Biografia zilei: Luca Marenzio

[altmariusclassic]

Luca Marenzio

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Luca Marenzio

Luca Marenzio (n. 1553, Brescia — d. 1599, Roma) a fost un compozitor italian renascentist.

Luca Marenzio și-a desfășurat o mare parte din activitate la Roma, unde a și deținut funcții importante în slujba unor cardinali. A fost extrem de admirat ca autor de madrigaluri, fiind supranumit compozitorul divin.

A fost un strălucit exponent al tehnicii madrigalismelor, ilustrând foarte sugestiv idei sau cuvinte ale textului, prin procedee componistice specifice. A adoptat în compozițiile sale un stil mai cromatic decât se obișnuia în vremea respectivă. A avut tendința de a abandona modurile, în favoarea scărilor minore și majore. Astfel, el a deschis calea către noua Școală Monteverdiană

A compus:

• Muzică religioasă: mise, motete, Sacri concenti.
• Muzică laică : 500 de madrigale (9 volume), ,,Villanelle ed arie alla napolitana’’ ( 5 volume).

Muzica

În timp ce Marenzio a scris unele muzicii sacre în formă de motete, și madrigali spirituali (madrigale pe baza textelor religioase), marea majoritate a operei sale, și moștenirea sa de lungă durată, este ieșirea lui enorm de madrigale. Ele pot varia enorm în stilul, tehnica si tonul prin cele două decenii de cariera sa compun. Pentru a Marenzio, fiecare text Madrigal a prezentat propriile sale probleme, pe care a rezolvat în ceea ce privește acest text singur: prin urmare, nu există nici un singur "Marenzio stil, și el a folosit întregul repertoriu de dispozitive armonice, texturale, și retorice disponibile pentru un compozitor de la sfârșitul secolului al saisprezecelea in munca sa. Fiecare text Madrigal, la el, a fost o provocare de traducere: cuvântul tipărit în muzică. Până la sfârșitul carierei sale el a fost pur compozitor Madrigal cele mai influente din Europa, și madrigale sale anterioare a devenit model pentru noua școală de compoziție Madrigal în Anglia.

Marenzio a publicat 24 de cărți de madrigale și forme, inclusiv o carte de madrigali spirituali, una dintre cele 24 de cărți este pierdut. Zece din colecții sunt de cinci voci, șase sunt pentru șase voci, două sunt pentru patru voci: una este pentru patru-șase voci, iar celelalte cinci sunt cărți de villanelle, o formă mai ușoară popular în secolul 16 cu întârziere, timp de trei numai voci. În plus față de muzică laică, el a publicat două cărți de motete, dintre care unul este pierdut, o carte de antifoane (acum pierdut), și o carte de cantiones Sacrae pentru cinci-șapte voci. Aproape toate lucrările sale au fost inițial publicate în Veneția, cu excepția madrigali spirituali, care a apărut în Roma.

Marenzio produs șaptesprezece cărți de madrigale între 1580 și 1589, toate acestea arată cele mai expresive, a variat si importanta lucrări în literatura Madrigal. Cele mai multe dintre madrigale sunt de cinci voci, dar el a scris de asemenea, multe de patru și cinci piese vocale. În toate madrigale lui Marenzio prezinta cea mai apropiată relație de text și muzică prin utilizarea contrapunct imitative, textura chordal și recitative. [9] El a produce cea mai mare parte, dar, de asemenea, madrigale și canzonette villanelle (legate de seculară a cappella forme foarte mult ca madrigale, dar de obicei un pic mai ușoare, în caractere). Aproape 500 de compoziții distincte supraviețui. Stilistic, compozitiile sale arată o creștere a gravității, în general, tonul a lungul vieții sale, ci în toate perioadele de el a fost capabil dintre cele mai uimitoare starea de spirit-ture într-o compoziție unică, uneori într-o singură frază, rareori se pare muzica disunified, deoarece el a strâns urmează textele poemelor fiind cântate. În timpul ultimei sale deceniu nu numai el a scris mai grave, chiar muzica sumbră, dar experimentat cu chromaticism într-un mod indraznet depășit doar de Gesualdo. [10] Într-un madrigal (che Voi O sospirate o notă miglior) el modulate complet în jurul cercului cincimi într-o singură frază, folosind grafii enharmonic în termen de acorduri unice (de exemplu, simultan C și D ascuțite plat), imposibil să cânte cu excepția cazului în apropiere unele de temperament egal este respectată.

Chiar mai mult caracteristică a stilului său, și o caracteristică definitorie a Madrigal ca gen, este utilizarea lui de cuvânt-pictura: tehnica de oglindire in muzica un anumit cuvânt, o expresie, sau un joc de cuvinte implicații asupra a ceea ce este în curs de cântat. Un exemplu evident ar fi o setare de fraza "scufundarea în mare" la o serie descrescătoare a notelor, sau care însoțește cuvântul "angoasa", cu o coardă disonante, urmată de o rezoluție nesatisfăcător.

Marenzio a fost adesea menționată ca "compozitor divin" sau "cel mai dulce lebada" de către succesorii săi. Ca mulți dintre contemporanii săi, el sa folosit pastorală și poeme de dragoste de la poeți bine-cunoscut italian, cum ar fi Dante si Petrarca, dar puține texte stabilit ca atenție potențialului lor expresiv plin așa cum a făcut Marenzio. Folosind imagini vii, exprimate prin text-pictura, el a subliniat emotiile si starile specifice cuprinse în poezie. În consecință, istorici susțin Marenzio adus Madrigal italian la punctul cel mai înalt de dezvoltare artistice și tehnice.

[altmarius]

Va ofer acest cintec, domnule Valeriu, si inca un Magnificat!

[altmarius]

[silvian dobre]

MULTUMESC !