Biografia zilei: Arnold Schonberg

[altmariusclassic]

Arnold Schonberg (1874-1951)

Arnold Schonberg s-a nascut pe data de 13 septembrie 1874, fiind fiul lui Samuel si al Paulinei Schonberg, de profesie comercianti. In casa familiei, muzica se afla la loc de cinste, mama muzicianului fiind o pasionata pianista. Ramas orfan de tata la varsta de 8 ani, Arnold invata sa cante la vioara si violoncel si incepe sa compuna singur, fara nici o pregatire speciala. Mai tarziu, in 1897, se apropie de Alexander von Zemlinski, care il indruma in tehinica dirijatului si contrapunctului, cursuri care ii aduc un post de dirijor al unei formatii corale de amatori. In 1901 se casatoreste cu sora lui Zemlinski, in acelasi an mutandu-se la Berlin unde, pentru scurta vreme, este angajat kapllmeister la Welzegens Buntem Theatre si profesor de compozitie la Conservatorul Stern. Dar, in 1903, se intoarce la Viena, unde ramane pana in 1911 si, sub protectia lui Gustav Mahler, va desfasura o bogata activitate de compozitor, pictor, dirijor si pedagog. Din aceasta perioada dateaza primele opusuri - mai multe lieduri, sextetul Verklarte Nacht, cantata Gurrelieder, Cvartetul de corde nr. 1 in re minor, Simfonia de camera op. 9 -, care ii netezesc drumul spre atonalism si legaturile cu Alban Berg si Anton Webern care, elevi fiindu-i, gasesc in profesorul lor un model desavarsit, insusi idealul lor artistic. Atras de pictura expresionista, intra in relatii cu Kandinski si Marc, adera la estetica grupului Der Blaue Reiter (Calaretul albastru) si participa cu lucrari la expozitiile organizate de catre acestia. In 1910, Schonberg este numit profesor la Academia de muzica, unde ramane doar un an. In 1911 se muta la Berlin, reluandu-si activitatea la Conservatorul din Stern. Creatia sa din aceasta perioada evidentiaza tendintele sale nonconformiste si atractia pentru combinatiile atonale, dar si adeziunea la estetica expresionista. In acelasi an, publica un curs de armonie si incepe sa mediteze la posibilitatea unei organizari melodice si armonice a totalului cromatic. O serie de turnee la Amsterdam si Londra, razboiul, dar mai ales cercetarile sale muzicale il absorb total, facandu-l sa abandoneze pictura si compozitia muzicala pana in 1922, cand inventeaza dodecafonismul ca metoda de compozitie, pe care o aplica pentru prima data in Funf Stucke fur Pianoforte op 23 (1923), continuand sa compuna in aceeasi maniera pana in 1945. In 1933, dupa instaurarea regimului nazist, este inlaturat, ca multi alti artisti germani, de la Academia prusiana de arte din Berlin, fiind nevoit sa se autoexileze in SUA. Aici, in pofida starii sale precare de sanatate, isi continua activitatea de creatie, interpretare si didactica la diferite universitati din California. Moare la Los Angeles, pe data de 13 iulie 1951.

Creatia:
Doua lieduri pentru voce si pian (1896);
Patru lieduri pentru voce si pian (1897);
Sase lieduri pentru voce si pian (1898);
Noapte transfigurata - sextet de coarde (1899);
Guerrlieder - cantata pentru solisti, coruri si orchestra (1901);
Pelleas si Melisande (1903);
Sase lieduri pentru voce si orchestra (1904);
Simfonia Nr. 1 (1906);
Doua balade pentru voce si pian (1906);
Pace pe pamant, pentru cor a capella (1907);
Doua lieduri pentru voce si pian (1907);
Cvartet de coarde Nr.2 in fa diez minor (1908);
Trei piese pentru pian (1908);
15 liediri pe versuri din Cartea gradinii suspendate, de Stefan George (1908);
Cinci piese pentru orchestra (1908);
Erwartung, monodrama pentru solo si orchestra (1909);
Sase piese pentru pian (1911);
Herzgewachse, pentru voce celesta, armoniu si harpa (1911);
Pierrot lunaire, de trei ori cate sapte melodrame pentru voce si grup instrumental (1912);
Die gluckliche Hand, drama cu muzica (1913);
Patru lieduri pentru voce si orchestra (1914);
Cinci piese pentru pian (1923);
Serenada pentru voce si sapte instrumente acompaniatoare (1923);
Suita pentru pian (1924);
Cvintet pentru suflatori (1924);
Patru coruri mixte (1925);
Trei satire pentru cor mixt (1925);
Suita pentru trei clarinete, vioara, ciola si violoncel (1926);
Cvartet de coarde Nr.3 (1926);
Variatiuni pentru orchestra (1928);
Von Heute auf Morgen, opera intr-un act (1929);
Muzica de acompaniament pentru o scena de film (1930);
Sase coruri barbatesti a capella (1930);
Doua piese pentru pian (1932);
Moise si Aron, opera in trei acte (1933);
Concert pentru vioara si orchestra (1936);
Cvartet de coarde Nr. 4 (1936);
Simfonia de camera Nr. 2 (1939);
Kol Nidre, pentru recitator si cvartet de coarde (1939);
Variatiuni pentru orga (1940);
Ode to Napoleon, pentru recitator si cvartet de coarde (1942);
Concert pentru pian si orchestra (1942);
Tema si variatiuni pentru fanfara (1943);
Preludiu la Geneza, pentru cor si orchestra (1946);
Trio de coarde (1946);
Survivor from Warsaw (1947);
Fantezia pentru vioara si pian (1947);
Trei lieduri pentru voce si pian (1948);
Trei coruri a capella, pe cantece populare germane (1949);
Psalmi pentru cor a capella - 30 de canoane (1951).

[Nicoleta Cimpoae]