Biografia zilei: Johann George al IV-lea, Elector de Saxonia

[altmariusistoric]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Johann Georg al IV-lea
Elector de Saxonia
Domnie	12 septembrie 1691 - 27 aprilie 1694
Predecesor	Johann George III
Succesor	Frederic Augustus I
Căsătorit(ă) cu	Eleonore Erdmuthe de Saxa-Eisenach
Urmași
Wilhelmina Maria Fryderyka von Rochlitz(nelegitim)
Casa regală	Casa de Wettin
Tată	Johann George al III-lea, Elector de Saxonia
Mamă	Prințesa Anna Sofia a Danemarcei
Naștere	18 octombrie 1668 Dresda
Deces	27 aprilie 1694 (25 de ani) Dresda
Înmormântare	Catedrala Freiberg
Religie	Luteranism

Johann George al IV-lea (18 octombrie 1668 – 27 aprilie 1694) a fost Elector de Saxonia din 1691 până în 1694.

A fost fiul cel mare al Electorului Johann George al III-lea și a soției acestuia,Anna Sofia a Danemarcei.

Primii ani ca Elector

Johann George i-a succedat tatălui său ca Elector când acesta a murit, la 12 septembrie 1691. La începutul domniei sale, consilierul său principal a fost Hans Adam von Schöning, care a sfătuit o uniune între Saxonia și Brandenburg și o atitudine mai independentă față de împărat. În conformitate cu acest sfat, anumite propuneri au fost puse înaintea împăratului Leopold I, cu care acesta a refuzat să fie de acord, și, prin urmare, trupele saxone s-au retras din armata imperială, procedură care l-a determinat pe împărat să-l închidă pe Schöning în iulie 1692.
Deși Johann George nu a putut să-și elibereze ministrul, Leopold a reușit să calmeze furia Electorului și, la începutul anului 1693, soldații saxoni au revenit în armata imperială.

Căsătoria și afacerea Neidschutz

Johann Georg IV

La Leipzig, la 17 aprilie 1692, Johann George s-a căsătorit cu Eleonore Erdmuthe de Saxa-Eisenach. Tânărul Elector a fost forțat să se căsătorească de către mama sa, Prințesa Anna Sofia a Danemarcei, care dorea moștenitori legitimi pentru Electorat și în special dorea să pună capăt relației dintre fiul ei șiMagdalena Sibylla de Neidschutz.

Johann George al III-lea, ultimul Elector încercase să despartă pe cei doi iubiți, probabil pentru că el a fost conștient de relația strânsă de sânge între cei doi - Magdalena Sybilla ar fi fost propria lui fiică nelegitimă cu Ursula Margarethe de Haugwitz, și, prin urmare, sora vitregă a lui Johann George al IV-lea. Din ordinul Electorului, Ursula s-a căsătorit cu colonelul Rudolf de Neidschutz, care oficial apărea drept tatăl Magdalenei Sibylla.

Se poate ca Johann George să nu fi cunoscut posibila relație de sânge cu Magdalena Sibylla sau a considerat a fi doar un zvon. Imediat după ce și-a asumat Electoratul, el a trăit în mod deschis cu ea iar ea a devenit prima metresă oficială înregistrată vreodată (Favoritin) a Electoratului de Saxonia.

Soția lui, Eleonore Erdmuthe, umilită în fiecare zi de la nuntă, a fost trimisă la Hofe (reședința oficială a Electorului). Johann George s-a mutat în alt palat împreună cu Magdalena Sybilla.

Disperat să se căsătorească cu metresa sa, Johann George a încercat să-și omoare soția dar a fost împiedicat de către fratele său mai mic, Frederic August (viitorul rege August al II-lea al Poloniei). Când Johann George a încercat să o înjunghie pe Eleonore cu o sabie, Frederic neînarmat a întors impactul cu mâna lui, lăsându-l cu un handicap pe tot parcursul vieții.

Ultimele zile

La 20 februarie 1693, Magdalena Sybille a fost numită contesă de Rochlitz (Grafïn von Rochlitz), prin decret imperial. Cu puțin timp înainte, ea dăduse naștere singurei fiice a cuplului, Wilhelmina Maria.

Fericirea s-a sfârșit curând: Magdalene Sybille s-a îmbolnăvit de variolă și a murit la 4 aprilie 1694, în brațele Electorului, care, de asemenea, a fost infectat. Johann George a murit 23 de zile mai târziu, la 27 aprilie, la vârsta de 25 de ani. A fost înmormântat la catedrala Freiberg.

Pentru că a murit fără moștenitori legitimi (Eleonore a suferit două avorturi în timpul căsătoriei lor, în august 1692 și în februarie 1693), a fost succedat de fratele său mai mic, Frederic Augustus I. Noul Elector a luat-o sub tutela lui pe mica orfană Wilhelmina Maria, care a fost crescută la curte. El a recunoscut-o pe fată ca nepoată a lui și i-a dat o zestre atunci când s-a căsătorit cu un conte polonez.