Biografia zilei: Matilda Cugler-Poni

[altmariusliterar]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Matilda Cugler-Poni
Naștere	2 aprilie 1851 Iași, Principatul Moldovei
Deces	9 octombrie 1931, (80 de ani) Iași, România
Ocupație	poet
Naționalitate	România, origine austriacă
Părinți	Karl von Kugler Matilda Hefner
Frați	Anton Cugler (1850-1929) Grigore Cugler (1872-?) Cazimir Cugler Norbert Cugler (?-1922)[1]
Căsătorit(ă) cu	Vasile Burlă Petru Poni
Copii	Margareta Poni
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1867 - 1926
Subiecte	motivul iubirii și al dragostei neîmplinite
Specie literară	poezie
Operă de debut	1867 - în Convorbiri literare 1884 - povestirea „Cînd vrea omul” în revista Tribuna
Opere semnificative	romanța „Lăsați-mă să cânt”

Matilda Cugler-Poni (n. 2 aprilie 1851, Iași - d. 9 octombrie 1931, Iași) a fost o poetă română.

Biografie

Este fiica arhitectului austriac Karl von Kugler, stabilit la Iași și devenit cetățean român cu numele Carol Cugler, și a Matildei (născută Hefner). Tatăl său, provenit dintr-o familie înnobilată la 1744, de împărăteasa Maria Terezia a Austriei, a venit la Iași, unde a devenit, în 1844, arhitect șef al Iașilor.^[2] În 1888, Ilie Kogălniceanu, tatăl lui Mihail Kogălniceanu, l-a angajat spre a-i renova casa, a o preface și aduce în forma în care se păstrează și astazi, devenită casă memorială.^[3]

Matilda a avut un frate, Grigore Cugler, medic, al cărui fiu a fost Grigore Cugler, muzician, grafician, diplomat și scriitor român.^[1]

A primit în familie o educație deosebit de aleasă, împlinită prin lecturi sistematice din literaturile germană, franceză, italiană și română.^[4]

În 1872, s-a căsătorit cu filologul Vasile Burlă, dar s-au despărțit curând, iar patru ani mai târziu, în 1876, s-a recăsătorit cu chimistul Petru Poni. Din această căsătorie a rezultat o fiică, Margareta Poni (1889-1973), care a devenit profesor universitar la Iași și a îmbrățișat domeniul chimiei anorganice.^[5]

Matilda Cugler-Poni (ca. 1870)

Cariera artistică

A început să scrie versuri de timpuriu, debutînd în 1867, la 16 ani în paginile revistei Convorbiri literare. A colaborat la această publicație în mod permanent pînă în anul 1888. De la anul debutului (1867) și până în 1926 (anul apariției ultimei poezii), Matilda Cugler-Poni a colaborat la peste 35 de reviste românești și străine. LaConvorbiri literare a publicat până în 1892, colaborând și la alte reviste, precum Familia, Columna lui Traian,Literatorul și Viața Românească.

Debutul în proză și l-a făcut cu povestirea Cînd vrea omul, apărută în 1884 în revista Tribuna din Sibiu. Povestirile sale sunt scurte schițe „din viața mea”, cu accente moraliste și moralizatoare.^[5]

Matilda Cugler-Poni a fost una din puținele femei care au făcut carieră literară prin intermediul Convorbirilor literare, publicând versuri lirice, în care motivul iubirii, al dragostei neîmplinite, este dominant.^[4] George Călinescu aprecia că versurile sale sunt scrise, ...în maniera album de domnișoare cu educație de pension, adresându-se unor cititoare sever supravegheate de guvernante.^[6] Ele aparțin acum istoriei literare, fără a rămâne în memoria contemporanilor.

Ciprian Porumbescu a folosit versurile romanței Lăsați-mă să cânt, de Matilda Cugler-Poni, pe care le-a inclus în opereta Crai nou, unde a devenit cântecul Anicăi: În aste haine.^[7]

Volume

• Poesii (1827)
• Un tutor (1881, ediția a 2-a în 1914)
• Fata stolerului (1884, ediția a 2-a în 1886)
• Sfântul Nicolae (1885)
• Poezii (1885)
• Povestiri adevărate
• Poezii (1927)
• Scrieri alese, Editura Junimea, Iași (1971)