Biografia zilei: Martin Luther

[altmariusideea]

Martin Luther

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Martin Luther - portret de Lucas Cranach cel Bătrân, 1529

Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben, Saxonia - d. 18 februarie 1546), pastor șidoctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la naștereaBisericii Evanghelice-Luterane. Primele idei ale Reformei protestante au fost enunțate de Martin Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg. Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521.

Date biografice

Martin Luther s-a născut în Eisleben, Saxonia, la 10 noiembrie 1483, părinții lui fiind Hans Luther și Margaret Ziegler Luther. La scurt timp după nașterea lui Martin Luther familia s-a mutat în Mansfeld, unde tatăl a lucrat ca miner. Tânărul Martin a studiat la Magdeburg șiEisenach, ca apoi să se înscrie la universitatea din Erfurt. Îndrumat de tatăl său, Luther a început în 1505 să studieze dreptul, însă ulterior s-a dedicat carierei ecleziastice, devenind călugăr al ordinului augustinian. Și-a luat doctoratul în teologie în 1512 și a devenit profesor de științe biblice la prestigioasa universitate din Wittenberg.

Seriozitatea cu care Luther și-a susținut vocația sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerințele legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Noul Testament: Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu el. Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor și a obligațiilor religioase, ci un răspuns de credință, răspuns acceptat de Dumnezeu. Această credință trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică.

Martin Luther

Credința lui Luther l-a făcut să intre în 1517 în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru din Roma, papa Leon al X-lea a vândut credincioșilor indulgențe. Prin vânzarea de indulgențe se oferea, în schimbul unei donații bănești, anularea suferințelor vremelnice datorate păcatului - odată iertat prin pocăință. Luther s-a declarat împotriva acestei practici.

La 31 octombrie 1517 (potrivit teologului și filosofului umanist Philipp Melanchthon), Luther a afișat pe ușa principală a bisericii din Wittenberg cele 95 de teze care invocau interdicția comerțului de indulgențe. Aceste teze au circulat repede prin Germania și au cauzat o mare controversă. Papa a ordonat ca Luther să apară la Augsburg, în fața cardinalului Thomas Cajetan. Cardinalul i-a cerut să-și retracteze cele 95 de teze. Luther a replicat că și le va retrage doar dacă i se va dovedi pe baza Bibliei că el este cel care greșește.

În 1521, prin bula de excomunicare emisă împotriva lui Luther, papa a cerut împăratului Carol al V-lea să dispună executarea lui Luther. Împăratul, în loc să dea curs cererii papei, a convocat o adunare pentru cercetarea lui Luther. Oficialitățile din dietă i-au cerut să-și retragă declarațiile. Luther a refuzat, iar membrii dietei l-au declarat indezirabil.

Luther reușit să scape de pedeapsă cu ajutorul prietenului său, guvernatorul Saxoniei, care l-a ascuns în castelul „Wartburg”, aproape de orașul Eisenach. Luther a primit pseudonimul „cavalerul George”. În timpul șederii în Wartburg Luther a început să traducă Noul Testament în limba germană.

Preocuparea principală a împăratului Carol era războiul cu Franța, astfel încât în cele din urmă Luther a putut reveni la catedra dinWittenberg. Încercările de reformare a bisericii locale nu au avut succes în Europa centrală în timpul vieții sale, dar au fost continuate de discipolii săi. În 1524 o parte din țărănimea din sudul Germaniei, Austria și Elveția s-a folosit de teoria lui Luther ca pretext pentru a declanșarea unei revolte supranumite „războiul țărănesc german” (Deutscher Bauernkrieg).^[1]

În 1525 Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriță Katharina von Bora, arătându-se astfel adversar al celibatului impus de catolicism preoțimii. Restul vieții și l-a petrecut scriind, ținând predici și organizând reforma bisericii în Saxonia. Luther a murit la 12 februarie 1546în orașul său natal Eisleben.

Luther este cunoscut ca „părintele Reformei”. Intenția lui însă nu a fost crearea unei biserici noi, alternative, ci înnoirea Bisericii Universale.

Activitate literară

Prin traducerea Bibliei în germană (1517 - 1534), Luther a contribuit la crearea limbii literare germane supradialectale, deschizând o epocă nouă literaturii moderne. Opera sa literară constituie un model de limbă vie, plastică, sugestivă, de o oralitate cuceritoare, relevând inventivitatea spiritului popular.

Scrieri

• 1520: An den christlichen Adel deutscher Nation von das christlichen Standes Besserung ("Către nobilimea creștină de națiune germană despre îmbunătățirea stării creștine")
• 1520: Von der Freiheit eines Christenmenschen ("Despre libertatea unui creștin")
• 1524: Gesangbüchlein ("Cărticica de cântece")
• 1530: Sendbrief von Dolmetschen ("Scrisoarea despre tălmăcire")

Caracterizări

• Petre Țuțea: „...Martin Luther, cât e el de eretic și de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creația autonomă e o cocotă și că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viață întreagă să aflu asta...”^[2]

Bibliografie

• K. Randell, Luther și Reforma în Germania 1517-1555, București, Ed. All, 2002 (traducere de Horia Niculescu);
• E. H. Erikson, Psihanaliză și istorie: tânărul Luther, București, Ed. Trei, 2001 (traducere de D. M. Străinu);
• D. S. Merejkovski, Luther, București, Biblioteca Bucureștilor, 2001 (traducere de Anca Verjinschi);
• F. Funck-Brentano, Luther, Editura Principele Mircea, s.d. (traducere de J. Leonard);
• V. N. Vasilescu, Causele reformei: Luther și opera lui. Tesă pentru licență în litere și filosofie, Bucuresci, Tipografia Curții Regale, 1886.

Note

1. ^ Harta ținuturilor cuprinse de războiul țărănesc german
2. ^ Petre Țuțea, 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, București, Editura Humanitas, 1997, p. 22, ISBN 973-28-0630-3