Dumitru Corbea (pseudonimul literar al lui Dumitru Cobzaru) (6 septembrie 1910, Sârbi, judeţul Botoşani - 26 martie 2002, Bucureşti) - poet, prozator şi ziarist. Este fiul Ecaterinei (născută Filipescu) şi al lui Dumitru Cobzaru, ţărani. Lucrează ca băiat de prăvălie, argat la un boier, ucenic la un meşter stoler, este şi copil de trupă. Elev mai întâi la o şcoală de cântăreţi bisericeşti, intră apoi la Şcoala Comercială din Botoşani, pe care reuşeşte s-o termine, şi este angajat pedagog la Şcoala de Arte şi Meserii.
În 1934 vine la Bucureşti, unde colaborează la revistele „Viaţa românească”, „Azi”, „Cuvântul liber” şi „Vremea”. Frecventează cercul „Vieţii româneşti” şi cenaclul Sburătorul. Traversează un stagiu în mişcarea legionară, încheiat după asasinarea lui Mihail Stelescu, episod deplâns în spovedania-rechizitoriu Acuz... (1937). Atunci se înscrie în Partidul Comunist, motiv pentru care e arestat prima dată în acelaşi an, apoi în 1940. După 1944 lucrează ca redactor la „Scânteia”, corespondent de presă pe frontul de Vest. După război mai deţine funcţii la reviste ca „Flacăra”, „Luceafărul” şi „Albina”. O vreme a fost ales în Biroul de conducere al Uniunii Scriitorilor.
Corbea scrie versuri de la şaisprezece ani, unele patriotice. Se impune cu volumul Sânge de ţăran (1936), prefaţat de Demostene Botez, care observă că poetul „prezintă ceva nou: viaţa de ţăran cu toată cruzimea ei primitivă. Nimic factice.” Se încadra bine în programul poporanist de demistificare a ţăranului văzut romantic sau sămănătorist. De aceea şi stilul versurilor din primele volume e intenţionat „inestetic”, „urât”, cuvintele „sunt aspre, zgrunţuroase, arhitectura este băţoasă şi sfidătoare”, cum remarcă tot acum Demostene Botez: „Versurile nu sunt lucrate, nici cioplite. Sunt parcă anume din topor, cu linii şi reliefuri noduroase, ca nişte primitive sculpturi într-un lemn tare şi îndărătnic”. Aceasta e nota volumelor antebelice Război (1937) şi Nu sunt cântăreţ de stele (1940), dar motivele ţărăneşti şi accentele de revoltă apar adesea şi în volumele de după război (Hrisovul meu, 1947).
Treptat, trec în prim-plan temele vremii, Corbea dând curs abundent comenzii partinice. Exaltă agitatoric „zeii” autohtoni ai zilei („Născuţi în vârtej de lupte, / Ana, Luca şi Gheorghiu-Dej / şi cu ei mii şi mii, / milioane, / din uzine, din câmpii, / s-au ridicat, unul ca unul mai neînfricat”) sau glorifică „Armata Sovietică, / pe Marele Stalin, / Poporul Sovietic”, în versuri aşezate în fruntea unei puzderii de plachete apărute aproape concomitent: 16 milioane,Scrisori de pe front, Torente, Clocot. Planşete de clopot. Răsărit de soare, Balade, Doftana şi Balada celor patru mineri (1949). Frapează totuşi, ca notă dominantă, nu festivismul, ci vehemenţa mesajului vindicativ.
Din vechiul fond resentimentar al liricii care striga revolta faţă de împilarea şi umilinţele ţăranului, se nutreşte acum un activism incitator, slujind ideologiei ce propovăduia învrăjbirea, ura de clasă: „Mai e-ntuneric încă-n ţară, / Fasciştii stau la pândă iar, / Şi ca flămânzii lupi de codru / în preajma satelor apar. [...] De partea lor stau toţi tâlharii / Brătienii putrezi de bogaţi, / Maniu şi Vaida ce-mpuşcat-au / La Griviţa pe-ai noştri fraţi; / îşi fac curaj şi urlă-a moarte / S-au strâns în haite, ies la drum, / Dar judecata lor e-aproape, / E-aproape ziua lor de-acum.”
Corbea este autorul unor scenarii cu subiect istoric: Bălceştii (1948), Barbu Lăutaru (1954), şi publică mai multe volume de proză, cu conţinut memorialistic: Aşa am învăţat carte (1955), Recruţii (1956), Bădia (1966). De asemenea, note de călătorie: De peste mări şi ţări (1959). Conferinţe, articole pe temele oficiale ale epocii sunt strânse în volumul Anotimpuri (1956). Puntea (1963) e o culegere cuprinzând povestirile Aşteptare, Rudele, Tragedia unei fete,Decembrie şi Puntea. În romanul Primejdia (1976), Corbea evocă sub formă de jurnal evenimente din cel de-al doilea război mondial, în cadrul cărora e proiectată figura contradictorie (amestec de eroism şi laşitate) a comunistului Mihai Hariga.
Opera literară
- Sânge de ţăran, prefaţă de Demostene Botez, Iaşi, 1936;
- Acuz..., Bucureşti, 1937;
- Război, prefaţă de Constantin Rădulescu-Motru, Bucureşti, 1937;
- Nu sunt cântăreţ de stele, Bucureşti, 1940;
- 16 milioane, Bucureşti, 1945;
- Scrisori de pe front (în colaborare), Bucureşti, 1945;
- Torentele, Bucureşti, 1945;
- Clocot. Planşete de clopot. Răsărit de soare, Bucureşti, 1945;
- Balade, Bucureşti, 1945;
- Singura cale, Bucureşti, 1946;
- Hrisovul meu, Bucureşti, 1947;
- Bălceştii, Bucureşti, 1948;
- Doftana, Bucureşti, 1949;
- Balada celor patru mineri, Bucureşti, 1949;
- Anii tineri, Bucureşti, 1951;
- Versuri alese, Bucureşti, 1954;
- Barbu Lăutaru, Bucureşti, 1954;
- Pentru inima ce arde, Bucureşti, 1955;
- Aşa am învăţat carte, Bucureşti, 1955;
- Anotimpuri, Bucureşti, 1956;
- Recruţii, Bucureşti, 1956;
- De peste mări şi ţări, Bucureşti, 1959;
- Nu sunt cântăreţ de stele, Bucureşti, 1960;
- Poezii, prefaţă de Valeriu Râpeanu, Bucureşti, 1962;
- Povestind copiilor, Bucureşti, 1962;
- Puntea, Bucureşti, 1963;
- Bădia, Bucureşti, 1966;
- Sânge de ţăran, prefaţă de George Ivaşcu, Bucureşti, 1972;
- Patima dreptăţii, Bucureşti, 1973;
- Primejdia, Bucureşti, 1976;
- Ritm şi viteză, Bucureşti, 1980;
- Memorii, Bucureşti, 1982;
- Sufletul cuvintelor, Bucureşti, 1984;
- Mărturisiri, Bucureşti, 1987;
- Patima dreptăţii, Bucureşti, 1988;
- Fabule, Bucureşti, 2000.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius