Biografia zilei: Nicolae Ceaușescu (2)

[altmariusistoric]

Statura politică a lui Ceaușescu

Pe parcursul „Epocii Ceaușescu”, România devine al patrulea mare exportator european de armament^{[necesită citare]}. În pofida acestui fapt, se pare că fostul șef de stat se visa laureat al Premiului Nobel pentru Pace. În acest sens, Ceaușescu face mari eforturi pentru a obține statutul de mediator în conflictul israeliano-palestinian (România fiind singura țară în contact oficial cu ambii beligeranți). Mai mult, în anul 1986, el a organizat un referendum pentru aprobarea reducerii cheltuielilor și personalului Armatei Române cu 5%. Acestea nu îl împiedică să oblige liceenii la pregătire militară, sub forma detașamentelor premilitare P.T.A.P., să oblige studentele să facă pregătire premilitară, o zi pe săptămână, în primii 3 ani de facultate și să organizeze pregătirea militară a tuturor oamenilor muncii, sub forma Gărzilor Patriotice. În aceeași perioadă, la inițiativa șefului de partid și de stat, erau convocate frecvent mari „adunări populare” pentru susținerea păcii mondiale, la care oamenii erau obligați să participe.

Principiul „neamestecului în treburile interne” este intens promovat de către Ceaușescu care dorea ca nimeni din exterior să nu-l acuze pentru dezastrul în care se afundă țara. Pe măsură ce își consolidează puterea, șeful de stat român devine megaloman, amăgit se pare de propaganda propriului partid: aparatul de propagandă partinic îl prezintă ca măreț personaj istoric, pe linia lui Burebista, a luiDecebal și a marilor domnitori medievali. Deseori, oameni de cultură, obligați de susținătorii regimului, îl proslăvesc pe „Marele Cârmaci”. Ajutat de istorici obedienți, „Mult iubitul și stimatul” își permite să modifice istoria: Mircea cel Bătrân devine „cel Mare”, iar Ioan Vodă cel Cumplit devine „cel Viteaz”. ,,Președintele însuși a scris în repetate rânduri despre trecut, publicând chiar și un volum intitulat ,,Pagini din istoria poporului român"(1983). Numeroși activiști culturali, între ei și unul din frații președintelui, au devenit peste noapte istorici oficiali, preocupați în egală măsură de istoria antică, contemporană, medievală. Obsesia istorică reflectă pe de-o parte criza de legitimitate a regimului; pe de altă parte, ea are și menirea unei diversiuni, căutând să pună în interesul partidului firescul sentiment național. Modul însă foarte elementar în care se pune în practică acest naționalism istoric, caracterul său aniversativ, patriotard, fals euforic sunt de natură de a avea mai degrabă rezultate inverse".^[75]

Ceaușescu patronează un sistem politic de tip comunist, cu partid unic și alegeri de fațadă căci pe buletinele de vot nu existau mai multe partide astfel că P.C.R. câștiga cu 99,7%. Oamenii se prezintă la alegeri în procent de 99,9% de frică, pentru a nu intra în vizorulSecurității. Este clamată o „democrație socialistă” pe care oamenii trebuie să o accepte și să o laude în public.

Prevenirea apariției manifestelor

În martie 1983, Consiliul de Stat a hotărât înregistrarea mașinilor de scris și multiplicat. Posesia și folosirea lor au fost strict reglementate, pentru a preveni utilizarea lor, spune decretul, de către persoane care „reprezintă un pericol pentru ordinea publică ori securitatea statului”, cu alte cuvinte de către cei care ar fi îndrăznit confecționarea de manifeste. O lege similară existase între 1948-1964, dar după aceea stăpânirea și folosirea mașinilor de scris de către particulari fusese liberă. Conform noului decret, aprobările de folosire a mașinilor de scris vor fi date de către Ministerul de Interne care poate „efectua și controlul asupra modului cum acestea sunt folosite”; o fișă cu literele, cifrele și semnele ortografice ale fiecărei mașini urmează a fi depusă la miliție. Astfel se putea identifica locul unde ar fi fost create manifestele. Decretul prevedea, de asemenea, că „închirierea mașinilor de scris ... precum și împrumutarea acestora în afara domiciliului deținătorului sunt interzise.”^[76]

