiile în arhive şi în biblioteci l-au ajutat pe Deleanu să creeze un cadru precis al naraţiunii, inspirată de evenimente petrecute la începutul secolului al XIX-lea. Cu mijloacele tradiţionale ale romanului realist, se dezvoltă o acţiune în mai multe planuri, uneori lipsită totuşi de dinamism, în măsura în care scriitorul e ispitit de redarea amănunţită a dialogurilor construite pe idei sociale.

„Nedeia din Poiana Miresei - frescă a vieţii şi regiunii miniereşti de la începutul veacului trecut, frescă a luptelor anului 1848 în acele părţi de ţară - rămâne un roman de o trainică factură epică” (Valeriu Râpeanu).

Opera literară

• Robii, Bucureşti, 1934;
• Nedeia din Poiana Miresei, I-III, Bucureşti, 1955-1964; ediţia II, I-II, prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1968;
• Scrieri social-politice, introducere de Ion Felea, Bucureşti, 1976.

Antologii

• Poezia muncii, Bucureşti, 1930; ediţia (Cântecul muncit), Bucureşti, 1932.
•