Biografia zilei: Izabela Sadoveanu

[altmariusliterar]

 http://www.crispedia.ro/Izabela_Sadoveanu

Izabela Sadoveanu (24 februarie 1870, Săuceşti, judeţul Bacău - 6 august 1941, Bucureşti) este o traducătoare şi critic literar. Este fiica Eleonorei (născută Dumitriu) şi a lui Gheorghe Morţun; va fi adoptată la scurt timp după naştere de Mia şi Alexandru Andrei. Urmează ciclul primar la Bacău, apoi la Iaşi Institutul Pedagogic (1881-1886), 2 ani frecventând cursuri de filosofie şi fiziologie la Universitate, în paralel cu pensionul de fete „Dodun des Perrieres", unde este şi pedagogă pentru clasele mici. Din această perioadă datează primele contacte cu ideile socialiste, participarea la cercul lui Ioan Nădejde şi frecventarea grupului de la „Contemporanul", a cenaclului condus de Nicolae Beldiceanu (unde îl cunoaşte pe Ion Creangă).

 

În 1891 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Tot acum obţine postul de profesoară de filosofie şi pedagogie la Şcoala „Penetis-Zurmale" din Brăila. Aici şi la Galaţi se implică intens în organizarea mişcării socialiste. Îi vizitează la Bucureşti pe C. Dobrogeanu-Gherea şi pe Anton Bacalbaşa, îi cunoaşte pe I.L. Caragiale, B. Delavrancea, Al. Vlahuţă. În 1898 se căsătoreşte cu Alexandru Sadoveanu, ofiţer, fratele mai mare, după tată, al lui Mihail Sadoveanu, şi câţiva ani va profesa la Focşani. În 1908 este transferată la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti. În 1912 devine studentă la Institutul Pedagogic „Jean-Jacques Rousseau" din Geneva, pe care îl va absolvi în 1915. Este directoare a liceului de refugiaţi din Iaşi (1917-1919), a Şcolii Normale „Elena Doamna" din Bucureşti (1919-1926), profesoară la Şcoala de Puericultura şi Educatoare (1926-1936) şi consilier în Ministerul Instrucţiunii (1932-1936).

 

Sadoveanu este o strălucită militantă pentru noile curente în pedagogie, în primul rând pentru ideile şcolii active, are o viziune modernă în problema învăţământului pentru fete şi a educaţiei lor, iniţiază la noi şi susţine metoda Mariei Montessori (1916). Este autoare, împreună cu C.I. Angelescu, a primului manual românesc de psihologia copilului, manifestă o preocupare constantă pentru îndrumarea lecturii copiilor pe vârste, scrie numeroase articole despre cartea şcolară, editează împreună cu Mihail Sadoveanu un volum de lecturi istorice şi geografice pentru elevi, traduce Insula comorii de Robert Louis Stevenson. S-a remarcat, de asemenea, ca o perseverentă luptătoare pentru emanciparea femeii (în 1923, ca delegată la Societatea Naţiunilor şi în Biroul Internaţional al Muncii, va susţine cu ardoare principii feministe) şi ca o lucidă militantă antifascistă (din 1936 este secretară a Comitetului Naţional Permanent pentru Pace, al cărui preşedinte de onoare era Nicolae Titulescu).

 

Debutează în 1890, cu poezii, semnate Izabela Andrei, la „Şcoala nouă" din Roman, alături de G. Ibrăileanu etc., dar îşi începe cariera de critic literar mai târziu, la cotidianul „Voinţa naţională" (1904), cu un articol despre debutul lui Mihail Sadoveanu, urmat în 1905 de Artă şi morală, o primă intervenţie polemică adresată lui H. Sanielevici, ca răspuns la textul denigrator al acestuia cu privire la literatura lui Sadoveanu. Confirmarea vocaţiei critice vine ulterior, odată cu apariţia revistei „Viaţa românească" (1906), la care va publica aproape un deceniu. Va scrie şi la „Adevărul", „Dimineaţa" (redactează în 1932 „Pagina femeii"), dar mai cu seamă la „Adevărul literar şi artistic", unde va deţine şi rubrica intitulată „Cărţi şi reviste", fiind prezentă în paginile revistei din 1925 până în 1939, precum şi la „Noua revistă română", „Drapelul", „Povestea vorbei", „Educaţia", „Renaşterea română", „Lamura", „Gazeta cărţilor", „Boabe de grâu" etc. Semnează şi Evan, Izabela Sadoveanu-Evan.

