Biografia zilei: Camil Baltazar

[altmariusliterar]

http://www.crispedia.ro/Camil_Baltazar

 

Camil Baltazar (pseudonim al lui Leibu Goldstein; 25 august 1902, Mera, judeţul Vrancea - 27 aprilie 1977, Bucureşti) este un poet, publicist, memorialist şi traducător. Este fiul chiristigiului Herman Fischer Goldstein. Absolvent a patru clase de liceu în particular, probabil la Brăila şi Focşani,Baltazar prestează diferite meserii pentru a-şi câştiga existenţa. Gazetăria îi oferă şansa de a-şi descoperi adevărata vocaţie. Debutează în 1921, la „Sburătorul", în a cărui redacţie va lucra un timp.

 

Împreună cu Petru Comarnescu scoate în octombrie 1928 revista „Tiparniţa literară", pe care în scurt timp o conduce singur, până în 1931. Va fi, de asemenea, secretar de redacţie sau redactor la mai multe periodice: „Săptămâna muncii intelectuale şi artistice", suplimentul „Vremea literară" (1929-1930) al gazetei „Vre­mea", „România literară" (1932-1934), „Călăuza artelor", „Albina", „Reporter". Colaborează la „Rampa", „Flacăra", „Revista română", „Adevărul literar şi artistic", „Mişcarea literară", „Capricorn", „Familia", „Revista Fundaţiilor Re­gale", „Tribuna", „Luceafărul", „Viaţa românească" etc. Mai semnează cu pseudonimele C. Balt., Bal, B. Camil, Lacremony, Luca Luminiţă, Luca G. Luminiţă.

 

A fost membru al Societăţii Scriitorilor Români, calitate ce i-a fost retrasă în 1940 din motive rasiale. După 1944 a funcţionat ca inspector general în Ministerul Artelor şi, din 1952, responsabil al Serviciului de Presă şi Propagandă din Ministerul Industriei Alimentare. În anii '60 era redactor la „Gazeta literară".

 

În 1923 lui Baltazar îi apare prima carte de versuri, intitulată Vecernii. Atmosfera imaginată este aceea a unui târg prăfuit şi deprimant, cu bolnavi de ftizie, a căror suferinţă se află, de cele mai multe ori, în vecinătatea morţii. Oraşul este „o fată bolnavă în agonie", casele par „femei tăcute", poetul se închipuie într-un sanatoriu, unde moartea face parte din cotidian. Thanatos nu înspăimântă, ci izbăveşte de osânda suferinţei, prezenţa iubitei dispărute dăinuie, totul fiind transpus într-un filigran de culoare şi sunet, în care nota simbolistă domină. Dimineaţa are aparenţa unei picturi „cu tonuri fragede şi crude", soarele transformă amintirile în „bănuţi strălucitori", parcă aşezaţi pe ochii fetei.

 

Sunetele flaşnetei ritmează orchestraţia monotonă a târgului, iar liniştea nopţii se risipeşte în tânguirea clavirului. Imagini de o intensă candoare sugerează prezenţa diafană, imaterială a iubirii frânte demult: „Apa ochilor tăi s-a revărsat, albastră, în casă; / tot ce-am simţit după aceea a fost numai lumină şi mătasă". Ceea ce s-ar fi vrut însă expresia unor trăiri profunde, hrănite de suferinţă şi dezolare, alunecă adesea în pastişă sau afectare, într-un retorism minat de numeroase stângăcii.

 

Placheta de versuri Flaute de mătase, apărută tot în 1923, se înscrie în alt registru tematic, acela al iubirii pure, realizat însă prin exploatarea aceleiaşi recuzite simboliste. Ca într-o taină desprinsă de timp, pătrunsă doar de vise, decorul cu „îngeri" ai serii şi „melodii albe", în care „liniştea e de mătase brumată", şi evocarea iubitei moarte simbolizează suavitatea, evanescenţa trăirii. Într-o viziune originală, uşor hiperbolizată metaforic, este figurată făptura celei care nu mai este: „Vine încet şi lin / trupul tău: ninsoare", „Ţi-a rămas un fulg de nea necules / pe potecile gurii", „Sufletul tău, fluier de mătase". Aglomerarea jocurilor de lumină şi de culoare, nu o dată forţate, micşorează autenticitatea acestui cântec nostalgic al iubirii.

 

Aceleiaşi imagistici i se subsumează în placheta Reculegeri în nemurirea ta (1925) un discurs poetic eliberat de stângăcii, de unele preţiozităţi şi excese, ceea ce l-a făcut pe E. Lovinescu să-şi exprime fără rezerve aprecierea. Odată cu Biblice (1926) şi Strigări trupeşti lângă glezne (1926), din poezia erotică a lui Baltazar dispar elementele diafane. Inflexiunile „blânde" fac loc unei expresivităţi care se vrea de tip arghezian, ca în Flori de mucigai. Ebreea, Miryam, Ruth, Esthera, Sulamita, Tamar, Noemi sunt câteva dintre personajele ciclului sugestiv intitulat Biblice. Schimbarea de ton este evidentă: „Neagră sunt şi pulpa mea de smoală, / şoldul, cald caval şi umerii lăute; / m-aş da ţie toată goală, / fericită în simţirea coapselor durute."

