Biografia zilei: Mihail Novicov

[altmariusliterar]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mihail Novicov (n. 14/ 27 august 1914, Odessa - d. 9 noiembrie 1992, București) a fost un scriitor, teoretician și critic literar român, reprezentant al realismului socialist.

Mihai Novicov a studiat din 1930 la Facultatea de Științe din Iași, încheind studiile în 1933. Nu a susținut și licența, deoarece a fost arestat pentru propagandă comunistă și închis din 1934 până în 1944.

A fost printre primii care au impus în România proletcultismul. În acest sens, în revista “Flacăra”, din 9 mai 1948, a publicat un articol intitulat „O sarcină cu rezultate ce vor recompensa cu prisosință eforturile făcute”, în care scria:^[1]

„Dacă arta este ideologie, iar artistul își proclamă hotărîrea de a se încadra în eforturile maselor populare conduse de clasa muncitoare și partidul ei, atunci este evident că niciodată el nu va putea răspunde acestei sarcini, fără să pătrundă adînc în ideologia clasei muncitoare, fără să-și însușească principiile teoretice care călăuzesc clasa muncitoare în munca și activitatea ei de zi cu zi”.

Cu data de 1 octombrie 1948, Mihail Novicov, directorul Direcției literare din Ministerul Artelor și Informațiilor a fost numit membru în consiliul de Îndrumare al Teatrului Poporului.^[2]

Mihail Novicov a condus Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” de la înființare, în 1950, până la desființare, în 1955.^[3]

La 6 octombrie 1956 a fost înființată Asociația Slaviștilor din România. Mihai Novicov a fost al treilea președinte al acesteia (după acad. Emil Petrovici și acad. Alexandru Rosetti).^[4]

În memoriile sale, apărute în 1991, Mihail Novicov a povestit cum preda lecții de limba rusă deținuților din Lagărul de la Târgu Jiu. Printre „elevii” săi s-au numărat Matei Socor și Nicolae Popescu-Doreanu, dar trăgea concluzia că în condițiile din lagăr nu s-a legat mare lucru de ei.^[5]

Cărți publicate

• Câteva sfaturi pentru îmbunătățirea gazetelor de perete, București, 1949;
• Legenda unui pustiu, București, 1949;
• Vasca, București, 1950;
• „Mitrea Cocor" de Mihail Sadoveanu, București, 1953;
• Pentru literatura vieții noi, București, 1953;
• În slujba poporului, București, 1955;
• Avem un cârmaci încercat, București, 1955;
• Principiul leninist al spiritului de partid și unele probleme ale creației literare, București, 1956;
• Povestiri despre Doftana, București, 1957;
• Ilie Pintilie, București, 1958;
• Chipul luptătorului comunist în proza contemporană, București, 1961;
• Din anii studenției, București, 1961;
• Realism, realism critic, realism socialist, București, 1961;
• Nașterea cântecului, București, 1964;
• Literatura și viața. Considerații sociologice pe marginea unor romane, București, 1965;
• Trei în grotă, București, 1965;
• Scriitori ruși, București, 1972;
• Studii despre Pușkin (în colaborare), București, 1974;
• Mihail Șolohov. Omul și opera, București, 1977;
• Moartea lui Grigore Preoteasa. Catastrofa de pe aeroportul Vnukovo (1957), București, 1998.

Referințe și note

1. ^ Realismul socialist în exegeza românească
2. ^ Monitorul Oficial al României nr. 249 din 26.10.1948
3. ^ Facultatea de filologie în anii ‘50
4. ^ Asociația Slaviștilor din România
5. ^ „Flacăra revoluționară” din lagărul de la Târgu Jiu