 

În cronicile şi eseurile sale Sadoveanu, influenţată de Hippolyte Taine, susţine importanţa criticii ştiinţifice, ca demers imparţial, fără păreri preconcepute şi total subordonat operei literare. Mai ales în perioada de la „Viaţa românească" autoarea se remarcă prin incisivitatea ideilor şi tonul polemic. Volumul Impresii literare (1908) strânge articole despre scriitori cu vederi socialiste (O. Carp, Sofia Nădejde), dar şi despre D. Anghel şi Mihail Sadoveanu. În aceeaşi revistă Sadoveanu i-a susţinut pe St. O. Iosif, I. Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voineşti, Panait Cerna, iar mai târziu, la „Adevărul literar şi artistic", va scrie despre Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu, Jean Bart, Ionel Teodoreanu, Mihai Ralea, Demostene Botez, G. Călinescu. Dintre poeţi, l-a apreciat în mod deosebit pe Tudor Arghezi, dar şi pe Al. A. Philippide, Lucian Blaga, Ion Pillat, Adrian Maniu, Mihai Codreanu, G. Topârceanu.

 

Sadoveanu semnează în presă pagini despre importanţa culturalizării celor mulţi şi despre probleme sociale, în paralel cu eseuri despre curente literare la modă şi despre personalităţi literare. Este foarte receptivă faţă de literatura străină, cunoaşte scrierile şi ideile lui Anatole France, Romain Rolland, opţiunile lui Louis Aragon, realismul lui D.H. Lawrence, vizionarismul lui J.B. Priestley, comentează favorabil, înaintea multora, proza lui Franz Kafka. De asemenea, recenzează autori italieni (Giacomo Leopardi, Luigi Pirandello) şi ruşi (I.S. Turgheniev, F.M. Dostoievski, L.N. Tolstoi, A.P. Cehov) şi în mod deosebit „literatura proletariatului aşa cum a realizat-o Maxim Gorki". Iniţiată la „Viaţa românească" şi continuată la „Adevărul literar şi artistic", seria unor profiluri feminine le cuprinde pe Irene Toliot-Curie, Anna de Noailles, Katherine Mansfield, Virginia Woolf, George Sand, Colette, surorile Bronte.

 

În cronici Sadoveanu le susţine pe Elena Farago, Hortensia Papadat-Bengescu, Otilia Cazimir şi, fidelă principiilor feministe, vorbeşte cu implicare despre greutăţile şi prejudecăţile pe care le au de surmontat scriitoarele. Memorialistica, editată postum, în 1980, cuprinde portrete ale scriitorilor de la „Viaţa românească" şi mai ales ale fruntaşilor mişcării socialiste. Atmosfera entuziast-revoluţionară de la începutul secolului al XX-lea din mediile socialiste şi radical burgheze este prinsă aici cu acuitate.

 

Opera

 

• Impresii literare, Bucureşti, 1908;

• Educaţia estetică şi artistică din ultimele două decenii, Bucureşti, 1911;

• Educaţia nouă. Îndrumări pentru părinţi şi educatori, Bucureşti, 1930;

• Teatru pentru copii şi tineret, Bucureşti, 1931;

• Ion Teodorescu, Din lumea umbrelor. Izabela Sadoveanu, Sufletul altor generaţii. Amintiri, ediţie îngrijită de Aristiţa Avramescu, prefaţă de Tiberiu Avramescu, Bucureşti, 1980;

• Cărţi şi idei, I-II, ediţie îngrijită şi prefaţă de Margareta Feraru, Bucureşti, 2001.

 

Antologii

 

• Să ne cunoaştem neamul şi ţara, cu ilustraţii de Magdalena Iorga, Bucureşti, 1933 (în colaborare cu Mihail Sadoveanu şi Ion Simionescu).

 

Traduceri

 

• Grazia Deledda, Valurile vieţii, Bucureşti, 1909;

• Matilde Serao, Mama vitregă, Bucureşti, 1910;

• Giovanni Verga, Tire de tigroaică, Bucureşti, 1923.