Biografia zilei: Marina Stirbey

[altmarius]

 Altădată, pe 19 martie

Publicat: 13 Martie 2016

1912 – s-a născut la Viena, prinţesa Marina Ştirbey (una din pionierele Aviaţiei Româneşti, iniţiatoarea creării „Escadrilei Albe” – unitate românească de avioane sanitare pilotate de femei). A fost fiica prinţului George Ştirbey (fratele Mareşalului Curţii Regale, Barbu Ştirbey) şi a Elisabetei. Pasiunea pentru avioane se pare că a moştenit-o de la George Valentin Bibescu (unchi) dar şi de la Bâzu Cantacuzino (văr), ambii piloţi de mare valoare.
 
* * *
 
Marina Ştirbey a obţinut „Brevetul de pilot”  gradul II, în anul 1935, după ce a urmat un stagiu de pregătire la Şcoala de Pilotaj (condusă de Ioana Cantacuzino).
În anul 1936, Marina Ştirbey a ocupat locul I la primul Concurs aerian organizat în România, după care a participat la un mare raid în nordul Europei. La bordul avionului cu care a parcurs ruta Bucureşti – Stockholm, s-a aflat singură, devenind astfel prima româncă ce a survolat în condiţii de ceaţă deasă Marea Baltică. De asemenea, Marina Ştirbey a participat, din partea Aeroclubului Român, la prima „Conferinţă tehnică internaţională de ajutorare aeriană”, întrunită în iunie 1937, la Budapesta. La iniţiativa ei au fost obţinute atunci două avioane sanitare ce puteau transporta câte doi răniţi şi o însoţitoare.
 
* * *
 
În anul 1938, prinţesa Marina Ştirbey a fost prezentă în calitate de membru în comitetul de conducere al Crucii Roşii Române, alături de Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Duţescu şi Irina Burnaia, la manevrele militare regale ce au avut loc la Galaţi. Un an mai târziu, ea a depus un memoriu la Ministerul Aerului pentru înfiinţarea unei escadrile sanitare pilotată doar de femei, ce avea ca scop transportarea răniţilor. Şi, după un raid aerian în Suedia şi Finlanda (în iunie 1940), răspunsul primit a fost pozitiv, astfel că s-a constituit Escadrila Sanitară după modelul preluat de la organizaţia finlandeză „Lotta Svärd”.
Escadrila a fost dotată cu mai multe tipuri de avioane, în special cu RWD-13S şi RWD-13, dar a dispus şi de un aparat Potez 65 şi un Bücker Bü 131 (ce a aparţinut aviatoarei de origine poloneză Victoria Pokol, înscrisă voluntar în escadrilă).
La început avioanele au fost vopsite în alb, având ca însemn crucea roşie, ca ambulanţele de la sol, motiv pentru care au fost denumite „Escadrila Albă”. Misiunile lor urmau să fie executate fără protecţia Aviaţiei de vânătoare, fapt pentru care s-a ales să se zboare foarte jos, la 50 metri înălţime. Era o altitudine la care vânătoare adversă nu cobora, dar puteau fi uşor interceptate de la sol. Din această cauză, în august 1941 avioanele au ajuns să fie revopsite în culori de camuflaj.
În 1942, escadrila a fost redenumită „Escadrila 108 Transport Uşor”.
 
* * *
 
În februarie 1942, Marina Ştirbey s-a căsătorit cu prinţul Constantin Basarab Brâncoveanu, naşi fiindu-i Martha Bibescu şiGeorge Matei Cantacuzino. Fastul evenimentului a atras atenţia ambasadorului finlandez din România, Eduard Palin, care a afirmat cu acea ocazie că nunta Marinei Ştirbey poate fi considerată „ultima nuntă aristocratică din Europa nouă ce se întrevede”.
 
* * *
 
După instalarea comunismului în România, familia Marinei Ştirbey a fost deposedată de toate bunurile, iar soţul ei Constantin Basarab Brâncoveanu, a ajuns în arest. În aceste condiţii, fără nici un venit, Marina Ştirbey a fost pusă în situaţia de a trăi din vânzarea bunurilor pe ce le deţinea şi din ajutorul primit de la prieteni sau Crucea Roşie. Prin intermediul acesteia din urmă şi al Marthei Bibescu, Marina Ştirbey a reuşit împreună cu soţul şi pe cei doi copii ai săi, să părăsească teritoriul României, în 1964, stabilindu-se pentru început în Anglia, iar mai apoi în Franţa, unde a şi murit pe 15 iulie 2001 (în localitatea Boulac).
 
VASILESCU GABRIELA