BIOGRAFIA ZILEI: Emil Hurezeanu

[judit ionescu]

 

Emil Hurezeanu (Emilian; n. 26 august 1955, Sibiu) este un scriitor și publicist român, unul dintre cei mai reputați analiști politici ai momentului.
Între 1975 și 1979 urmează cursurile Facultății de Drept din Cluj-Napoca. Din 1976 devine redactor la revista Echinox, iar din 1978 ocupă postul de secretar de redacție, publicând poezii și critică literară, alături de nume sonore precum Marian Papahagi, Ion Vartic, Ion Pop, Mircea Zaciu. După terminarea facultății, în 1979, își adună poeziile în volumul Lecția de anatomie, apărut la Editura Dacia din Cluj și distins un an mai târziu cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor. Tot în timpul studiilor este membru fondator al trupei de teatru Ars Amatoria, jucând în câteva piese care parodiau sistemul.

Își începe cariera de jurisconsult în 1980 în 10 sate din zona Sebeș-Alba, unde lucrează timp de un an. În 1981 se angajează ca librar in Sibiu, renunțând în scurt timp și la acest post. În același an, Ana Blandiana, în calitate de câștigătoare a Premiului Herder, oferă bursa redacției Echinox, iar aceasta îl nominalizează pe Hurezeanu. Pentru a putea primi pașaport, este nevoit să se angajeze ca avocat la Mediaș. Reușește să obțină pașaportul și, la 1 noiembrie 1982, pleacă la Viena.

După terminarea celor două semestre ale bursei Herder ajunge la München unde se angajează ca redactor la Radio Europa Liberă, post pe care îl va ocupa din 1983 până în 1994, devenind o voce deosebit de sonoră în combaterea politicii duse de guvernul comunist din România.(n.n) Debutează cu un articol despre țiganii din România, iar apoi traduce din revista Geo. În octombrie 1983 primește azil politic în Germania. În aceeași perioadă începe să scrie cronici politice, iar la moartea lui Emil Georgescu îi ocupă locul la rubrica Actualitatea românească. Totodată devine consultant de specialitate pentru diverse posturi de radio și televiziune europene. În 1985 primește o bursă la Universitatea Charlottesville din Virginia, Statele Unite ale Americii, unde studiază științe politice. Întors în Germania, își continuă studiile la universități americane din Europa, până la masteratul pe care și-l susține la Boston în Relații Politice Internaționale și Strategice.

Activitatea sa în afara țării a avut rolul de a irita Securitatea. Familia sa a fost supravegheată ani la rând. Fratele său a fost bătut în închisoare sub pretextul că nu avea buletin, fiind eliberat abia după o săptămână, timp în care familia îl declarase decedat. Mama sa a fost trimisă de două ori în Germania pentru a-l convinge să se întoarcă în țară sau, cel puțin, să nu mai scrie împotriva regimului, sfat pe care Hurezeanu nu îl va asculta, semnând în aprilie 1989 un apel colectiv pentru liberalizarea vieții culturale din România.

În 1990 se întoarce în România și participă la „Fenomenul Piața Universității”, fiind în continuare salariat al postului de radio Europa Liberă. În primăvara lui 1994, Emil Hurezeanu devine director al departamentului românesc pentru scurt timp (până la finele lui decembrie), după care pleacă la Köln (din ianuarie 1995) pentru a lucra ca director al secției române de la Deutsche Welle, unde scrie editoriale politice. Radio Europa Liberă se mută în iunie 1995 la Praga. Hurezeanu continuă să colaboreze cu acest post de radio. Rămâne salariat la Deutsche Welle până în 2002, când se întoarce definitiv în România. Timp de cinci sezoane este realizatorul emisiunii România mea la postul de televiziune Antena 1, emisiune distinsă cu Premiul APTR 2003, secțiunea talk-show. Din 2005 realizează, alături de Cristian Tudor Popescu, emisiunea Cap și pajură la Realitatea TV. Își continuă cariera în radio prin realizarea emisiunii Interviurile Europa FM la postul cu același nume.

În martie 2003 devine consilier personal al primului ministru din acea vreme, Adrian Năstase, pe probleme de analiză politică a unor fenomene externe, demisionând din această funcție după șase luni.

În România publică și două volume de eseuri politice, Între câine și lup (1996) și Cutia Neagră (1997), pentru cel din urmă primind Premiul pentru Publicistică al Uniunii Scriitorilor din România. În 1998 devine „cetățean de onoare” al Sibiului.

În februarie 2006, a fost numit directorul ziarului România Liberă.

La 1 februarie 2009 a devenit președinte al trustului media Realitatea-Cațavencu.

(Sursa wikipedia)