cultură şi spiritualitate
Frida Kahlo | |
Frida Kahlo cu Diego Rivera |
|
Nume la naștere | Magdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderón |
Născut | 6 iulie 1907 Coyoacán, Ciudad de México,Mexic |
Decedat | 13 iulie 1954 Coyoacán, Ciudad de México,Mexic |
Naționalitate | mexicană |
Domeniu artistic | pictură |
Pregătire | pictor autodidact |
Mișcare artistică | Suprarealism, pictură naivă, Folk art |
Opere importante | Autoportrete |
Frida Kahlo de Rivera (pronunție în spaniolă: /ˈfɾiða ˈkalo/; născutăMagdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderón; 6 iulie 1907 – 13 iulie 1954)[1] a fost o pictoriță mexicană[2] care s-a făcut cunoscută mai ales prin autoportretele sale pictate într-un stil suprarealist.[3] Frida Kahlo s-a născut și a murit în capitala Mexicului, Mexico City, în casa sa, cunoscută sub numele de Casa Albastră (Casa Azul) A afirmat mereu că s-a născut în 7 iulie 1910, deși certificatul de naștere atestă că s-a născut în 6 iulie 1907. Prin aceasta e voia ca data sa de naștere să coincidă cu data de începere a Revoluției Mexicane, astfel încât viața ei să fi început odată cu nașterea Mexicului modern. Opera sa este considerată emblematică pentru cultura națională mexicană, îmbinând stilul suprarealist cu tradițiile indigene.[4] Cultura mexicană și tradițiile amerindiene se îmbină armonios în pictura Fridei Kahlo, de multe ori lucrările sale fiind considerate adeseaartă naivă, mai apropiate de folk art decât de curentul suprarealist propriu zis.[5] Mulți au considerat însă că pictura sa se încadrează totuși în curentul suprarealist. În 1938, André Breton, inițiator și teoretician al suprarealismului, aprecia că pictura Fridei Kahlo este “o panglică în jurul unei bombe”.[4] Artista a avut o căsnicie tumultuoasă (azi se spune “deschisă”) cu marele pictor mexican Diego Rivera. A suferit toată viața, având numeroase probleme de sănătate, multe cauzate de un teribil accident auto suferit în tinerețe. Recuperarea îndelungată după accident, recuperare care nu s-a realizat niciodată complet, a izolat-o oarecum de restul lumii, această izolare, închidere în ea însăși, este reflectată în pictura sa, explicând oarecum de ce majoritatea lucrărilor sale sunt autoportrete. Multe autoportrete sunt un reflex al suferinței fizice cauzate de urmările accidentului suferit. Frida a afirmat în repetate rânduri: “mă pictez pe mine, pentru că mult prea adesea sunt singură și pentru că sunt subiectul pe care îl cunosc cel mai bine.”[6] De multe ori spunea, "M-am născut cățea. M-am născut pictor."[7]
Frida Kahlo s-a născut în 6 iulie, 1907, în casa părinților săi, cunoscută drept Casa Azul, azi Muzeul Frida Kahlo, în Coyoacán. În acea vreme, Coyoacán era un mic orășel, în apropiere de Mexico City. Tatăl Fridei Guillermo Kahlo (1871–1941), se născuse cu numele de Carl Wilhelm Kahlo în 1871, în Germania, la Pforzheim, fiul unui anume Jakob Heinrich Kahlo și al Henriettei Kaufmann. În timpul vieții artistei, dar și după decesul acesteia, în mai multe articole de ziar s-a afirmat că tatăl său ar fi de origine evreiască.[8][9] Se afirmă că artista nu și-ar fi negat niciodată originea evreiască. (Dar nici nu și-a afirmat-o vreodată.) Cu toate acestea, studii genealogice recente au indicat că tatăl său provine dintr-o familie luterană, neavând absolut nici o tangență cu etnia evreiască.[10][11] Carl Wilhelm Kahlo a emigrat în Mexic în 1891, pe când avea 19 ani, iar după sosire, și-a schimbat numele mic, din Wilhelm, în echivalentul spaniol, Guillermo.[8][9]
Video | |
---|---|
Frida Kahlo, her pictures,Museo Frida Kahlo[12] | |
Frida Kahlo and Diego Rivera at the Blue House, San Francisco Museum of Modern Art[13] | |
Frida Kahlo's Frieda and Diego Rivera, Smarthistory[14] |
Mama Fridei, Matilde Calderón y González, era o credincioasă romano-catolică înfocată, având origini amerindiene și spaniole.[15] Părinții artistei s-au căsătorit imediat după moartea primei soții a lui Guillermo, survenită la nașterea celui de-al doilea copil. Deși căsătoria lor nu a fost tocmai fericită, Guillermo și Matilde au avut patru fiice. Frida a remarcat odată că a crescut înconjurată de femei. Toată viața a fost apropiată de tatăl său. În 1910 a izbucnit Revoluția Mexicană, moment în care artista avea trei ani. Mai târziu avea să noteze că mama sa, le-a ascuns pe fete în casă, în momentul în care au început să se audă focuri de armă prin oraș. Frida s-a îmbolnăvit de poliomielită pe când avea șase ani, în urma căreia, piciorul său drept a devenit mai subțire decât cel stâng. Mai târziu, va ascunde acest defect, îmbrăcând rochii lungi, viu colorate. S-a afirmat că s-ar fi născut cu spina bifida, un defect congenital care ar fi afectat deopotrivă măduva spinării cât și dezvoltarea piciorului.[16] Cu toate acestea, a practicat multe sporturi, printre care și boxul. În 1922, Frida Kahlo s-a înscris la Escuela Nacional Preparatoria, una din cele mai bune școli din capitală, una din cele 35 de eleve. Aici, a intrat într-un grup de băieți și fete, îndrăgostindu-se de băiatul cu cea mai puternică personalitate, un anume Alejandro Gómez Arias. Din această perioadă, artista își amintește de violentele lupte de stradă, din timpul revoluției ce continua cu violență.
În 17 septembrie 1925, Frida se găsea într-un autobuz, când acesta s-a ciocnit violent cu un troleibuz. A suferit un accident grav, cu numeroase fracturi, o fractură de coloană, una de claviculă, fracturi ale coastelor, fractură de bazin, 11 fracturi ale piciorului, piciorul drept și umărul dislocat. A fost necesară montarea unei armături metalice, care a perforat uterul și abdomenul. În consecință, nu va mai putea avea copii niciodată, fapt ce o va afecta enorm, aspect prezent în unele din autoportretele sale. Accidentul îi va produce dureri îngrozitoare, rămânând imobilizată complet timp de trei luni. Deși ulterior a reușit să se recupereze și să reușească din nou să meargă, durerile o vor însoți toată viața. Durerile erau atât de intense, încât era nevoită să se se interneze luni de yile în spital pentru tratament. În total a suferit 35 de operații, majoritatea la bazin și spate, și la ambele picioare. Complicațiile medicale în urma accidentului, durerile aproape permanente și armătura metalică au împiedicat-o să aibă copii. Deși a rămas de trei ori însărcinată, a fost nevoită de fiecare dată să renunțe.[17]
După accident, Frida Kahlo a abandonat studiile de medicină pentru a se dedica picturii. Pictase și mai înainte, în timp ce era imobilizată în spital pentru a-și ocupa timpul. În cele trei luni de după accident, autoportretele predomină în pictura sa. Mama sa i-a adus un șevalet special, conceput de așa manieră încât să poată picta fără să se scoale din pat, iar tatăl său i-a adus culori și pensule.[18] Lucrările sale din această perioadă sugerează durerile atroce pe care le suporta. Kahlo a realizat cel puțin 140 de lucrări de pictură, împreună cu alte zeci de desene și studii. Din cele 140 de lucrări de pictură, 55 sunt autoportrete, care adesea încorporează o simbolistică complexă, legată adesea de suferințele sale fizice, dar și de mitologia mexicană. Avea să mărturisească la un moment dat: "Nu pictez niciodată vise. Pictez propria mea realitate"."[19] Pictorul Diego Rivera a avut o influență considerabilă asupra stilului ei de a picta. De altfel, Frida l-a admirat din totdeauna pe Diego Rivera. Prima dată s-a apropiat de el în 1925 la Ministerul Educației Publice, unde lucra la o frescă murală. I-a arătat pictorului patru din lucrările sale, întrebându-l dacă are cumva talent. Pictorul, impresionat, i-ar fi spus: "Ai talent". După acest schimb de replici, Diego Rivera a devenit un oaspete permanent în casa părinților Fridei. Fără discuție, aprecierile pozitive ale pictorului și comentariile admirative ale acestuia, au determinat-o pe Frida Kahlo să-și urmeze chemarea artistică.[20] Kahlo a fost de asemenea influențată de cultura indigenă mexicană, o explozie de culori vii, simbolism dramatic și stil primitiv. În compozițiile sale a introdus adesea maimuțe. În mitologia mexicană, maimuța este simbolul dorinței, dar artista le-a zugrăvit întotdeauna cu tandrețe, prezentându-le ca simboluri protectoare. De asemenea, în lucrările sale apar adesea simboluri creștine.[21] Practic, în majoritatea lucrărilor sale se combină tradițiile și simbolistica religioasă mexicană cu tratarea suprarealistă a subiectului. În 1938, artista a avut prima și singura galerie solo în SUA, la galeria Julien Levy. Lucrările sale au fost în general bine primite de public, expoziția atrăgând o sumedenie de artiști de marcă.[22] La invitația lui André Breton, a mers în Franța în 1939, deschizând o expoziție și în Paris. Cu această ocazie, Muzeul Luvru a cumpărat una din lucrările expuse, "Cadrul"("The Frame"). A fost prima operă de artă realizată de un artist mexican în sec. 20, care a fost cumpărată de celebrul muzeu.
În calitate de artist debutant, Kahlo a comunicat îndeaproape cu marele pictor mexican Diego Rivera, i-a cerut adesea sfatul și, mai ales, l-a întrebat dacă ar putea să înceapă o carieră de pictor. Diego a recunoscut imediat talentul ei nativ, încurajând-o să continue.[23] Concomitent, au început să aibă și relații intime. Cu toată opoziția părinților, datorată se pare, reputației proaste a pictorului, dar și diferenței de vârstă de 21 de ani dintre ei, cei doi s-au căsătorit totuși în 1929. Ea avea 22 de ani, el, 43. Căsătoria lor nu a fost scutită de probleme. Amândoi aveau un temperament extrem de irascibil, și au avut numeroase relații extraconjugale. Frida, în plus, a avut relații sexuale atât cu bărbați, cât și cu femei. Dintre femei, cea mai cunoscută a fost cântăreața și dansatoarea Josephine Baker;[1] Frida Kahlo nu a fost o bisexuală în accepțiunea modernă a termenului, relațiile sale cu alte femei au fost mai degrabă experiețe sexuale epsodice, decât relații stabile. Dacă relațiilor sexuale ale soției sale cu femei nu le dădea importanță, cele cu bărbați îl înfuriau la culme pe Diego Rivera. Frida a avut aventuri cu numeroși bărbați, cei mai cunoscuți fiind sculptorul Isamu Noguchi și comunistul Leon Trotsky (Lev Davidovich Bronshtein). De cealaltă parte, Kahlo s-a înfuriat când a aflat că Diego avusese o aventură cu sora sa mai mică, Cristina. Cei doi au divorțat în noiembrie 1939, pentru a se recăsători în decembrie, anul următor. Cu toate acestea, neînțelegerile au continuat. Dormeau în camere separate, uneori alăturate.[24]
Atât Frida Kahlo, cât și Diego Rivera erau comuniști înfocați. Cei doi s-au împrietenit cu Leon Trotsky spre sfârșitul anilor '30. Acesta fugise din Uniunea Sovietică, în urma conflictului de putere cu Iosif Visarionovici Stalin, fiind expulzat și condamnat la moarte. Inițial a fugit în Norvegia, după mai multe peregrinări ajungând în Mexic. Inițial, în 1937, Trotsky a locuit acasă la Rivera, apoi s-a mutat în casa Fridei, cu care a avut o aventură, în timp ce Rivera se zbătea să obțină pentru el azil politic din partea guvernului mexican.[1] Ulterior, Trotsky, împreună cu soția, s-au mutat în altă casă în Coyoacán, unde a și fost asasinat, în 1940. În 1939, atât Kahlo, cât și Rivera, au renunțat la trotskism, devenind adepți entuziaști ai lui Stalin.[25] Frida Kahlo a murit în 13 iulie 1954, la o săptămână după ce împlinise 47 de ani, și a fost arsă la crematoriu, conform uneia din ultimele sale dorințe. Câteva zile înainte să se stingă din viață, notase în jurnal: "Sper ca plecarea să fie veselă, și să nu mă întorc niciodată. Frida." Cauza oficială a decesului a fost o embolie pulmonară, deși s-a suspectat că ar fi murit în urma unei supradoze, mai mult sau mai puțin accidentală, chestiune care n-a fost lămurită niciodată, deoarece nu i s-a mai făcut autopsie. În ultimii ani, starea ei se agravase considerabil, cu un an înainte i se amputase piciorul drept de la genunchi datorită unei gangrene. De asemenea, avusese un acces de bronhopneumonie, care o slăbise considerabil.