Monitorizarea discuțiilor cu străinii

Legi și decrete speciale au fost adoptate pentru a îngrădi și controla contactele cetățenilor români cu străinii; astfel s-a decretat obligativitatea raportării oricărei convorbiri cu un cetățean străin, iar în 1982 a fost limitat numărul convorbirilor telefonice pe care abonații le puteau avea cu străinătatea. Toate aceste măsuri au îngreunat sensibil contactele cu lumea din afară, ușurând în același timp reprimarea acțiunilor de disidență.^[76]

Sfârșitul lui Ceaușescu

Revoluția din decembrie 1989

Articole principale: Revoluția română din 1989 și Cronologia ultimelor 80 zile ale regimului Ceaușescu.

Evenimentele sângeroase de la Timișoara și București din decembrie 1989 au culminat cu căderea lui Ceaușescu și a regimului comunist.

Spre exasperarea majorității covârșitoare a românilor, Ceaușescu este confirmat în fruntea PCR pentru un nou termen de cinci ani, la Congresul al XIV-lea al PCR din noiembrie 1989. La acest congres Ceaușescu denunță Pactul Molotov-Ribbentrop și cere anularea consecințelor acestuia.

Prima tentativă de organizare a unor proteste ar fi trebuit să se materializeze la Iași, în 14 decembrie 1989, dar manifestația, ce ar fi urmat să se desfășoare în Piața Unirii, este dejucată de autoritățile comuniste.^[77] O tentativă a regimului de a-l evacua pe pastorul reformat maghiar László Tőkés din locuința parohială pe care o ocupa de drept la Timișoara, pe motiv că acesta ar fi fost mutat la o altă parohie, întâmpină rezistență din partea enoriașilor, care înconjoară casa parohială într-o demonstrație de sprijin. Acestora li se alătură și români, iar demonstrația capătă în scurtă vreme un caracter mai larg, de protest împotriva regimului comunist. Trupe ale armatei, miliției și Securității apar la fața locului la 17 decembrie 1989 și deschid focul asupra manifestanților.

La 18 decembrie 1989, Ceaușescu pleacă într-o vizită oficială în Iran, lăsându-i soției sale, Elena, și altor colaboratori apropiați, misiunea de a înăbuși revolta de la Timișoara. Revolta continuă să ia amploare. După revenirea sa în țară, la 20 decembrie 1989, Ceaușescu ține o cuvântare televizată dintr-un studio de televiziune amenajat în incinta clădirii CC al PCR, în care califică evenimentele de la Timișoara drept o încercare din afară de imixtiune în afacerile interne și de subminare a suveranității României. Până la cuvântarea lui Ceaușescu, mediile oficiale de informare evită cu strictețe orice referință la evenimentele care se derulau în Timișoara, singurele surse de informare fiind posturile de radio din afara granițelor țării, precum Radio Europa Liberă și Vocea Americii. O "adunare populară" în sprijinul regimului este organizată pentru ziua următoare, 21 decembrie, în fața sediului CC al PCR, într-un loc care, în urma evenimentelor acelei zile, poartă azi numele de Piața Revoluției.^[78] Demonstrația degenerează în mișcare de răsturnare a regimului. Soții Ceaușescu, surprinși de această turnură a lucrurilor, se dovedesc incapabili de a păstra controlul asupra maselor. Populația capitalei se adună în Piața Revoluției, unde se confruntă cu unități ale miliției și armatei. Din păcate, raportul de forțe înclină în favoarea forțelor de represiune, bine reprezentate numeric și bine înarmate, care până la miezul nopții reușesc să degajeze piața, omorând zeci și arestând sute de protestatari.

Cu toată întreruperea transmisiunii televizate a demonstrației din 21 decembrie, reacția ineptă și neajutorată a lui Ceaușescu nu scapă neobservată de telespectatorii din întreaga țară. Până în dimineața zilei de 22 decembrie 1989, protestele se răspândiseră deja în toate marile orașe ale României. Moartea în condiții suspecte a ministrului apărării, generalul Vasile Milea, este anunțată în 22 decembrie de către posturile naționale de radio și televiziune. Imediat după acest anunț, o ședință extraordinară a comitetului politic executiv al PCR are loc, sub conducerea lui Ceaușescu, care cu acest prilej anunță că preia comanda armatei. Ceaușescu mai face o încercare disperată de a se adresa mulțimii adunate în fața sediului CC, dar fără succes. Protestatarii forțează ușile și pătrund în sediul CC, iar soților Ceaușescu nu le rămâne decât opțiunea de a fugi cu un elicopter care îi aștepta pe acoperișul clădirii CC.

