Biografia zilei: Marcel Iancu

[altmariuscultural]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Marcel Iancu
Marcel Iancu
Nume la naștere	Marcel Iancu
Născut	24 mai 1895 București, România
Decedat	21 aprilie 1984 (89 de ani) Ein Hod Israel
Naționalitate	român
Domeniu artistic	arhitectură, eseist, pictură în ulei,colaj, basorelief, ilustrație, Found object, Linogravură, xylografie,acuarelă, pastel, design vestimentar, design de interior,scenografie, artă ceramică, frescă,tapiserie
Pregătire	Academia de Arhitectură din Zürich
Mișcare artistică	Postimpresionism, Simbolism, Art Nouveau, Cubism, Expresionism,Futurism, Primitivism, Dadaism,Artă abstractă, Constructivism,Suprarealism, Art Deco, Das Neue Leben, Contimporanul, Criterion,Ofakim Hadashim
Premii	Dizengoff Prize, Histadrut Prize,Israel Prize

Marcel Iancu (n. 24 mai 1895, București - d. 21 aprilie 1984, Ein Hod, Israel) a fost un pictor, arhitect și eseist originar din România, stabilit ulterior în Israel. A absolvit în 1917 Academia de Arhitectură din Zurich. A studiat pictura cu Iosif Iser.

Biografie

Încă din anii liceului scoate împreună cu Tristan Tzara și Ion Vinea revista "Simbol" (1912). Sosit la Zürich în 1915, pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic, frecventează reuniunile artistice de la Cabaretul "Voltaire", unde îl cunoaște pe Hans Arp și se reîntâlnește cu Tristan Tzara, participând la inițierea mișcării dadaiste. În această perioadă prezintă afișe, măști, ilustrații, realizează scenarii și ține conferințe pe temele avangardei artistice. Celebre sunt afișul conceput pentru prima expoziție DADA în galeria lui Han Corray din Zürich și cel care anunța expoziția dedicată cubismului și artei negre. În 1919, la Basel, înființează împreună cu Hans Arp și Alberto Giacometti grupul "Artiștii radicali". După ce trece prin Paris (1921), se desparte de mișcarea dadaistă și de tendințele suprarealiste.

În 1922 revine în România, devenind unul dintre promotorii artei de avangardă. Face parte din cercul condus de poetul Ion Vinea, care edita revista "Contimporanul" (1924-1936) și participă cu tablouri la expoziții organizate împreună cu sculptorița Milița Petrașcu și pictorița Margareta Sterian. În spiritul efervescent al vremii, Marcel Iancu se afiliază unor grupări avangardiste cu o componentă eterogenă, ca "Art Nouveau" (1929-1932), "Grupul de artă"și "Criterion" (1933-1937), în care îi regăsim pe M.H. Maxy, Victor Brauner, Mattis Teusch, Corneliu Michăilescu. Publică împreună cu Horia Creangă și Octav Doicescu un manifest: „Catre o arhitectură a Bucureștilor” (Ed. Tribuna edilitară), o adevarată pledoarie pentru o capitală modernă.

În 1941 se stabilește în Palestina. După înființarea statului Israel, se afirmă ca profesor și animator al vieții culturale. Organizează grupul "Orizonturi noi" și o societate de creație artistică la Ein Hod, în 1953. Participă în 1952 la Bienala din Veneția.

În lucrările de început (în jurul anului 1920), se preocupă de relațiile dintre formă și culoare, cu aplicații la ambianță. În România și apoi la Ein Hod, continuă seria sa de reliefuri policrome și de picturi în ulei, în care sunt dominante problemele de construcție, rezolvate prin perspectiva unui spirit raționalist. Este și autor al unor lucrări de arhitectură, de exemplu Casa "Juster" (București, 1929).

Expoziții personale

• București (între 1932 și 1939)
• New York (1950)
• Milano (1961)
• Paris (1963)

Expoziții colective

• Expoziția "Dada", New York (1954)

Expoziții retrospective

• Tel Aviv (1959 și 1972)
• București (1996) cu un excelent catalog și aparat critic.

Distincții

• Premiul Dizengoff al orașului Tel Aviv (1951)
• Premiul național Israel (1967)

Bibliografie

• Centenar Marcel Iancu: Arhitect, artist plastic, teoretician. Muzeul Național de Artă, București, 1997
• W. Verksuf: Marcel Iancu, Dada, Teufen (Elveția), 1957
• Harry Seiwert: Marcel Janco: Dadaist, Zeitgenosse, wohltemperierter morgenländischer Konstruktivist. Lang, Frankfurt am Main, 1993

Legături externe

• Vă mai amintiți de... Marcel Iancu, 5 august 2009, Eliza Zdru, Adevărul
• O scurtă istorie despre arhitectura modernă în România interbelică
• Marcel Iancu – între libertate și exil