[1] În autobiografia sa, Diego Rivera avea să noteze că ziua în care Frida s-a stins din viață a fost cea mai tragică din viața sa, adăugând cu tristețe că abia după moartea ei a realizat, prea târziu, că perioada alături de ea a fost cea mai frumoasă etapă a vieții sale.[1] O urnă precolumbiană, conținând o parte din cenușa sa este expusă în casa Fridei, La Casa Azul din Coyoacán, care din 1958 a fost transformată în muzeu, conținând un număr de lucrări ale sale, și multe obiecte de uz personal.[1]
Cu excepția lucrării achiziționate în 1939 de Muzeul Luvru, opera Fridei Kahlo a rămas cvas-necunoscută timp de două decenii după moartea acesteia. Lumea își amintea mai mult de ea, doar în calitate de soție a marelui pictor Diego Rivera. Pe la sfârșitul anilor '70, către începutul anilor '80, în Mexic a început să se dezvolte un nou curent artistic, cunoscut ca Neomexicanismo , care a devenit tot mai cunoscut publicului.[26][27] Tot în această perioadă, ca o consecință directă a dorinței de valorificare a tradițiilor amerindiene ale Mexicului, au început să fie reconsiderată opera unor artiști precum Frida Kahlo, Abraham Ángel, Ángel Zárraga, și Jesus Helguera, care au devenit tot mai cunoscuți.[26] În anii '80, alte evenimente au contribuit la recunoașterea valorii operei artistice a Fridei Kahlo. Prima retrospectivă importantă în afara Mexicului, împreună cu fotografii realizate de Tina Modotti, a avut vernisajul în mai 1982, la Galeria Whitechapel, (Whitechapel Gallery), în Londra, organizată și având dreot curatori pe Peter Wollen și Laura Mulvey. Expoziția, itinerantă, a fost organiyată și în Suedia, Germania, Manhattan și Mexico City. Filmul Frida, naturaleza viva (1983), regizat de Paul Leduc, cu Ofelia Medina în rolul Fridei, și pictorul Juan José Gurrola în rolul lui Diego Rivera, a avut și el un deosebit succes, contribuind substanțial la cunoașterea vieții și operei artistei. Actrița Ofelia Medina, pentru tot restul vieții, a rămas cunoscută pentru acest rol.[28]În aceeași perioadă, Hayden Herrera a publicat o biografie a Fridei Kahlo, o lucrare de referință pentru cunoașterea personalității artistei, Frida: The Biography of Frida Kahlo (1983),[29]. Biografia a devenit în scurtă vreme un best seller de succes, fiind tradusă în toată lumea. Raquel Tibol, artistă mexicană și prietenă cu Frida, a scris Frida Kahlo: una vida abierta(2003).[30] Altă lucrare de referință este biografia scrisă de criticul de artă și psihanalistul mexican Teresa del Conde[31] Se mai adaugă numeroase texte scrise de diverși critici de artă, cum ar fi Jorge Alberto Manrique.[26]
Aniversarea a 100 de ani de la nașterea Fridei Kahlo a fost comemorată de cea mai mare expoziție organizată vreodată cu lucrările ei, la Palacio de Bellas Artes în Mexic.[45] Lucrările au fost împrumutate de la Detroit, Los Angeles, Miami, Minneapolis, Miami, San Francisco - SUA, și Nagoya - Japonia. Expoziția a cuprins cica o treime din lucrările sale, cuprinzând de asemenea scrisori și manuscrise care nu mai fuseseră expuse anterior.[45] Expoziția, inaugurată pe 13 iunie 2007, fiind deschisă până în 12 august, a depășit toate așteptările în ceea ce privește numărul de vizitatori.[46] Câteva din lucrări au fost expuse în Monterrey, Nuevo León, iar în cursul lunii septembrie 2007, în diverse muzee din SUA. Altă expoziție, cuprinzând mai bine de 40 de autoportrete, naturi moarte, și portrete, a fost organizată la Walker Art Center, în Minneapolis, la Philadelphia Museum of Art și la San Francisco Museum of Modern Art. O expoziție retrospectivă, intitulată "Frida Kahlo Retrospective", a fost organizată la Walter-Gropius-Bau, Berlin, Germania, deschisă din 30 aprilie până la 9 august 2010, a reunit peste 120 de desene și lucrări de pictură, multe expuse în premieră publicului.