Procesul și execuția

Articol principal: Procesul și execuția soților Ceaușescu.

Soții Ceaușescu au fost condamnați printr-un proces-spectacol ținut în pur stil stalinist^[79] cu verdict trasat dinainte de Victor Atanasie Stănculescu^[79][80] și sacii de învelit cadavre aduși dinainte^[79] la pedeapsa capitală și confiscarea totală a averii pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- Genocid, prevăzut de articolul 357, aliniat 1, literele a-c, Cod Penal;

- Subminarea puterii de stat, prevăzut de articolul 162, aliniat 1, Cod Penal;

- Acte de diversiune, prevăzut de articolul 163 Cod Penal;

- Subminarea economiei naționale, prevăzut de articolul 165, aliniat 2, Cod Penal, toate cu aplicarea articolelor 33-34 și 41, aliniat 2, Cod Penal.^[81]

Deshumarea

Nicolae Ceaușescu și soția sa, Elena Ceaușescu, au fost deshumați pe 21 iulie 2010 pentru prelevarea de probe ADN, după 21 de ani, la cererea fiului lor Valentin Ceaușescu și a ginerelui Mircea Oprean (soțul Zoiei Ceaușescu), pentru a stabili dacă ei au fost sau nu înmormântați acolo.^[82][83][84] Probele ADN au demonstrat că, într-adevăr, soții Ceaușescu au fost înmormântați la Cimitirul Ghenceadin București.^[85]

Ceaușescu în conștiința populară

Ceauşescu vânător, 1976

Potrivit unui sondaj CURS realizat în 2009, 31% dintre cei chestionați sunt de părere că în manualul de istorie Nicolae Ceaușescu ar trebui prezentat ca un om care a făcut României mai mult bine, 13% că a făcut mai mult rău, iar 52% ca un om care a făcut bine și rău în mod egal. Cei mai mulți care consideră că Ceaușescu a făcut mai mult bine sunt persoane de peste 56 de ani.^[86] În emisiunea „Tănase și Dinescu”, Stelian Tănase arătă că, întrebați de ce regretă epoca Ceaușescu, nostalgicii lui Ceaușescu de vârstă înaintată invocă în primul rând faptul că erau tineri. Adrian Cioroianu a afirmat și el același lucru pe 7 august 2011 la postul Realitatea TV: oamenii care au nostalgia lui Ceaușescu au, de fapt, nostalgia propriei tinereți. Tiberiu Conțiu Șoitu, conf. dr. la catedra de Asistență Socială, sociologul constănțean Ionel Alexe din Constanța, istoricul clujean Vasile Lechințan, sociologul bucureștean Lazăr Vlăsceanu exprimă și ei aceeași părere.^[87] Alte categorii care regretă epoca Ceaușescu sunt unii favorizați ai regimului de atunci (aceia al căror nivel de trai a scăzut comparativ cu cel din vremea aceea) și unii din cei care au în prezent o situație economică precară sau disperată, arată sociologul constănțean Ionel Alexe din Constanța și sociologul Marius Matichescu. Ultimul arată că nostalgia nu va fi întâlnită niciodată la ,,un capitalist, un patron de firmă, la cineva care nu are probleme și poate să-i ofere copilului un apartament sau chiar un loc de muncă“.^[87] Printre locuitorii din mediul rural, doar 9% consideră că Ceaușescu ar fi făcut României mai mult rău decât bine.^[86] Un studiu al opiniei publice executat de Marsh Copsey and Associates și Biroul de Cercetari Sociale arată că majoritatea românilor spun că regretă epoca Ceaușescu și nu sunt de acord cu faptul că soții Ceaușescu au fost executați. Totuși răsturnarea vechiului regim este considerată a fi fost în folosul țării de 40,3%, față de 35,7% care consideră că a fost în dauna țării și de 24% care au spus că nu știu. Mai mult, 60,2% nu ar prefera ca România să revină la rânduieleile din vremea lui Ceaușescu față de 22,3% care ar prefera acest lucru, 17,5% spunând că nu știu sau nu răspund.^[88] Sondajele s-au făcut numai pe românii aflați pe teritoriul României, deci fără cele 2,1 milioane de români care muncesc în străinătate.^[89]

