Biografia zilei: Mustafa Kemal - Atatürk

[altmarius]

 Altădată, pe 19 mai

Publicat: Astăzi, 06:07

 

1881 – s-a născut Mustafa Kemal (Atatürk), fondatorul şi primul preşedinte al Republicii Turcia, dar şi unul dintre marii comandanţi militari ai secolului XX.

* * *

Mustafa Kemal a văzut lumina zilei la Thessaloniki (Salonic, ce se află acum în nordul Greciei), într-o casă cu două etaje zugrăvită în roz. Părinţii săi au fost Ali Rıza (un funcţionar vamal devenit negustor de cherestea) şi Zübeyde. Având în vedere că în acele vremuri naşterile nu se înregistrau în Imperiul otoman, 19 mai (care marchează debutul independenţei turce) ca dată a naşterii a fost aleasă în mod simbolic de către Mustafa, ca urmare şi a celor povestite de către mama sa care afirma că a venit pe lume într-o zi de primăvară.

În timp ce Zübeyde (o musulmană convinsă) şi-a dorit ca Mustafa să frecventeze o şcoală islamică şi să îmbrăţişeze practicile religioase, tatăl a fost de părere că o educaţie laică ar fi cea mai indicată. În cele din urmă cei doi au ajuns la un compromis, astfel că Mustafa a început o şcoală islamică, dar s-a înscris mai apoi la una pregătitoare civilă de stat. Astfel, anul 1894 îl întâlnim la Askeri Rüştiyesi, după care s-a îndreptat spre Manastır Askeri İdadidi (liceu militar).

În liceul militar Mustafa a luat pentru prima dată cunoştinţă cu literatura şi istoria occidentală, arătându-se deosebit de încântat de tot ce ţinea de Franţa. Astfel, el citit mult despre Revoluţia Franceză, precum şi despre marii săi gânditori iluminişti. De asemenea l-a fascinat în mod deosebit şi Napoleon Bonaparte. Fapt pentru care, a muncit din greu ca să reuşească să vorbească într-un timp relativ scurt fluent limba franceză.

Mustafa Kemal a terminat şcoala al doilea din clasă şi a atras atenţia profesorilor lui cu capacităţile sale intelectuale şi de conducător, ceea ce l-a făcut apt pentru admiterea la Academia Militară Otomană din districtul europenizat al Istanbulului, Pera. La doar două luni de la admitere, a fost numit sergent cadet, iar perseverenţa sa în a învăţa limba franceză nu a rămas nici ea nerăsplătită, drept pentru care i s-a acordat rarul privilegiu de a purta peste tresele de sergent o panglică ce indica fluenţa într-o limbă străină. La finalul studiilor, Mustafa Kemal a fost numit locotenent de infanterie, iar rezultatele obţinute l-au făcut i-au fost de ajutor în a se califica pentru admiterea la prestigioasa Academie Otomană de Război – un colegiu de stat major care semăna foarte mult cu Academia Prusacă de Război. În 1905, după trei ani, la absolvire a devenit căpitan de Stat Major în Corpul Statului Major General. Aceasta a fost o promovare care l-a separat oarecum pe Mustafa Kemal de restul de ofiţeri ai generaţiei sale, iar dosarul său a ajuns la o direcţie specială a Statului Major, ce se ocupa de numirile absolvenţilor academiei de război.

Legat de perioada în care a frecventat Academia Otomană de Război, mai trebuie precizat că în acest timp Mustafa Kemal a început să se arate interesat de politică şi s-a alăturat unui grup clandestin de ofiţeri care se opunea regimului reacţionar şi opresiv al sultanului Abdülhamid al II lea. Mai mult de atât, Mustafa Kemal împreună cu prietenii lui Ali Fuat şi Ismail Hakkı, a scos un ziar de opoziţie scris de mână ce circula clandestin. La puţină vreme însă, poliţia secretă a sultanului i-a descoperit şi arestat. Au evitat ca printr-o minune închisoarea şi exilul, iar carierele lor au fost salvate prin intervenţia unor ofiţeri superiori din Statul Major. Pentru a evita orice alt conflict atât Mustafa Kemal cât şi Ali Fuat au fost numiţi în Armata a V a Otomană, care îşi avea atunci sediul la Damasc, în Siria. Au urmat mai apoi şi alte misiuni, în urma cărora Mustafa Kemal a câştigat multă experienţă.

* * *

Primul Război Mondial  izbucnit în august 1914, dar, în ciuda alianţei sale cu Germania, Imperiul otoman şi-a păstrat neutralitatea până în luna noiembrie. Situaţia sa devenise însă de la lună la lună tot mai grea.

Se spune că atunci când te găseşti pe marginea prăpastiei, trebuie să-ţi testezi forţele. Iar către sfârşitul lunii aprilie 1915, otomanii ajunseseră pe marginea prăpastiei. Fapt pentru care, Mustafa Kemal a decis că este momentul să dea tot ceea ce putea da. Aflat la comanda Diviziei 19 Infanterie, pe 25 aprilie 1915 el a alertat şi şi-a pregătit oamenii pentru a-i întâmpina pe invadatorii (australieni şi neo-zeelandezi) ce îşi propuseseră să debarce la Gallipoli. Celebrul său ordin a fost: „Nu vă ordon să atacaţi, vă ordon să muriţi… şi, în acelaşi timp, alţii vor veni să vă ia locul.”

După lupte extraordinar de grele şi pierderi de vieţi omeneşti foarte mari (în special de partea otomanilor), Mustafa Kemal a ieşit învingător şi a fost promovat ca o recunoaştere a meritelor sale, la gradul de colonel. În scurt timp i s-au încredinţat mai multe responsabilităţi şi poziţii înalte de comandă. În toate acţiunile în care s-a implicat a demonstrat o mare responsabilitate, executând cu precizie misiuni aproape imposibile, la finalul cărora reuşea să păstreze o forţă combatantă capabilă şi coerentă.

Devenit în scurt timp o figură militară importantă, a avansat până la gradul de general. Fapt pentru care, la sfârşitul Primului Război Mondial, se poate spune că Mustafa Kemal a fost un ofiţer victorios, într-un imperiu înfrânt, ce încetase să mai existe. Situaţia era deosebit de gravă ca urmare a capitulării otomanilor în faţa forţelor Antantei care, nu au aşteptat încheierea unui tratat de pace pentru a începe să ocupe teritoriile fostului imperiu. Astfel, grecii au ocupat Smyrna (Izmirul de astăzi), italienii Antalya iar Istanbul şi strâmtorile au fost amplasate sub control interaliat, în care britanicii au avut un cuvânt greu de spus. Pentru a ieşi din acest haos, Mustafa Kemal a organizat primele grupuri de rezistenţă din Anatolia, fiind adeptul apărării acelor zone ale Imperiului otoman unde se vorbea limba turcă şi în acelaşi timp optând pentru retragerea din toate teritoriile ne-turce. Devenind fondatorul unei mişcări naţionaliste, cu Cartierul General la Ankara, el a reunit Adunarea Naţională în 1920, iar un Parlament provizoriu i-a oferit titlul de preşedinte al acestui for. Acelaşi parlament a respins apoi Tratatul de la Sèvres. În aceste condiţii, Mustafa Kemal a declanşat un război patriotic pentru a alunga forţele militare străine de pe teritoriul turc. La scurt timp englezii, francezii şi italienii au recunoscut noile autorităţi şi s-au retras. Nu acelaşi lucru l-au făcut însă şi grecii, care dorind o recuperare a fostelor teritorii au continuat lupta, fiind învinşi definitiv în 1922. Un an mai târziu Tratatul de la Lausanne a pus capăt conflictului Primului Război Mondial în Orientul Mijlociu. O parte a tratatului a avut consecinţe imediate şi a constat în schimburile obligatorii de populaţie. Astfel, într-un singur an, peste 1 milion de etnici greci din Anatolia şi din Tracia au fost strămutaţi fără voia lor în Grecia. La fel,  sute de mii de musulmani au fost aduşi din Grecia.

