Biografia zilei: Bianca Maria Sforza

[altmariusistoric]

Bianca Maria Sforza

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bianca Maria Sforza
Bianca Maria Sforza, portret de Ambrogio de Predis
Regină consort a Germaniei Ducesă consort a Austriei
Domnie	16 martie 1494 – 31 decembrie 1510 16 martie 1494 – 31 decembrie 1510
Împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman
Domnie	1508 – 31 decembrie 1510
Căsătorit(ă) cu	Filiberto I, Duce de Savoia Maximilian I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Tată	Galeazzo Maria Sforza, Duce de Milano
Mamă	Bona de Savoia
Naștere	5 aprilie 1472 Milano, Italia
Deces	31 decembrie 1510 (38 de ani) Innsbruck
Înmormântare	Stams

Bianca Maria Sforza (5 aprilie 1472 – 31 decembrie 1510) a fost împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman ca a doua soție a împăratului Maximilian I. Ea a fost fiica cea mare a Galeazzo Maria Sforza, Duce de Milano și a celei de-a doua soții a lui, Bona de Savoia.

Familie

Bianca s-a născut la Pavia la 5 aprilie 1472, ca fiica cea mare a lui Galeazzo Maria Sforza, Duce de Milano, cu cea de-a doua soție, Bona de Savoia, cu care s-a căsătorit în 1468, la un an după decesul primei soții, Dorotea Gonzaga, cu care nu a avut copii. Bunicii paterni ai Biancăi au fost Francesco I Sforza șiBianca Maria Visconti, după care a fost numită. Bunicii materni au fost Louis, Duce de Savoia și Anne de Lusignan. A avut un frate mai mare, Gian Galeazzo Sforza, care s-a căsătorit cu verișoara lor primară, Isabella de Neapole, cu care a avut copii; și o soră mai mică Anna Sforza, prima soție a lui Alfonso I d'Este, Duce de Ferrara, care, după ce Ana a murit la nașterea copilului lor, s-a recăsătorit cu Lucrezia Borgia. Sora mai mare nelegitimiă a Biancăi a fostCaterina Sforza din relația tatălui ei cu Lucrezia Landriani. Unchiul ei a fostLudovico Sforza Il Moro, Duce de Milano, care s-a căsătorit cu Beatrice d'Este, iar mătușa ei a fost Ippolita Maria Sforza, prima soție a regelui Alfonso al II-lea de Neapole.

Când Bianca nu împlinise încă cinci ani, tatăl ei a fost asasinat în interiorul bisericii Santo Stefano din Milano la 26 decembrie 1476.

Căsătorii

În ianuarie 1474, când Bianca avea doi ani, ea a fost căsătorită cu verișorul ei primar Filiberto I, Duce de Savoia, fiul unchiului ei Amadeus al IX-lea de Savoiași a Yolandei de Franța.^[1] Ducele Filiberto a murit în primăvara anului 1482, lăsând-o pe Bianca văduvă la vârsta de zece ani. Ea s-a întors la Milano. Nu a primit multă educație, a fost lăsată să facă ce-i place.

La 16 martie 1494,^[2] la Hall, în Tyrol, ea s-a recăsătorit cu regele romanilorMaximilian I, care era văduv de la moartea tragică a mult-iubitei lui soții, Maria de Burgundia, la 27 martie 1482, când a fost rănită fatal după ce a căzut de pe cal. Al doilea ei mariaj a fost aranjat de unchiul ei, care voia recunoașterea și titlul de Duce confirmat de împărat; în schimb împăratul a primit o zestre mare împreună cu Bianca. Alai ei magnific în drum spre nunta ei a stârnit multă atenție.

Mariajul Biancăi cu Maximilian a fost unul nefericit. El ar fi dorit să aibe copii cu ea, însă toate încercările lor au eșuat: în ciuda câtorva sarcini, niciuna nu a produs un copil în viață.

Maximilian a luat titlul de împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1508; Bianca a devenit împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman. Bianca nu a avut proprii ei copii. Ea a avut doi copii vitregi din prima căsătorie a lui Maximilian, Filip cel Frumos care s-a căsătorit cu Ioana de Castilia, și Arhiducesa Margareta de Austria care s-a căsătorit cu Juan, Prinț de Asturia și cuFilibert al II-lea, Duce de Savoia.

Bianca Maria Sforza a murit la Innsbruck la 31 decembrie 1510, la vârsta de 38 de ani. A fost înmormântată la Stams.

Note

1. ^ Charles Cawley, Medieval Lands, Dukes of Milan
2. ^ Hunt, Lynn; Martin, Thomas R.; Rosenwein, Barbara H.; Hsia, R. Po-chia; Smith, Bonnie G. (2007), The Making of the West,II (ed. Second), Boston: Bedford/St. Martin's, p. 458, ISBN 978-0-312-43946-0