Neexistența de „conturi secrete” ale lui Ceaușescu

În primele zile ale revoluției din decembrie 1989 s-a vorbit mult despre conturile secrete ale lui Nicolae Ceușescu. La procesul din 25 decembrie 1989, membrii Tribunalului Militar Excepțional au pus întrebări legate de acești bani, dar ambii soți Ceaușescu au declarat că nu au nici un dolar pe conturi în bănci străine. Deși acuzația de delapidare a banilor statului român nu a fost inclusă între capetele de acuzare (care erau 4 la număr),^[90] totuși, în comunicatul care a fost difuzat de Televizune și radio, și a doua zi de presa scrisă, s-a adăugat un al cincilea punct cu următorul conținut: „Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari, depuse în bănci străine”.^[91]

În 1990 un grup de experți canadieni angajați de Guvernul României pentru a da de urma banilor lui Ceaușescu, a propus arestarea luiDan Voiculescu, dar investigațiile lor au fost oprite în mod nejustificat.^[92][93][94]

Parlamentul însă a adoptat, în data de 14 octombrie 2008, raportul Comisiei parlamentare de anchetă pentru investigări si clarificări referitoare la conturile lui Nicolae Ceaușescu, concluzia finală fiind ca fostul șef de stat nu a avut conturi sau averi depozitate in străinătate. „În doi ani de activitate, am invitat diferite persoane care au făcut parte din sistemul de stat de atunci, oameni din BCRE, jurnaliști care s-au ocupat de acest subiect. De altfel, tot raportul cuprinde mărturiile acestor persoane. Concluziile sunt bazate pe aceste mărturii. Concluzia comună a tuturor celor audiați a fost că Nicolae Ceaușescu nu a avut conturi în afara țării”, a declarat președintele comisiei de anchetă, senatorul Sabin Cutaș,^[95]

Altele

Familia

Nicolae Ceauşescu cu soţia şi părinţii (1968)

Ceauşescu jucând biliard, 1976

Ceaușescu a avut 3 copii: un fiu, Valentin Ceaușescu (n. 1947), specialist în fizică și care nu a deținut funcții politice, o fiică, Zoia Ceaușescu, matematician (n. 1 martie 1949, d. 20 noiembrie 2006) și un fiu mai tînăr, Nicu Ceaușescu (n. 1 septembrie 1951, d. 25 septembrie 1996), care s-a implicat direct în politică. Însă singurul nepot de sânge al lui Ceaușescu avea să se afle abia după aproximativ 20 de ani, acesta fiind fiul lui Valentin Ceaușescu, născut în 1981.^[96]

Venituri legale

Salariul oficial al lui Ceaușescu era de 18.000 lei (aproximativ 1.200 dolari la cursul oficial de schimb din 1989, având o medie de 14,92 lei, echivalent al salariului mediu din SUA în acea perioadă).^[97] Din această sumă, Ceaușescu depunea 5000 lei la CEC in fiecare lună, în contul copiilor săi.^{[necesită citare]}Au existat zvonuri că deținea conturi secrete în străinăitate, dar urma acestora nu a putut fi descoperită.

Garda personală

Garda personală a lui Ceaușescu consta din numai 40 de membri, responsabili pentru protecția întregii sale familii, precum și a locuințelor acestora^{[necesită citare]}. Șeful gărzii, colonelul Dumitru Burlan, afirmă că întreaga gardă era dotată cu numai două arme automate (dotare insuficientă pentru o apărare serioasă). Colonelul Burlan susține că Ceaușescu se credea iubit de popor și nu simțea nevoia protecției. De fapt pe Ceaușescu îl apăra tot regimul său și întreaga Securitate și nu avea nevoie de o gardă de corp prea puternică. Departamentul Securității Statului a avut 8.474 de oameni, iar Trupele de Securitate, comandate de generalul Ghiță, erau de aproximativ 15.000.^[98]

Preferințe

Într-un articol recent, se afirmă că Ceaușescu ar fi fost implicat în închisoare într-un caz de homosexualitate, care s-ar fi consumat între el și un alt deținut numit Marcovici. Cazul a fost prelucrat de Chivu Stoica, care a acționat la indicațiile lui Gheorghe Gheorgiu-Dej în sensul prevenirii unor întămplări similare.^[99]

Suzana Andreias, șefa personalului la reședința de la Snagov a familiei Ceaușescu timp de aproape trei decenii, a declarat: "Erau foarte apropiați, se țineau de mână. Ceaușescu nu ieșea din cuvântul ei, dar și tovarășa se interesa mult de el, dacă a mâncat, dacă are tot ce-i trebuie, dacă e mulțumit. Luau masa în curte și se simțea bine împreună. Lui îi plăcea mult muzica Ioanei Radu și a Miei Braia și, după ce mâncau, el cântă, jucau table și ea îl mai fura. Zicea tovarășul: «Iar m-ai furat, nu mai joc.» «Hai, Nicule, că nu te mai fur...» Și uite-așa se distrau ei în familie" . Lui Ceaușescu îi plăceau șahul, biliardul și voleiul. După versurile pe care le recita pe la congrese, se pare că citea literatura română, și în primul rând poezia lui Eminescu. Nu era pretențios la mâncare și avea gusturi rustice. Filmele le-a descoperit pe la 35 de ani. Era mare fan Kojak și se uita cu plăcere la filme polițiste americane. Toate reședințele lui erau dotate cu o sală specială de proiecție. După 1955, s-a apucat de vânătoare, mai întâi invitat de șefii locali de partid, pe care îi controla la vremea aceea în calitatea lui de membru al Biroului Politic al CC. Din 1968, cuvântările sale au început să fie tipărite. S-a ajuns la Ceaușescu în 33 de volume. În ultimii 10 ani din viață, a suferit de diabet. Odată cu înaintarea în vârstă, a devenit tot mai fricos. Din 1972, nu mai purta niciun articol de îmbrăcăminte mai mult de o zi. Direcția a V-a a Securității a înființat ateliere de croitorie care produceau numai pentru el: îmbrăcăminte de birou, șepci Lenin, jachete Mao, paltoane de stofă englezească, hanorace vătuite, în stil sovietic, costume de vânătoare în stil german. Era pedant și obsedat de punctualitate. În fiecare dimineață, la 8 fix, coloana de mașini îl ducea la birou. Lua masa de prânz la ora 13 fix. Folosea gel de duș Badedas și se rădea cu Gillette. Îi plăceau Galbena de Odobești și șampania roze.^[1]

Decorații

Nicolae Ceaușescu a primit mai multe medalii și decorații printre care:^[100]

• 1988: Ordinul Karl Marx.^[101]
• 1971 (17 mai ): Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Federale a Germaniei.

A fost singurul român care a avut onorea să se plimbe cu trăsura reginei Elisabeta a II-a.^[102]

Imagini

• 

  Demolarea (în locul restaurării) Bisericii Ienei (sec. XVIII) în urma avariilor cauzate decutremurul din 1977

•  
• 

  Programul televiziunii pentru 25 decembrie 1989, publicat înainte de căderea lui Ceaușescu. Simbolul C indică emisiunile transmise color; restul emisiunilor erau alb-negru.

•  
• 

  Nicolae Ceauşescu şi Suleyman Demirel

Bibliografie

• Vlad Georgescu-Istoria românilor de la origini până în zilele noastre, Editura Humanitas, București, 1992
• http://www.natgeo.ro/istorie/personalitati-si-evenimente/8435-viata...
• Edward Behr, Kiss the Hand you Cannot Bite ("Sărută mâna pe care nu o poți mușca"), ISBN 0-679-40128-8
• Dumitru Burlan, Dupa 14 ani - Sosia lui Ceaușescu se destăinuie, Editura Ergorom, 2003.
• Dennis Deletant, Ceaușescu și Securitatea: Constrângere și disidență in România anilor 1965-1989, Editura Humanitas 1998, ISBN 973-28-0882-9
• Johanna Granville, "Dej-a-Vu: Early Roots of Romania's Independence," East European Quarterly, vol. XLII, no. 4 (Winter 2008), pp. 365–404.
• Marian Oprea, "Au trecut 15 ani - Conspirația Securității" în Lumea Magazin nr.10, 2004 [1]
• Viorel Patrichi, Eu am fost sosia lui Nicolae Ceaușescu, Lumea Magazin nr.12, 2001 [2]
• Stevens W. Sowards, Twenty-Five Lectures on Modern Balkan History (The Balkans in the Age of Nationalism) ("Douăzeci și cinci de conferințe despre istoria modernă a Balcanilor), [3] 1996, în special Lecture 24: The failure of Balkan Communism and the causes of the Revolutions of 1989 ("Conferința 24: Eșecul comunismului balcanic și cauzele revoluțiilor din 1989") (în engleză)[4]
• John Sweeney, The Life and Evil Times of Nicolae Ceaușescu ("Viața și timpurile răului ale lui Nicolae Ceaușescu"), ISBN 0-09-174672-8
• Filip Teodorescu, et al., Stenograma ședinței de audiere din 14 decembrie 1994

Bibliografie suplimentară

• Ceaușescu la putere. Anchetă asupra unei ascensiuni politice, Pierre du Bois, traducere de Ioana Ilie, Humanitas, 2008 - recenzie
• Viața lui Ceaușescu: Ucenicul partidului, Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Țiu, Editura Adevărul, 2012 -recenzie
• Viața lui Ceaușescu – Fiul Poporului, Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Țiu, Editura Adevărul, 2013 -recenzie1, recenzie2
• Tiranul, Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Țiu - urmează să apară

Vezi și

• Lista șefilor de stat ai României
• Familia Ceaușescu

Legături externe

La Wikisursă există texte originale legate de Nicolae Ceauşescu

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deNicolae Ceaușescu

• Politicienii și Revoluția din 1989, timisoara.com
• Gh. Brătescu, „Un complot ratat”, Clipa, nr. 638, 19 februarie 2004
• Stenograma procesului Ceaușescu
• Gaina Alex: O întâlnire la vârf, sau aminirile unui traducător (în rusă)
• AP, 30 Sep 1989
• Reuters, 25 Oct 1989
• Articol de Ion Pacepa
• Ceaușescu.org - Arhivă de materiale legate de Ceaușescu
• Pentru Ceaușescu nu existau „Războiul Rece” și „Zidul Berlinului”, 6 octombrie 2009, Dr. Petre Opriș, Jurnalul Național
• Greșelile lui Nicolae Ceaușescu din noiembrie 1989, 14 noiembrie 2009, Dr. Petre Opriș, Jurnalul Național

Articole biografice

• Celălalt Ceaușescu, 27 Ianuarie 2008, Andrei Crăciun, Vlad Stoicescu, Evenimentul zilei
• Dictatorul Nicolae Ceaușescu și scenariul comunismului dinastic, 25 Ianuarie 2008, Vladimir Tismăneanu, Evenimentul zilei
• Aghiotanții lui Ceaușescu povestesc minut cu minut - O zi din viața dictatorului, 2 Decembrie 2005, România liberă
• Dictatorul chefuia o dată la cinci ani, 26 Ianuarie 2008, Laurențiu Mihu, Evenimentul zilei
• Ceaușeștii se iubeau în case conspirative, 26 Ianuarie 2008, Andrei Crăciun, Evenimentul zilei
• Aniversare - Ceausescu 91, 26 ianuarie 2009, Amos News
• Din secretele dictatorului Ceaușescu: era PUDIC, zgârcit și simpatic, 17 octombrie 2012, RTV
• http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-obtinut-cea...

Ceaușescu la Revoluție

• Stenograma te­le­conferinței-fulger organizată cu prim-secretarii d..., 16 decembrie 2008,Jurnalul Național

Înregistrări video

• Ultimul discurs public, 21.12.1989.
• Fragmente din proces, [5], [6], 25.12.1989.
• Execuția, Înhumarea
• Video, Adevarul despre Revoluția din decembrie 1989
• Video, Nicolae Ceaușescu