* * *

 

Marea Adunare Naţională a proclamat Republica Turcă pe data 29 octombrie 1923, cu capitala la Ankara, iar Kemal Mustafa a devenit prim preşedinte al naţiunii. Astfel s-a inaugurat perioada aplicării reformelor pentru modernizarea statului, intervenindu-se în toate domeniile vieţii publice, realizându-se un amplu program de industrializare şi au fost puse bazele strategiei de dezvoltare economică a statului turc. În concepţia lui Mustafa Kemal, o de ţară civilizată trebuie condusă după norme laice, fapt pentru care a considerat islamul ca principala piedică în cale modernizării. Drept urmare, legea religioasă a fost abandonată prin adoptarea unei legislaţii de tip occidental. Islamul a rămas religie oficială de stat, dar a fost scos efectiv din viaţa oficială şi de zi cu zi.

În anul 1924, Mustafa Kemal a realizat prima constituţie a noii republici. Printre reformele sale mai amintim introducerea alfabetului latin (care a înlocuit scrierea otomană ce se baza pe caractere arabe) şi a introducerea calendarului european (schimbând ziua de odihnă din vineri în duminică).

Rezultatele nu au fost imediat cele scontate, iar caracterul radical al reformelor au dus la o avalanşă de mişcări contestatare (în special din partea kurzilor din Anatolia). Pentru a face faţă situaţiei Mustafa Kemal şi-a înăsprit regimul. Mişcarea kurzilor a fost înăbuşită, presa pusă sub control, iar represiunile s-au extins în special asupra mediilor religioase. Rezultatul ? La sfârşitul anilor ’20 regimul kemalist nu mai cunoştea nici o formă de opoziţie. Modul în care a ştiut Mustafa Kemal  să înfrângă dificultăţile, am putea spune că a ţinut de domeniul miracolului, fiindcă singurul său suport permanent a fost credinţa de neclintit în izbânda poporului turc. toate acestea au făcut ca Mustafa Kemal să fie denumit de către Adunarea Naţională (în 1934) Atatürk (adică părintele turcilor), în semn de omagiu pentru formarea statului modern.

 

* * *

 

Mustafa Kemal s-a căsătorit pe 23 ianuarie 1923 cu Lâtife Uşaklıgıl (o tânără atrăgătoare care studiase dreptul la Paris şi Londra, de o inteligenţă rară, ce vorbea mai multe limbi străine). La cununie, Lâtife s-a prezentat cu chipul descoperit, ceva greu de imaginat pentru acea vreme. De altfel, pe întreg parcursul vieţii sale publice de Primă Doamnă a Turciei, deşi uneori a avut părul acoperit cu o eşarfă, ea a reprezentat un model pentru femeia turcoaică modernă, de multe ori şocând şi încântând în acelaşi timp privitorii cu îndrăzneala sa.

Lâtife a fost alături de soţul său în cele mai îndepărtate colţuri ale Turciei, depăşind contribuţia oricărei alte soţii de demnitar, care ar fi făcut de mult cale întoarsă. Din păcate însă, presiunea de a fi soţia unui bărbat căsătorit în primul rând cu ţara, a făcut ca numai după doi ani şi jumătate să intervină divorţul. Cei doi s-au despărţit pe 5 august 1925 de comun acord, la intervenţia familiei Lâtifei păstrându-se discreţia asupra motivelor. Şi dacă tot am vorbit de viaţa sa personală, mai trebuie să amintim însă şi faptul că Atatürk după divorţ a adoptat mai mulţi copii, printre care s-a aflat şi faimoasa aviatoare turcă Sabiha Gökçen.

 

* * *

 

Mustafa Kemal - Atatürk a încetat din viaţă la ora 9,05 în ziua de 10 noiembrie 1938, la Istanbul în Palatul Dolmabahçe. În prezent rămăşiţele sale sunt depuse la Anıtkabir – mausoleul din Ankara, construit special în onoarea fondatorului Turciei moderne.

 

VASILESCU GABRIELA