Biografia zilei: Iorgu Iordan

[altmariusliterar]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Iorgu Iordan
Filologul Iorgu Iordan
Date personale
Nume la naștere	Iorgu Iordan
Născut	11 octombrie 1888 Tecuci, România
Decedat	20 septembrie 1986, (98 de ani) București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Naționalitate	română
Cetățenie	România
Ocupație	lingvist[*] diplomat filolog[*] editor[*] jurnalist profesor universitar sindicalist[*]
Vicepreședinte al Academiei Române
Ambasador al României la Moscova
În funcție 1945 – 1947
Directorul Institutului de Lingvistică din București
Doctor honoris causa la Berlin, Montpellier, Gand și Roma
Premii	Om de știință emerit (1962) Premiul de Stat (1954 și 1956)
Partid politic	Partidul Comunist din România
Alma mater	Facultatea de Litere, Drept și Filosofie a Universității din Iași, Universitățile din Bonn, Berlin și Paris
Profesie	lingvist, filolog, avocat, politiciancomunist
Membru titular al Academiei Române

Iorgu Iordan (n. 29 septembrie/11 octombrie 1888, Tecuci - d. 20 septembrie 1986, București) a fost un lingvist și filolog român, comunist^[1] , membru titular și vicepreședinte al Academiei Române. Iorgu Iordan a fost ambasador al României la Moscova în perioada 1945 - 1947.

Biografie

După terminarea Liceului Internat „Costache Negruzzi” din Iași, urmează , între 1908-1911, cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași, avându-i ca profesori pe Alexandru Philippide și Garabet Ibrăileanu. Concomitent, a frecventat și cursurile Facultății de Drept. În 1919 își susține doctoratul în filologie modernă, sub conducerea lui Alexandru Philippide. Se specializează apoi la universitățile din Bonn, Berlin și Paris. Devine profesor la Universitatea din Iași (1926-1946), apoi profesor de romanistică la Universitatea din București (1946-1962). A întemeiat și a editat la Iași „Buletinul Institutului de Filologie Română «Alexandru Philippide»” (1934-1945). Între anii 1945-1947 a fost ambasador al României la Moscova. A fost director al Institutului de Lingvistică din București, până în 1962, doctor honoris causa al Universității Humboldt din Berlin, precum și al universităților din Montpellier, Gand și Roma. A scris lucrări în domeniul lingvisticii românești și al celei romanice, fiind preocupat îndeosebi de aspectele contemporane ale limbii române și de onomastică. Împreună cu Alexandru Graur și Ion Coteanu, a fost redactor responsabil al noii seriii a Dicționarului limbii române (DLR). A îngrijit și editat Letopisețul Țării Moldovei de Ion Neculce și opera lui Ion Creangă. A fost redactor responsabil al publicațiilor „Revue de linguistique” (1956-1963) și „Limba română” (1964-1986). Iorgu Iordan a devenit membru al Partidului Comunist Român după 1945. Vezi: Ovidiu Bozgan, "Traiectorii universitare: de la stânga interbelică la comunism" ("University Trajectories: from Interwar Left to Communism"), in Lucian Boia, ed., Miturile comunismului românesc ("The Myths of Romanian Communism"), București: Editura Nemira, 1998, pp.309-335.

Operă

• Rumanische Toponomastik, Bonn & Leipzig, Kurt Schroeder Verlag, 1924.
• Istoria literaturii italiene, Iași, Universitatea din Iași, 1928.
• Introducere în studiul limbilor romanice. Evoluția și starea actuală a lingvisticii romanice, Iași, Institutul de Filologie Română, 1932.
• Gramatica limbii române, București, 1937 (ediția a II-a, 1946).
• Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor” , Iași, Institutul de Arte Grafice „Alexandru A. Terek”, 1943 (ediția a II-a, 1947).
• Stilistica limbii române, București, Institutul de Linguistică Română, 1944 (ediția a II-a, București, Editura Științifică, 1975).
• Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, București, Editura Academiei, 1962 (ediția a II-a, 1970; tradusă în engleză, germană, spaniolă, rusă, portugheză și italiană).
• Toponimia românească, București, Editura Academiei, 1963.
• Istoria limbii literare spaniole, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1963.
• Introducere în lingvistica romanică, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1965 (în colaborare cu Maria Manoliu; tradusă în spaniolă).
• Structura morfologică a limbii române contemporane, București, Editura Științifică, 1967 (în colaborare cu Valeria Guțu Romalo, Alexandru Niculescu).
• Scrieri alese, București, Editura Academiei, 1968.
• Alexandru I. Philippide, București, Editura Științifică, 1969.
• Crestomație romanică, vol. I-III, București, Editura Academiei, 1962-1974 (coordonator).
• Memorii, vol. I-III, București, Editura Eminescu, 1976-1979.
• Limba română contemporană, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1978 (în colaborare cu Vladimir Robu).
• Dicționar al numelor de familie românești, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983.
• Istoria limbii române (Pe-nțelesul tuturora), București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983.
• Manual de linguistica romanica, Madrid, Gredos, 1989 (în colaborare cu Maria Manoliu, Manuel Alvar).

Afilieri

• Membru corespondent al Academiei Române (1934) și membru titular (1946), vicepreședinte al Academiei (1957-1966)
• Membru fondator (1925) al Societății Internaționale de Lingvistică Romanică (Franța)
• Membru fondator și președinte al Societății Române de Lingvistică Romanică
• Membru al Asociației Internaționale de Studii Hispanice
• Membru corespondent al Academiei Saxone de Științe din Leipzig (1958), membru al Academiei Germane de Științe din Berlin (1964), al Academiei Austriece de Științe (1966), al Academiei Bavareze de Științe din München (1968)
• Membru al Institutului Mexican de Cultură (1969) și al Institutului de Studii Catalane din Barcelona (1975)

Premii și distincții

• Om de știință emerit (1962)
• Premiul de Stat (1954 și 1956)

Referințe

1. ^ http://presagalati.ro/iorgu-iordan-de-la-stanga-interbelica-la-comu...

Bibliografie

• Iordan Iorgu, Titluri și lucrări. 1911-1973, București, Editura Litera, 1974.
• Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978.
• Valeriu Mangu, De vorbă cu Iorgu Iordan, București, Editura Minerva, 1982.
• Ovidiu Bozgan, Traiectorii universitare: de la stânga interbelică la comunism, în Lucian Boia (ed.), Miturile comunismului românesc, București, Editura Nemira, 1998, p. 309-335.