Biografia zilei: Liviu Grăsoiu

[altmarius]

Liviu Grăsoiu

Publicat: Astăzi, 00:34

Liviu Grăsoiu (26 mai 1943, Bucureşti) – este critic şi istoric literar, autor de scenarii radiofonice şi de film. Urmează cursurile Facultăţii de Limbă şi Literatură Română, având printre profesori pe Al. Piru, Paul Cornea, George Munteanu, Ov. S. Crohmălniceanu, I. Coteanu, Boris Cazacu, Maria Manoliu, I. Diaconescu, Mihai Pop, Ovidiu Drimba, Romul Munteanu.

Între anii 1968 şi 1985 a fost redactor de actualităţi tv. şi realizator de emisiuni culturale la Televiziunea Română, iar din 1985, realizator de emisiuni literare la Radiodifuziune ("Scriitori la microfon", "Revista literară radio"); după 1990 a fost redactor-şef şi redactor-şef adjunct al Redacţiei Emisiunilor Culturale a SRR.

Semnează diverse emisiuni culturale T. V. şi debutează cu articole de critică şi istoric literar în revista „Ateneu” din Bacău. Această activitate a susţinut-o în permanenţă, în paralel cu munca de redactor al Radioteleviziunii, publicând articole, studii şi recenzii de ordinul sutelor în „Viaţa Românească”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Tomis”, „Convorbiri literare”, „Limbă şi literatură” sau prezentându-le în emisiunile de profil ale Radioului şi Televiziunii (1968-1970).

Urmează cursurile postuniversitare de ziaristică la Academia „Ştefan Gheorghiu”, lucrarea de absolvire fiind monografia revistei „Spicuitorul moldo-român” apărută la Iaşi în 1840 (1973-1974). Debut editorial cu volumul „Poezia lui Vasile Voiculescu” (Ed. Dacia Cluj-Napoca, 1977).

Adaptează pentru T. V. „Scrisoarea a III-a” de M. Eminescu. Este singura înregistrare a textului integral, iar interpretarea îi aparţine lui Damian Crâşmaru (1977). Semnează emisiuni complexe (de 40-60 minute) – „Moştenire pentru viitor”; „Viaţa culturală”, apreciate de telespectatori, de colegi şi de cronicari.

Este desemnat să conducă redacţia literară în 1989. Este numit în funcţia de redactor-şef al Departamentului literatură şi artă. Reorganizează redacţia, promovează tineri gazetari capabili şi îşi urmăreşte programul anunţat.  Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România (1996). Conduce sectorul literar până la pensionare, realizând săptămânal „Revista literară radio”, emisiune fondată de V. Voiculescu.

Colaborează cu materiale de specialitate la revistele „Luceafărul”, „Viaţa Românească”, „Oglinda literară”, „Porto Franco”, „Ex Ponto”, iar în „Convorbiri literare” şi „Litere” susţine rubrici permanente. Este distins cu premii şi diplome de către respectivele publicaţii. Distins cu premii ale Societăţii Scriitorilor Târgovişteni: Premiul pentru monografii literare – „Emil Giurgiuca, sub povara vremurilor” , Premiul „Alexandru Stark” pentru publicistică – „Prima pagină sau între ’60 şi ’65” , Premiul „Alexandru Stark” pentru publicistică literară – „Apariţii neaşteptate” , Premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară – „Ferestre spre trecut” şi Premiul „Şerban Cioculescu” pentru critică literară – „Poeţi şi poezie” . Diplomă de excelenţă pentru Jurnalism Cultural acordată de Uniunea Scriitorilor (2002). Decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler de către Preşedintele României (2004). Membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2007).

Caracteristică lecturii critice a lui Grăsoiu este tendinţa de identificare cu opera investigată şi de aici căutarea modelului ideal pe care aceasta îl reflectă, adică a unei perspective în care toate virtuţile textului să fie nu numai înţelese până în cele mai discrete nuanţe, ci şi în latenţele sale, proiectele embrionare etc., care trebuie să fie şi ele înglobate în sistem. Lectura simpatetică este principial potrivită textului liric şi aşa se poate explica, probabil, de ce cărţile şi mai toate studiile sale sunt dedicate poeziei şi poeţilor.