Biografia zilei: Francisco Jose de Goya y Lucientes

[altmarius]

Altădată, pe 30 martie

Publicat: 14 Martie 2016

1746 – s-a născut Francisco Jose de Goya y Lucientes (unul dintre cei mai mari pictori ai vremii sale, cu o puternică şi originală personalitate în istoria artelor vizuale din Europa), în Fuendetodos (un mic sătuc din regiunea Aragon, în Spania). Către sfârşitul anilor 1750, familia s-a mutat în oraşul Zaragoza (capitala regiunii Aragon). În 1759, în vârstă de 13 ani, Francisco Goya (cel mai mic dintre cei trei copii ai familiei) a devenit ucenicul lui Jose Luzan y Martinez, un aristocrat local. A rămas alături de acesta timp de trei ani, vreme în care a copiat stampe, ca o metodă de cultivare a talentului său. Conform tradiţiei primele picturi realizate de Goya au fost făcute în adolescenţă, însă din păcate ele au fost distruse în 1936, în timpului războiului civil spaniol. În 1763 Goya s-a mutat la Madrid, unde a participat fără succes, la un concurs pentru câştigarea unei burse la Academia Regală San Fernando, cea mai renumită şcoală de artă din Spania. Totuşi, el a reuşit să devină elevul unuia dintre cei mai talentaţi artişti din Madrid, Profesorul Francisco Bayeu. La scurt timp, uşor dezamăgit, tânărul Goya a ales să călătorească în Italia, centrul scenei artistice a acelor vremuri, sperând să fie acceptat la academia de acolo. Astfel, în 1771, pe când vizita Roma, s-a înscris la un concurs sponsorizat de Academia din Parma. A câştigat o menţiune cu tabloul său „Hannibal supraveghind câmpiile italiene din Alpi”. Reîntors în Spania, un an mai târziu, Goya a realizat prima sa lucrare de proporţii, o frescă pe tavan, reprezentând „Adoraţia numelui lui Dumnezeu” pentru Catedrala Fecioarei Maria din Pilar, în Zaragoza. Succesul nu a întârziat să vină, iar vreme de zece ani Goya a primit numeroase comenzi de la bisericile din jurul Zaragozei.
 
* * *
 

În 1773 Francisco Goya s-a căsătorit cu Josefa Bayeu, sora fostului său profesor. Astfel, în anul următor el s-a mutat la Madrid, unde a primit o serie de comenzi de la Fabrica Regală de Tapiserii din Santa Barbara. Despre căsnicia celor doi (care a durat 39 de ani şi s-a întrerupt prin moartea Josefei) se cunosc puţine lucruri. Împreună au avut mai mulţi copii, dar fiul lor Javier a fost singurul care nu a murit în copilărie.
 
* * *
 
În anul 1780 Francisco Goya a fost ales membru al Academiei Regale din San Fernando. După cinci ani a devenit director adjunct al catedrei de pictură din cadrul academiei. Venirea la tron regelui Carlos al IV lea, a marcat şi ea o schimbare radicală în statutul artistului, acesta acordându-i prestigiosul titlu de „pictor al Casei Regale”. astfel, Goya devenind cel mai de succes şi cel mai la modă artist din Spania. În iarna dintre 1792 – 1793 însă, prosperitatea sa avea să primească o mare lovitură. În timp ce se afla în vizită la un prieten, Goya s-a îmbolnăvit pe cât de misterios pe atât de cumplit: a paralizat, şi-a pierdut parţial vederea şi a surzit pentru totdeauna. Printre cauze s-a vehiculat sifilisul şi intoxicaţia cu plumb. În perioada convalescenţă, pictorul a realizat o serie de tablouri de mici dimensiuni, având teme care explorează subiectele macabre şi sinistre ale vieţii sale. Boala nu i-a diminuat abilităţile şi ambiţiile lui Goya. A continuat să se remarce ca pictor portretist printre membrii aristocraţiei. Printre cei ce i-au pozat s-a numărat şi ducesa de Alba, care, conform zvonurilor se pare că a fost modelul faimosului nud creat de artist, „Maja nudă”.


 
* * *
 
Începând cu 1812, după moartea soţiei sale, Goya a început o relaţie cu o femeie mult mai tânără, care deşi a stârnit consternare printre cunoscuţi, a avut ca finalitate naşterea a doi copii. În 1819 Goya s-a îmbolnăvit însă din nou grav. După câţiva ani, primind permisiunea regelui Ferdinand al VII lea de a vizita Franţa (aparent din motive de sănătate, în realitate însă fiind trimis în exil), artistul s-a stabilit la Bordeaux. Aici, Francisco Goya avea să moară, la 16 aprilie 1828, la vârsta de 82 de ani. Rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în Spania şi îngropate la Madrid.
 
VASILESCU GABRIELA