Biografia zilei: Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti

[altmariusliterar]

Prozator român, faimos pentru povestirile scrise pentru copii. Este creatorul tipurilor de inadaptabili, suflete impregnate de candoare, lezate de contactul cu brutalitatea mediului, incapabile să reziste impactului cu minciuna şi injustiţia.

https://www.tititudorancea.com/z/biografie_ioan_alexandru_bratescu_...

Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti.1868 — La 1 ianuarie, se naşte la Târgovişte, Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, al doilea dintre cei patru copii ai lui Alexandru Brătescu, horticultor, fiu de pitar şi al Alexandrinei, fiica maiorului paşoptist Ion Voinescu.

1872-1875 — În casa părintească din Târgovişte şi din Brăteşti, sat din apropierea Târgoviştei, viitorul scriitor ascultă muzică şi istorisirile captivante ale unchiului Alexandru Voinescu, bun povestitor. Întrebat ce ar vrea sa fie în viaţă, micul Ioan a răspuns: “Povestitor, ca nenea Alexandru”.

1875-1879 — Urmează clasele primare în Târgovişte.

1879-1883 — Urmează gimnaziul la „Sf. Sava" din Bucureşti.

1881 — Publică prima sa poezie în ziarul “Armonia”, condus de Alexandru Vlahuţă.

1887 — Publică în revista "România" nuvela Dolores.

1888-1891 — Susţine bacalaureatul. Se înscrie la Facultatea de Medicină, dar o abandonează în favoarea studiilor juridice.

Îl cunoaşte pe Titu Maiorescu şi se bucură de atenţia acestuia. Scrie versuri şi proză, se apropie de “Junimea” şi de “Convorbiri literare”, unde publică schiţa Cea din urmă scrisoare (1880).

1892 — Îşi ia licenţa în drept cu teza Despre reprezentarea minorităţii şi lucrează ca judecător la Bucureşti, Piteşti, Craiova şi Târgovişte, iar mai târziu ca avocat.

1892-1896 — Colaborează la “Convorbiri literare”, precum şi la alte publicaţii. Călătoreşte în Anglia, Franţa, Italia, în tovărăşia lui Maiorescu.

1903 — Publică primul său volum Nuvele şi schiţe.

1906 — Apare în revista “Viaţa românească“, nr. 2 - 6, cea mai amplă şi mai importantă nuvelă a scriitorului, În lumea dreptăţii. Se stabileşte la Târgovişte.

1907 — Îi apare volumul În lumea dreptăţii, pentru care ia premiul Academiei Române.

1910 — Este ales vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români.

1911 — Apare broşura Pe marginea cărţilor, în care scriitorul discută despre evoluţionismul darwinian.

1912 — Apare al doilea volum de nuvele şi schiţe al scriitorului, Întuneric şi lumină.

1914 — Este numit director al Teatrului Naţional. Activează în rândurile partidului liberal, fiind până în 1940, cu scurte pauze, deputat de Dâmboviţa.

1915 — Se stabileşte la Bucureşti. În anii Primului Război Mondial a scris, în colaborare cu A. de Herz, o piesă de teatru numită „Sorana”.

1918 — Este ales membru al Academiei Române. Colaborează la „Dacia” şi „Lamura”, reviste conduse împreună cu Alexandru Vlahuţă.

1919 — Publică volumul cu tematică antirazboinică, In slujba păcei.

1923 — Publică volumul de nuvele şi schiţe Rătăcire. Devine preşedintele secţiei literare a Academiei.

1925 — Primeşte Marele Premiu Naţional pentru Proză.

1929 — Apare volumul Firimituri.

1933 — Apare, în volum, eseul Cu undiţa.

1935 — Vede lumina tiparului volumul de eseuri Din pragul apusului.

1937-1940 — Are loc o alunecare a scriitorului către mişcările de dreapta. De aceea ultimii ani şi-i trăieşte într-o atmosferă de ostilitate şi rezervă din partea publicului.

1942 — Publică Originea neamului românesc şi a limbei noastre.

1946 — La 14 decembrie, Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti se stinge din viaţă, la Bucureşti.