Biografia zilei: Nichifor Crainic

[altmariusliterar]

Nastere: 22 decembrie 1889, Bulbucata, județul Vlașca
Deces: 20 august 1972, Mogoșoaia langa București

Ion Nichifor Crainic a fost un teolog roman, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof (creator al curentului gandirist), legionar, colaborator al securitații și unul dintre principalii ideologi antisemiți din Romania. Pe plan politic s-a plasat la extrema dreapta a spectrului politic și a fost adeptul tendințelor tradiționaliste religioase, susținand ca Romania trebuie sa ramana credincioasa moștenirii spirituale creștin-ortodoxe, dar a trecut de partea stanga odata cu comunizarea Romaniei.

Pe numele sau adevarat Ion Dobre, s-a nascut in comuna Bulbucata (Vtasca) la 22 decembrie 1889. Este fiu de taran. Studiaza la Seminarul Teologic central din Bucuresti. Tot in Capitala isi va continua studiile superioare. Obtine licenta in teologie la Bucuresti si Viena. Este, din anul 1926, profesor universitar la Chisinau, iar din 1929 profesor universitar la Institutul Teologic Superior din Bucuresti. Tot din anul 1926 incepe colaborarea la revista „Gandirea, al carei director si mentor spiritual devine, dandu-i acesteia o orientare traditionalista sprijinita pe spiritul ortodoxia.

Eseist si filosof, militeaza in lucrarile sale (Puncte cardinale in haos, 1936, Nostalgia paradisului, 1940), ca si in intreaga sa publicistica, pentru revelarea fondului spiritual romanesc ca o rezultanta fireasca si catalizatoare a existentei noastre dintotdeauna sub semnul credintei.

In anul 1930 primeste Premiul National de Poezie, este membru al Academiei Romane, se manifesta de asemenea ca traducator. in 1947 se preda noilor autoritati si va fi condamnat, pentru conceptiile sale politice, fara sentinta judecatoreasca, la 25 de ani munca silnica. A stat in detentie grea, in inchisoarea de la Aiud, timp de 15 ani, si a fost eliberat in 26 aprilie 1962. Nu va mai avea insa dreptul de a publica. Va trece la dreapta Domnului in 21 august 1972.

Poetul ramane, indeosebi prin mijlocirea revistei „Gandirea, al carei director a fost, cel mai infocat sustinator al poeziei fiorului religios. inceputurile sale poetice stau insa, asa cum Eugen Lovinescu observa, mai mult sub semnul unui traditionalism care se manifesta dealtfel in epoca. Lirica sa imbratiseaza temele curente ale spiritului traditionalist, precum solidaritatea cu solid natal si cu strabunii, descrierea sesurilor nesfarsite cu care poetul isi simte sufletul contopit, legatura cu traditiile, datinile si obiceiurile poporului. Poezia sa este treptat patrunsa de fiorul religios, infratind efemerul cu harul divin, cautand epifania divina, salvarea prin credinta. Criticul Ov. S. Crohmalniceanu ii remarca viziunile apocaliptice de tip exjiresionist in care poetul fixeaza imaginea orasului-cavou, dar mai ales faptul ca Nichifor Crainic „a fost practic printre cei dintai care a avut ideea stilizarii iconografice a peisajului autohton, revarsand asupra lui „o lumina blanda suprafireasca si facandu-l „teatrul legendei biblice repetate mereu. Versul sau, de o forta de incantatie superioara, invaluie viziunea iconografica intr-o muzica melopeica, tamaduitoare si inaltatoare totodata. Aceste elemente esentiale caracterizante, ca si coborarea adanca in spiritualitatea noastra crestina, pana cand cuvantul se divinizeaza si devine Logos, vor strabate intreaga lirica lui Nichifor Crainic, inclusiv aceea incredintata (de catre altii) foarte de curand tiparului. Prin poezia fiorului religios poetul continua in literatura noastra un filon vechi si de mare profunzime a sentimentului, incepand cu Dosoftei, Vacarestii, Carlova, Heliade, Grigore Alexandrescu, Hasdeu, Eminescu, Arghezi, pana la loan Alexandru si Daniel Turcea, si devine, in aceasta directie, unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai liricii noastre.

Volume de versuri:

Sesuri natale, Craiova, Editura Ramuri, 1916;
Zambete in lacrimi, Bucuresti, Editura Alcalay, 1916;
Icoanele vremii, Bucuresti, 1919;
Darurile pamantului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1920;
Privelisti fugare, Bucuresti, 1921;
Tara de peste veac, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1931;
Poezii alese, voi. MI, Bucuresti, Editura Roza vanturilor, 1990.

Sesuri natale a aparut in volumul cu acelasi nume, Craiova, Editura Ramuri, 1916.
Tara de peste veac a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1931.
Iisus prin grau a aparut in volumul Tara de peste veac, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1931.
Poeziile Limita si Cantecul potirului au aparut in volumul Soim peste prapastie (volumul II din Poezii alese), versuri inedite create in temnitele Aiudului, Bucuresti, Editura Roza Vanturilor, 1990.

Aprecieri critice

„Ideea ortodoxiei confera traditionalismului preconizat de Crainic o culoare specifica, prin care el se deosebeste si se desparte in buna masura de traditionalismul de inspiratie samanatorista.”
(Liviu Petrescu – in Dictionarul scriitorilor romani, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1998)

“Evocarea din lisus prin grau este o dovada a caracterului pur clasicizant al imaginatiei scriitorului, a carui fantezie resuscita un motiv cunoscut.”
(Mircea Scarlat – Istoria poeziei romane, voi. IV, Editura Minerva, Bucuresti, 1986) (M. F. B.)