 

În volumul Întoarcerea poetului la uneltele sale (1934), Baltazar fie mimează dezinteresul faţă de inefabilul poeziei simboliste, fie chiar alunecă în prozaism: „Mă bântuie trepidaţia cotidiană", „Adun material de la colaboratori / Pentru «România lite­rară», / Mai scriu un cursiv de circumstanţă" etc. Notaţiile de fals jurnal care acaparaseră interesul poetului păreau să se estompeze în Tărâm transcendent (1939), însă Baltazar nu mai are forţa de a crea imagini originale şi recurge la clişee, la alăturări nefericite de vocabule: „mizeria cotidiană, suava mea brâncă", „dureroasa mea tribulaţie", „ineluctabila mea tristeţe", „gâlgâitoare [...] vie", „să-mi redea elevaţia" etc.

 

Acela în care mulţi critici literari vedeau o speranţă a poeziei vremii va scrie după 1947 versificări de circumstanţă închinate „clasei muncitoare" şi noii puteri politice ori îşi va reedita în antologii versurile din creaţia anterioară. Rămân documente pentru istoria literară volumele de amintiri Scriitor şi om(1946), Contemporan cu ei (1962), Evocări şi dialoguri literare (1974). Ca traducător, Baltazar a desfăşurat o impresionantă activitate, ce dăi­nuie în timp prin reeditări (un exemplu este Vrăjitorul din Oz de F.L. Baum).

 

Opera

 

• Vecernii, Craiova, 1923;

• Flaute de mătase, Brăila, 1923;

• Reculegeri în nemurirea ta, Bucureşti, 1925;

• Biblice, Bucureşti, 1926;

• Strigări trupeşti lângă glezne, Bucureşti, 1926;

• Cina cea de taină, Bucureşti, 1929;

• Poeme vechi şi noi, Bucureşti, 1931;

• Întoarcerea poetului la uneltele sale, Bucureşti, 1934;

• Tărâm transcendent. Bucureşti, 1939;

• Magda Isanos, poeta luptătoare, Bucureşti, 1946;

• Scriitor şi om, Bucureşti, 1946;

• Poeme de zodie nouă, Bucureşti, 1947;

• Nespus mi-i dragă fiinţa omenească, Bucureşti, 1956;

• Versuri, Bucureşti, 1957;

• Contemporan cu ei, Bucureşti, 1962;

• Austria, Bucureşti, 1963;

• Soare pe zăpezi, Bucureşti, 1965;

• Soare pe culmi, prefaţă de Ov. S. Crohmălniceanu, Bucureşti, 1972;

• Violoncel solar, Bucureşti, 1972;

• Glorie iubirii, Bucureşti, 1973;

• Evocări şi dialoguri literare, Bucureşti, 1974;

• Ghirlanda iubirii, Bucureşti, 1975;

• Nobleţea plaiului natal, Bucureşti, 1976.

 

Traduceri

 

• Antologia prozatorilor ruşi contemporani, Bucureşti, 1930;

• Th. Mann, Moartea la Veneţia, Bucureşti, 1930, Pătimirile şi măreţia maeştrilor, Bucureşti, 1946 (în colaborare cu Iozefina Baltazar);

• Jacob Wassermann, Cazul Maurizius, I-II, Bucureşti, 1930;

• Selma Lagerlof, Jerusalem, Bucureşti, 1931;

• Ludwig Renn, Măcelul, Bucureşti, 1931;

• Franz Werfel, Cazul judecătorului Sebastian, Bucureşti, 1931;

• Else Jerusalem, Felinarul roşu. Cărăbuşul sfânt, I-II, Bucureşti, 1934;

• D.H. Lawrence, Fir şi amanţi, Bucureşti, 1935;

• H. Mann, Ura, Bucureşti, 1935, Vânătoarea dragostei, Bucureşti, 1935 (în colaborare cu Isaiia Răcăciuni);

• Alia Rachmanova, Fabrica de oameni noi, Bucureşti, 1936;

• Pearl S. Buck, Mama, Bucureşti, 1937, Ultima datorie, Bucureşti, 1944;

• F.L. Baum, Vrăjitorul din Oz, Bucureşti, 1940 (în colaborare cu Jozefina Baltazar);

• Fannie Hurst, În marginea vieţii, Bucureşti, 1940;

• E.M. Remarque, Iubeşte pe aproapele tău, Bucureşti, 1945;

• John Knittel, Via Mala, Bucureşti, 1946, Therese Etienne, Bucureşti, 1947;

• Bernard Shaw, Cezar şi Cleopatra, Bucureşti, 1948 (în colaborare cu Mary Lăzărescu);

• Octave Aubry, Maria Walewska, Bucureşti;

• V. Grossmann, Stepan Colciughin, I-III, Bucureşti, 1949-1950 (în colaborare cu Ştefania Brătulescu);

• A. Iacobson, O noapte hotărâtoare, Bucureşti, 1951 (în colaborare cu Victor Botvinic);

• Evgheni Permjak, Ultimele îngheţuri, Bucureşti, 1964 (în colaborare cu Lidia Bimbulov);

• Christa Wolf, Cerul dragostei, Bucureşti, 1965;

• Wolf Schneider, Omniprezentul Babilon, prefaţă de Em. Condurachi, Bucureşti, 1968 (în colaborare cu Iozefina Baltazar).