Biografia zilei: Elena Teodorini

[altmariusopera]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Elena Theodorini
Ilustrație din 1882
Date personale
Născută	25 martie 1857  Craiova, Țara Românească
Decedată	27 februarie 1926 (68 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreață cântăreață de operă
Activitate
Tipul de voce	soprană, Mezzosoprană

Elena Teodorini Teatro alla Scala Milano

Elena Theodorini

Elena Theodorini (nume de fată: Elena de Mortun, n. 25 martie 1857, Craiova – d. 27 februarie 1926, București) a fost o mezzo-soprană și soprană română. Elena Theodorini a fost prima cântăreață din Româniacare a pășit pe scena teatrului Scala din Milano.^{[necesită citare]}

Biografia

Placă pe zidul clădirii situată pe Strada Tocqueville nr. 25 din Paris, arondismentul 17, unde și-a avut sediul "l'Académie Lyrique Roumaine" fondată de catre Elena Teodorini

Sediul Fundației „Elena Teodorini” din Strada J.L. Calderon nr. 59, sector 2, București

Bust în marmura la Opera Națională din București, executat de către sculptorul Constantin Bălăcescu în 1901.

Copilǎria

Elena Theodorini, ultima divă a secolului al XIX-lea și prima divă a României, s-a născut pe 25 martie 1857, la Craiova. Era nepoata actorilor Ion Vlădicescu și Raluca Stavrescu și verișoara primară a Aristizzei Romanescu. A început studiul muzicii și al pianului la vârsta de șase ani în orașul natal.

La 14 ani a plecat în Italia, fiind admisă la Conservatorul de la Milano, la clasele de canto și de pian, unde a studiat cu pianistul și compozitorul italian Adolfo Fumagalli.

Debutul

În 1877 a debutat ca solistă cu tenorul Armando di Gondi în Maria di Rohan de Gaetano Donizetti la Teatrul Municipal din Cuneo. În mod gradual, timbrul vocii sale s-a transformat, trecând de la gamma contralto la cea de mezzosoprană^[1].

In urmǎtorii doi ani interpreteazǎ diverse roluri de mezzosopranǎ în Alessandria, Livorno, Pisa, Chieti și la Opera din București. În 1879 debuteazǎ la Teatro dal Verme în rolul Mariei din La Fille du Regiment ("Fiica regimentului") de Gaetano Donizetti și în rolul lui Rachel, din opera Evrea ("La Juive") de Jacques Fromental Halévy.

Pe data de 20 martie 1880, la vârsta 22 ani, își face apariția pentru prima oarǎ pe scena Teatrului La Scala din Milano, în rolul Margueritei din opera Faust de Charles Gounod, devenind prima româncǎ care a cântat pe aceastǎ scenǎ. În 1881 interpreteazǎ rolul Valentinei în Les Huguenots de Giacomo Meyerbeer.

Consacrarea

Cariera sa devine înfloritoare în urma premierei mondiale a operei Bianca da Cervia de Antonio Smareglia, din 1882, pusǎ în scenǎ în vechiul Teatro Colón din Buenos Aires, unde Elena Theodorini apare alături de tenorul dramatic Francesco Tamagno.^[2][3][4]

În perioada 1890-1891 a cântat din nou la Teatro alla Scala în opera lui Stanislao Gastaldon Mala Pasqua, bazatǎ, ca și Cavalleria Rusticana pe o nuvelǎ a lui Giovanni Verga.

În anul 1905 dǎ lecții de canto la Académie Lyrique din Paris, având ca elevi pe Edgar Istraty și Zina Brozia. În 1909 Elena Teodorini pǎrăsește Parisul și pleacă în Sud America, dând concerte la Montevideo, capitala Uruguayului. În toamna lui 1909 fondează Academia Theodoriniîmpreună cu Hariclea Darclée și Titta Ruffo. Are ca studenți pe: Jole Lancelotti, Ofelia Villafane, Ada Giribone, Luisa V.de Kühn, Inocencia de Arce, Dellia Marteneli, Maruja Orbistondo, Emilia Martin, Leticia Rossi, Delia de la Cuesta, Teresina Vitulli, Clotilda Massey de Ortiz, Carolina de Ortega, Angelica Molina Grisol e Alcira Renée Casaglia.

Devine Director al Conservatorului Guvernamental din Buenos Aires în 1915.

Dupǎ anumite luni petrecute la New York și Paris, se întoarce la Rio de Janiero în 1918, an în care fondeazǎ Escola superior de canto “Ars et Vox”, în Avenida Rio Branco No. 90. Printre sudenții acestei școli se numără: America Fontes, Bidú Sayão, Irena Baptista, Itala Cortez, Rachel Marques da Silva, Leonor de Rezende, Linda Cardenale, Nanita Lutz, Gloria Sattamini, Alvaro Caminha. Pe data de 6 aprilie 1922, Bidú Sayão cântă Doina Oltului scrisă de Grigore Vasiliu, îmbrăcată în costum popular românesc.

În toamna aceluiași an se intoarce în România, la București, unde fondează Academia Nazională de Lirică. Rămâne in țară până în anul 1923, când pleacă într-o nouă călătorie în Brazilia. Aici organizează un festival în luna iunie, festival în care Bidú Sayão, interpretează încă o dată, cântece din repertoriul românesc.

Decesul

Elena Theodorini se stinge din viață pe data de 27 februarie 1926, la București. În ziua de 16 mai 1995, Fundația Elena Teodorini fixează o placă memorială în marmură la Paris, în Rue de Tocqueville No 25, unde a fost fondată Académie Lyrique Roumaine și reconstruiește complexul memorial ridicat în onoarea cântăreței în cimitirul Sf. Vineri din București, distrus de cutremurul din 1977.

Monumentul Elenei Teodorini de la Cimitirul Sf. Vineri din București, refăcut în 1993 de către strănepotul ei, Profesorul Universitar Florin Popențiu Vlădicescu, Presedintele Fundatiei "Elena Teodorini" cu sediile la Londra si Bucuresti

În perioada 1996 - 1997, dar în mod definitiv din anul 2002, cu ocazia aniversǎrii a 30 ani de activitate neîntreruptă, "Teatrul de Operă și Operetă" din Craiova devine Teatrul Liric "Elena Teodorini".

Note

1. ^ „Este ultima cintareata a secolului al XIX-lea care, inzestrata cu o voce autentica de mezzosoprana, a cintat cu aceleasi sanse de reusita si in roluri a caror tesatura corespundea registratiei de falcone sau de soprana, efect caracteristic pentru intelesul termenului de soprano sfogato“. Harold Rosenthal și John Warack, Dicționarul de operǎ - versiune franceză, Editura FAYARD,1986
2. ^ (englezǎ) "Mlle Teodorini made her first appearance here on Thursday week as Valentina in ‘ Les Huguenots ‘ an arduous undertaken, considering the many first – rate artists who have sustained character". "The Illustrated London News", 12 iunie 1886, pag. 616.
3. ^ (englezǎ) "Mlle Teodorini’s impersonations of ‘ Valentin’ and ‘La Gioconda’ justified her high position amongst dramatic ‘ prime donne ‘". "The Illustrated Sporting and Dramatic News", 24 iulie 1886, pag. 443
4. ^ (francezǎ) "Une des dernières cantatrices du XIXème siècle qui dotée d’une voix authentique de mezzo-soprano, ait chanté avec le même Bonheur les tessitures de falconet soprano, voire soprano « sfogato ». Particulièrement réputée dans Lucrèce Borgia, Gioconda, Valentina".Guide de l’Opéra, Fayard, 1995, pag 831-832.

Bibliografie

• Viorel Cosma, “Elena Theodorini”, Editura Muzicala, Bucuresti 1962
• R. Celleti, “ Teodorini Elena” , Le Grandi Voci, Dizionario Critico Biografico Dei Cantati con Discografia Operatica, Roma 1964
• Roland Mancini and Jean-Jacques Rouveroux, (orig. H. Rosenthal and J. Warrack, French édition), Guide de l’opéra, Les indispensables de la musique (Fayard, 1995). ISBN 2-213-01563-6
• Lanfranco Rasponi, Alfred A Knopf , The Last Prima Donnas, Bidú Sayão, pp. 507, 1982. ISBN 0-394-52153-6

Legături externe

• Elena Theodorini & Bidu Sayao
• Despre Elena Theodorini
• fr Elena Theodorini: Donizetti "M'odi, ah m'odi" înregistrare din 1903...
• en "Elena Theodorini" Academy of Arts and Sciences - London
• ELENA TEODORINI - PRIMA DIVA A ROMÂNIEI
• Vă mai amintiți de... Elena Teodorini, 1 iulie 2009, Victoria Anghelescu, Adevărul