Biografia zilei: Mihail Cosma

[altmariusliterar]

 http://www.crispedia.ro/Mihail_Cosma

Mihail Cosma (pseudonim al lui Cosma Moise; 14 aprilie  1922, Ploieşti - 28 ianuarie 1978, Bucureşti) este un poet, prozator şi traducător. Este fiul Dariei şi al lui Ioan Moise. Urmează studii de filosofie şi drept la Universitatea din Bucureşti, absolvite în 1945. Debutează cu versuri în 1937, în „Porunca vremii", colaborând apoi şi la „Universul literar". Lansat sub semnătura M.I. Cosma, publică în „Vremea" (1943) şi „Dacia rediviva" (1942-1944). Debutează editorial în 1944, cu volumul Geode,semnat tot M.I. Cosma; semnând ulterior Mihail Cosma, a dat naştere la confuzii între el şi scriitorul devenit poetul de limbă franceză Claude Sernet (1902-1968), care folosise acelaşi pseudonim.

 

Alături de Ioan Cutova, Ion Frunzetti, Victor Toroynopol şi Margareta Dorian, este laureat al Premiului Editurii Forum, cu volumul Pâinea pădurii,tipărit în 1945. Colaborează, în primii ani de după război, la „Scânteia tineretului", „Tinereţea", „Lumea", „Naţiunea", „Vrerea", mai târziu la „Flacăra", „România literară" etc. Lucrează ca redactor la „Scânteia" (1945), „Tinereţea" (1946-1947), „Vestea nouă" (1946-1948), „România literară" (1947-1951), la Studioul Cinematografic „Al. Sahia" (1951-1953) şi este angajat pentru scurtă vreme la Editura Cartea Rusă. Duce o existenţă discretă, boemă şi vă­deşte inapetenţă pentru ocupaţiile profesionale constrângă­toare, incapacitatea sau lipsa de interes pentru o carieră ordonată, preferând expedientele, provizoratul.

 

Geode se situează în descendenţa unui anumit simbolism elegiac, nu lipsit de muzicalitate, dar văduvit de vigoare, vă­dind un lirism reticent faţă de evoluţiile moderniste şi desuet faţă de tonul poetic al momentului. Sunt sesizabile răzleţe accente argheziene, ecouri ale sonorităţilor din poemele „parnasiene" ale lui Ion Barbu. Preponderentă e peisagistica menită să preia discret rezonanţele emoţiei. Recuzita urban-modernă, care va fi masiv manipulată în următorul volum (ziare, fumuri, furnale, sirene, blocuri), se iveşte şi în Geode. Pâinea pădurii pare rezultatul unui efort mimetic - izbutit - de raliere la viziunea dinamitardă şi maniera generaţiei de poeţi pe cale de afirmare la mijlocul deceniului al cincilea (C. Tonegaru, Geo Dumitrescu, I. Caraion etc.).

 

În unele poeme e prezent tonul baladesc, de­clamator (Balada minerilor),aiurea - peisagistica rural-autumnal-vesperală, de sugestie intimistă, cvasibacoviană (Cuvinte simple). După mai bine de două decenii în care a publicat numai traduceri din limba rusă, Cosma revine ca poet cu mai multe plachete de interes estetic minor, conforme temperamentului său liric autentic, agreabile pe alocuri, dar comune, vădind meşteşugul, nu însă şi inspiraţia.

 

Întrucâtva remarcabile sunt Baladele vânătorului de balene (1972), poeme cu referire burlesca la Moby Dick de Herman Melville şi la alte naraţiuni mari­năreşti sau de aventuri în spaţiu exotic, maritim ori circum­polar, care se articulează într-un scenariu alegoric, cu „înţelesuri" moral-existenţiale. Se percep rezonanţe şi o imagistică amintind de Leonid Dimov, dar răzleţ, fără coerenţa de ansamblu şi fără geniul poetic al acestuia; e invocată „lapona Enigel", dar tonul şi maniera poemelor amintesc mai degrabă de Al. A. Philippide, uneori de verva ludică a lui Gellu Naum din Cartea cu Apolodor (volumul cuprinde de altfel şi o Odă pinguinilor papuani). O voie bună irepresibilă perturbă tratarea adecvată a subiectelor voite grave. Volumul este în mare parte un „con­glomerat livresc" (Leon Baconsky), nu lipsit de o anumită savoare.

 

Joc de fluturi (1969), Circul feeric (1973) şi Panerul cu licurici (1976) cuprind „versuri pentru cei mici". Cantonierul galactic(1971) e o carte de proză ştiinţifico-fantastică.

 

Opera

 

• Geode, Bucureşti, 1944;

• Pâinea pădurii, Bucureşti, 1945;

• Inefabila Arcadie, Bucureşti, 1969;

• Joc de fluturi, Bucureşti, 1969;

• Cantonierul galactic, Bucureşti, 1971;

• Baladele vânătorului de balene, Bucureşti, 1972;

• Circul feeric, Bucureşti, 1973;

• Iubire perenă, Bucureşti, 1974;

• Panerul cu licurici, Bucureşti, 1976;

• Trandafirul şi infinitul, Bucureşti, 1976.

 

Traduceri

 

• I.S. Turgheniev, Prima iubire, Bucureşti, 1945, Opere, VII, Bucureşti, 1957 (în colaborare cu Ştefana Velisar-Teodoreanu şi Izabella Dumbravă), VIII, Bucureşti, 1957 (în colaborare cu Rose Hefter şi B. Dumitru), Apele primăverii, Bucureşti, 1963 (în colaborare), Prima iubire. Turn, Bucureşti, 1971 (în colaborare cu Ştefana Velisar-Teodoreanu şi Mihail Sevastos);

• Z. Alexandrova, Ursuleţul meu, Bucureşti, 1955;

• A. Şişkina, Despre analiza psihologică în proza postbelică, Bucureşti, 1956 (în colaborare cu G. Corenco).