Casa Azul ("Casa albastră") din Coyoacán, Mexico City, este casa familiei Kahlo, în care Frieda a copilărit, locuind apoi până la sfârșitul vieții. Casa a fost construită în 1907 de către tatăl Fridei, Guillermo Kahlo. Casa a fost donată de Diego Rivera înainte ca acesta să moară, fiind acum muzeu, ce adăpostește multe din lucrările Fridei, manuscrise și diverse lucruri personale. Casa este o destinație extrem de căutată de turiști.
Numar de steaguri: 273
Record vizitatori: 8,782 (3.04.2011)
16,676 (3.04.2011)
Steaguri lipsa: 33
1 stat are peste 700,000 clickuri (Romania)
1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)
1 stat are peste 50,000 clickuri (Moldova)
2 state au peste 20,000 clickuri (Italia, Germania)
4 state are peste 10.000 clickuri (Franta, Ungaria, Spania,, Marea Britanie,)
6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Canada, )
10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia, Australia, Irlanda, Israel, Grecia, Elvetia , Brazilia, Suedia, Austria)
50 state au peste 100 clickuri
20 state au un click
1.EDITURA HOFFMAN
https://www.editurahoffman.ro/
2. EDITURA ISTROS
https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/
3.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI
https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/ultimele-aparitii/1
4.ANTICARIAT UNU
https://www.anticariat-unu.ro/wishlist
5. PRINTRE CARTI
6. ANTICARIAT ALBERT
7. ANTICARIAT ODIN
8. TARGUL CARTII
9. ANTICARIAT PLUS
10. LIBRĂRIILE:NET
https://www.librariileonline.ro/carti/literatura--i1678?filtru=2-452
https://www.librarie.net/cautare-rezultate.php?&page=2&t=opere+fundamentale&sort=top
14. ANTICARIAT NOU
https://anticariatnou.wordpress.com/
15.OKAZII
https://www.okazii.ro/cart?step=0&tr_buyerid=6092150
16. ANTIKVARIUM.RO
17.ANTIKVARIUS.RO
18. ANTICARIAT URSU
https://anticariat-ursu.ro/index.php?route=common/home
19.EDITURA TEORA - UNIVERSITAS
20. EDITURA SPANDUGINO
21. FILATELIE
22 MAX
http://romanianstampnews.blogspot.com
23.LIBREX
https://www.librex.ro/search/editura+polirom/?q=editura+polirom
24. LIBMAG
https://www.libmag.ro/carti-la-preturi-sub-10-lei/filtre/edituri/polirom/
https://www.libris.ro/account/myWishlist
http://magiamuntelui.blogspot.com
27. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/
28.RADIO ARHIVE
https://www.facebook.com/RadioArhive/
29.IDEEA EUROPEANĂ
https://www.ideeaeuropeana.ro/colectie/opere-fundamentale/
30. SA NU UITAM
31. CERTITUDINEA
32. F.N.S.A
https://www.fnsa.ro/products/4546-dimitrie_cantemir_despre_numele_moldaviei.html
Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ
1. Radu Sorescu - Petre Tutea. Viata si opera
2. Zaharia Stancu - Jocul cu moartea
3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi
4. Ioan Slavici - Inchisorile mele
5. Gib Mihaescu - Donna Alba
6. Liviu Rebreanu - Ion
7. Cella Serghi - Pinza de paianjen
8. Zaharia Stancu - Descult
9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte
10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani
11. George Calinescu Cartea nuntii
12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…
Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24, 2021.
© 2024 Created by altmarius. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius