Biografia zilei: Anton Bacalbasa

[altmariusliterar]

https://www.tititudorancea.com/z/biografie_anton_bacalbasa.htm

1865 — La 21 februarie se naste la Braila Anton Bacalbasa.
Ziua si luna de nastere nu sunt sigure.
Tatal sau este serdarul Costache Bacalbasa, politistul-sef din Braila. S-a nascut in satul Telea, judetul Gorj. Adevaratul nume pare sa fie Telescu, pe care l-a schimbat dupa infierea sa de catre un unchi din Galati, care era staroste de bacani — bacalbasa. La 1 februarie 1834, tatal viitorului scriitor este inrolat, ca soldat, in oastea Tarii Romanesti. Un an mai tarziu este avansat la gradul de sergent-major. La 10 noiembrie 1841 paraseste ostirea. Peste un an, mai precis la 6 septembrie 1842, printr-o porunca domneasca, primeste gradul de pitar. Se pare ca „batranul Bacalbasa... a fost hazliu si mucalit".
Mama se numea Aneta Bobescu si descindea dintr-o familie instarita, care ii daduse o educatie aleasa. Sotii Costache si Aneta Bacalbasa au avut treisprezece copii. Doi dintre fratii viitorului scriitor, Constantin si Ion Bacalbasa vor scrie si ei.
A urmat numai trei clase gimnaziale, cu note deloc stralucite. Doar limba latina si limba romana erau pasiunile sale.
Exmatriculat din gimnaziu, este inrolat in armata de catre parinti. Viata aspra din cazarma ii ataca plamanii.

1882 — Debuteaza in revista lui Alexandru Macedonski „Literatorul", nr.3, cu schita Justitie.

1883 — Publica un inceput de roman cazon in „Mesagerul Brailei". Superiorii din armata ii interzic sa mai scrie.
Dupa iesirea din armata se dedica miscarii socialiste.
In ziarul „Emanciparea" (nr.4,5,7), condus de fratele sau Constantin Bacalbasa, semneaza cu pseudonimul Batony traduceri din „Capitalul" lui K. Marx.

1885 — In ziarul „Drepturile omului" publica schite si articole axate pe linia democratica: Din viata dezmostenifilor, Papa-Lapte, Taraie Brau, Leone, Din razboaiele mele, Rezervistul.
La finele anului paraseste Bucurestiul si pleaca la Iasi. Aici scrie cele saisprezece poezii, doua schite si un inceput de studiu literar, intitulat Ca precuvantare, din manuscrisul Ceasuri de gandire.

1886-1887 — Continua sa publice in „Drepturile omului", dar incepe sa colaboreze si la „Contemporanul", unde publica si o poezie — Cele sfinte nu huliti, la „Epoca", la „Revista literara".
In noiembrie 1887 este arestat dupa greva cizmarilor si inchis o luna la Vacaresti.
Este prezent la actiuni ale Cercului muncitorilor din Bucuresti.

1888 — Tine expuneri referitoare la istoria socialismului.
Este redactor la „Gazeta muncitorului".
Face parte din comitetul de redactie al ziarului „Dezrobirea".
Publica schite si articole in „Epoca", „Drepturile omului", „Fratia", „Aparatorul", „Gutenberg".
In ziarul „Drepturile omului", Bacalbasa publica articole in care se ocupa de problema taraneasca, cum este cel intitulat O victorie.
Critica de asemenea partidele istorice.
Publica schita intitulata Mars - mars!... in „Drepturile omului" la 24 octombrie.
Este prezent la multe din intrunirile lucratorilor si muncitorilor, tine multe prelegeri.

1889 — Semneaza articole si pamflete in „Epoca", „Gutenberg" si „Nationalul".

1890 — Incepe colaborarea cu „Adevarul", care va dura pana in 1895 si va fi reluata in 1899.
Publica in „Asimilarea", „Timpul" si „Munca".

1891 — Articole numeroase in „Timpul", „Adevarul", „Munca".

1892 — Redactor si colaborator principal la „Democratia sociala".
Publica in „Adevarul", „Munca" si „Lucratorul" (Galati).
Publica o brosura de 38 de pagini Grevele, la Tipografia „Democratul" din Ploiesti, in Biblioteca „Democratiei sociale".

1893 — Scrie in "Munca" un interesant articol intitulat 1893.
Infiinteaza impreuna cu I.L.Caragiale „Moftul roman", revista satirica, care se va bucura de multa popularitate.
In vara devine prim-redactor la „Adevarul", publicatie antimonarhica, condusa de Alexandru Beldiman.
Aici publica in 6 septembrie articolul Bene-Merenti.
In noua revista „Literatura si stiinta" apare o imitatie in versuri dupa Eminescu — Tu singura.
Apare prima editie a volumului Mos Teaca, care in acelasi an va ajunge pana la editia a IV-a.

1894 — Continua sa scrie pentru „Adevarul", „Munca", „Literatura si stiinta", dar isi extinde sfera colaborarilor si la "Tara.
Scrie in "Adevarul" din 19 august articolul Mortii la vot si in 24 octombrie articolul Ce face Caragiale?. Publica si poezii, cum e Acolo... in 1 ianuarie.
Publica brosura Bataia in armata.
Bacalbasa tine la Ateneu conferinta Arta pentru arta.
In 25 septembrie isi da demisia din Consiliul general al partidului muncitoresc.
In octombrie raspunde in "Adevarul" acuzatiilor pentru aceasta demisie.

1895 — Anton Bacalbasa va conduce ,,Adevarul literar" pana la 13 februarie 1895, cand va publica Ultimul nostrum număr.
La 14 februarie 1895 Bacalbasa, I. Teodorescu si C. D. Anghel tiparesc in „Adevarul" o scrisoare deschisa catre directorul ziarului prin care anunta ca se transfera la ziarul „Lumea noua". Colaborarea inceteaza in aprilie 1895.
Scoate revista satirica "Mos Teaca".
Publica volumul Din viata militara.
Se casatoreste la 30 martie, cu Alexandrina Scarisoreanu, de 19 ani, fata capitanului in retragere Ion Scarisoreanu si a Zoei Scarisoreanu.
Izbucneste o puternica polemica intre I.L. Caragiale care scrie in „Gazeta poporului" — ziar al liberalilor si A. Bacalbasa care scrie in „Epoca" — ziar conservator — si in revista „Mos Teaca".

1896 — Continua editarea revistei satirice „Mos Teaca", care va dura pana in 1899.
Colaboreaza la „Hazul", un supliment al revistei „Vatra", si la „Dreptatea" (1896-1899).

1897 — La 19 octombrie tine un discurs in sala „Tomis" la o intrunire a proletarilor, la care participa 600 de persoane.
Scrie articolele: Furtuna se apropie, Sarlatani la balci, Bietul Dumnezeu, Aghiotantul, Alegerile de azi.

1897-1899 — Pe langa revista apare si „Almanahul lui Mos Teaca".

1898-1899 — Se pronunta in favoarea celor multi si oprimati prin articolele: Oamenii Ocultei, Parlamentul si fara, Jos tradatorul, La Vacaresti, nu la Filaret, Fanatismul liberal, Greva, Servitorul regelui, Justifia militara, Papusile maiestafii-sale, Cele trei cusururi ale regelui, Casa de nebuni, Ajutor!, Propagandisti si torturatori.

1899 — Se joaca de catre o trupa ocazionala, in sala Bailor Eforie, piesa Pardon —„revista umoristica in trei acte si un tablou". Comedia a fost scrisa de Constantin, Ion si Anton Bacalbasa.
Este ales deputat de Ilfov.
Bolnav de tuberculoza, se retrage la Predeal pentru a se ingriji, dar ca urmare a unei raceli, boala se agraveaza.
La 1 octombrie moare in Bucuresti, in casa sa din bulevardul Regina Maria, nr. 34, sarac si plin de datorii.
Este condus pe ultimul drum la cimitirul Bellu de Caragiale, Vlahuta, Stavri, Fundescu, Mortun.