Biografia zilei: Jean Baptiste Lully

[altmariusclassic]

Jean-Baptiste Lully

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jean-Baptiste Lully
(1632-1687)

Jean-Baptiste Lully (născut Giovanni Battista Lulli la 28 noiembrie 1632, Florența - d. 22 martie 1687, Paris) a fost un compozitor de origine italiană, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la curtea regelui Ludovic al XIV-lea la Franței. În 1661 a devenit cetățean francez. Lully a fost unul dintre puținii oameni de la curtea lui Ludovic care a izbutit să-l impresioneze pe rege. Un pasionat al dansului, regele a făcut din Lully favoritul său și astfel Lully și-a început cariera uriașă în slujba Regelui Soare. Spre sfârșitul vietii, era unicul administrator al tuturor evenimentelor culturale din Franța.

Datorita domniei lungi a lui Ludovic al XIV-lea, (72 de ani), Lully a trebuit să se adapteze nevoilor regelui și să își axeze repertoriul treptat pe opera și imnuri aduse protectorului său. Perioada muzicii de dans de la curte se incheiase odata cu pierderea interesului lui Ludovic fata de dans datorita inaintarii in varsta.

Viata libertina a lui Lully de la curte, bucurandu-se de o libertate si autoritate absoluta, nu l-au bucurat intotdeauna pe rege, mai ales datorita aventurilor amoroase ale compozitorului, care era bi-sexual.

Lully moare, dupa o lunga domnie in slujba culturii de la curte, datorita unui accident absurd. Dirijand una din piesele ce slaveau pompos intoarcerea la curte a lui Ludovic, de curand intremat dupa o lunga convalescenta, Lully isi strapunge din greseala laba piciorului drept cu bastonul mare si greu ce tinea ritmul - precursoul baghetei dirijorului de astazi. Refuzand amputarea degetului cangrenar, Lully a murit la putin timp dupa aceea. Comparativ cu pozitia si uriasa sa reputatie din timpul vietii, numele lui Lully a intrat in scurt timp in obscuritate.

Creații

Primele opere compuse, în perioada când era și violonist:

• Les Amours Déguisés, 1664
• La Naissance de Vénus, 1665
• Les Muses, 1666

Vin mai apoi comédies ballets, realizate în colaborare cu Molière:

• Le Mariage forcé, 1664
• L'Amour Médecin, 1665
• Georges Dandin, 1668
• M. de Pourceaugnac, 1669
• Le Bourgeois gentilhomme, 1670

În ultima etapă a vieții sale, compune treisprezece tragedii lirice, majoritatea pe texte de Philippe Quinault:

• Cadmus et Hermione, 1673
• Alceste, 1674
• Thésée, 1675
• Attys, 1676
• Isis, 1677
• Psyché, 1678
• Bellérophon, 1679
• Proserpine, 1680
• Persée, 1682
• Phaëton, 1683
• Amadis, 1684
• Roland, 1685
• Armide, 1686
• Achille y Polyxène, 1687 - incompletă

precum și o pastorală eroică

• Acis et Galatée 1686