Biografia zilei: Frida Papadache

[altmariusliterar]

 http://www.crispedia.ro/Frida_Papadache

Frida Papadache (numele la naştere: Frieda Antonier) (7/20 martie 1905, Focşani - 30 octombrie 1989, Bucureşti) - traducătoare. Fiica lui Leon Antonier, medic, şi a Charlottei (născută Neiger). Nu are studii cu excepţia a şase clase la o şcoală evanghelică din Piteşti. Debutează în 1945, cu recenzii, cronici dramatice şi traduceri în „Adevărul”, „Munca”, „Femeia” şi „Căminul”.

 

În acelaşi an, publică prima traducere în volumul Vântul prin sălcii de Kenneth Grahame, cu o prefaţă de Tudor Arghezi. Remarcată pentru versiunile româneşti ale unor scriitori americani clasici şi moderni (Twain, Dreiser, Steinbeck) şi, mai ales, pentru primele traduceri româneşti din Joyce.

 

Din primii ani de după război, Papadache lucrează constant în domeniul traducerilor literare, sporind an de an indexul tălmăcirilor din limba engleză cu titluri de opere merituoase. Deşi se îndreaptă mai mult spre romanul introspectiv, de mare densitate şi dificultate stilistică, în tălmăcirea căruia reuşeşte să găsească echivalări subtile şi să intuiască tonul adecvat, printre textele asupra cărora şi-a exersat talentul se numără şi scrieri pentru copii sau din literatura de divertisment.

 

Printre succesele carierei de traducătoare a lui Papadache se cuvin menţionate tălmăcirile din Mark Twain sau din clasicismul umorului absurd, Lewis Carroll, deşi realizarea cea mai notabilă rămâne echivalarea primelor cărţi ale lui James Joyce, Oamenii din Dublin şi Portret al artistului în tinereţe. A publicat, în „Secolul 20”, şi un act din drama joyceeană Exilaţii, făcând astfel prima încercare susţinută, înaintea lui Mircea Ivănescu, de a integra culturii române opera prozatorului irlandez.

 

În general, fidele şi cursive, traducerile depăşesc nivelul unei simple translaţii, în special atunci când Papadache îşi măsoară talentul cu dificultăţile prozei impresioniste a lui Joyce sau Virginia Woolf, sau cu umorul de limbaj al lui Lewis Carroll. Unele traduceri sunt însoţite de pertinente comentarii critic-informative. A tradus şi din germană.

 

Traduceri

 

• Kenneth Grahame, Vântul prin sălcii, cu o prefaţă de Tudor Arghezi, Bucureşti, 1945;

• William Z. Foster, Pagini din viaţa unuimuncitor, Bucureşti, 1951;

• Aleksandr Goncearov, Corespondentul nostru, în colaborare cu N. Stoian, Bucureşti, 1954;

• Mark Twain, Aventurile lui Tom Sawyer, Bucureşti, 1957 (ediţii succesive: 1959, 1973 etc.);

• Theodore Dreiser, Sora Carrie, Bucureşti, 1958;

• Lewis Carroll, Peripeţiile Alisei în ŢaraMinunilor, Bucureşti, 1958 (ediţia II, 1976);

• R.L. Stevenson, Răpit de piraţi, Bucureşti, 1960;

• Theodor Storm, Iezerul albinelor, nuvele, în colaborare cu Laura Dragomirescu, Bucureşti, 1961;

• James Joyce, Oamenii din Dublin, Bucureşti, 1961, 1966;

• R.L. Stevenson, Seniorul din Ballantrae, Bucureşti, 1967;

• James Joyce, Portret al artistului în tinereţe, Bucureşti, 1969;

• John Steinbeck, Şoareci şi oameni, Bucureşti, 1971;

• Theodor Storm, Cronica despre Grieshus, în colaborare cu Laura Dragomirescu, Bucureşti, 1972;

• Ambrose Bierce, Un călător prin cer şi alte povestiri, Bucureşti, 1974;

• R.L. Stevenson, Straniul caz al doctorului Jekyll şi al lui Mr. Hyde, Cluj, 1974;

• Virginia Woolf, Între acte, Bucureşti, 1978; Anii, Bucureşti, 1983