S-a întâmplat în 7 aprilie1931: S-a născut actorul Amza Pellea, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români, creatorul lui „Nea Mărin", personajul de sorginte populară ce i-a pus în evidenţă disponibilităţile artistice pentru comedie (din filmografie: „Osânda",„Columna", „Mihai Viteazul") (m. 1983) Actor, profesor, fost director al Teatrului din Craiova (1973-1974), Amza Pellea face parte din promoţia de aur a teatrului românesc. Era popular, tonic, plin de umor spontan şi de
bună calitate.Te făcea să râzi cu lacrimi.Conştiincios, muncea până la epuizare.Era prietenos şi cald, ca o zi luminoasă de vară. „Se bucura de succesele celorlalţi, ca de o reuşită a lui.Stăruia ca la un spectacol să mulţumească în totul, nu numai ce desăvârşea el.La numele lui, n-a fost nevoie să-i aleg localităţile.Am jucat prin toate satele, rupte de drumurile principale, pe coclauri.Cu mic cu mare, populaţia asalta căminul cultural, de fiecare dată neîncăpător“, mărturisea Gaby Michailescu, în cartea „Cuşca sufleorului.Însemnările unui impresar“.Întâlnirea cu teatrul a fost pur întâmplătoare.Lucra la uzina electrică din Craiova, când a descoperit un afiş care anunţa ultima zi a probelor eliminatorii pentru examenul de la IATC, secţia cinematografie. S-a prezentat din curiozitate, ca să se intereseze despre soarta unei prietene care dăduse examen la secţia actorie. Membrii comisiei i-au pus întrebări, apoi i-au dat un exerciţiu de actorie, şi i-au cerut adresa.Când l-au declarat admis la probele eliminatorii, l-au căutat pentru examenul final. Amza Pellea avea intenţia de a urma regia, însă membrii comisiei l-a propus pentru secţia actorie, unde a avut doi străluciţi profesori şi mari pedagogi: Mihai Popescu şi Alexandru Finţi.Avea 21 de ani şi era timid, dar Mihai Popescu a fost profesorul deschizător de drumuri pentru Amza Pellea, despre care va spune: „Omul care m-a marcat pe viaţă a fost profesorul meu din Institut, Mihai Popescu. El mi-a făcut la un moment dat următoarea teorie: «Dacă Dumnezeu, sau natura, sau în cine te crezi tu, ţi-a dat posibilitatea să faci o adunare de oameni să te asculte, atât de concentrat încât să uite pentru două ore de ei înşişi, eşti obligat să faci meseria asta, indiferent de sacrificiul pe care ţi l-ar cere». A absolvit Institutul de Teatru în 1956, iar după absolvire a jucat la teatrul din Craiova.Tot acolo, în zonă, şi-a cunoscut viitoarea soţie, pe Domnica Mihaela.Au mers pe acelaşi drum până când moartea i-a despărţit.Împreună au avut o fiică, pe Oana Pellea, marea actriţă de azi. În 1959 se întoarce în Bucureşti şi joacă în la Studioul Armatei (Teatrul I.C. Nottara),iar din 1961, actorul Radu Beligan îi propune să se angajeze la Teatrul de Comedie.A slujit arta Thaliei cu răbdare pătimaşă, perseverenţă şi muncă.Mergea înainte, indiferent de cât de greu i-ar fi fost. Strălucitor cap de afiş, îmbogăţea rolurile cu amprenta sa, demonstrând, de-a lungul timpului, că poate juca orice, indiferent că e rol de comedie sau dramă, cu o superbă degajare, evitând clişeul de comportament. Ataca personajul de pe toate flancurile, ţinând cont de toate detaliile pentru: gest, mers, ţinută, vorbă, privire; aşa cum a procedat şi pentru spectacolele: „Prietena mea Pix”, „Ultima generaţie”, „Gâlcevile din Chiogia”, „Ani de pribegie”, „Umbra”, „Şeful sectorului suflete”, „Interesul general”, „Croitorii cei mari din Valahia”, „Nic-Nic”, „ Procesul”, „ A treia ţeapă”. Desigur, repertoriul de roluri interpretate este mult mai mare. Şi aşa cum spunea, pentru el era foarte importantă comunicarea: „Trăim o viaţă şi nu ni se întâmplă să avem nici cinci minute de comunicare atât de puternică, atât de adevărată, ca aceea prilejuită de un spectacol de teatru.Sau de un film.” Televiziunea l-a făcut popular, prin revelioanele cu „Nea Mărin”, emisiuni care ne-au ţinut pe toţi în faţa ecranului, plângând de atâta râs spontan, şi care ne-au ajutat să trecem optimişti şi plini de speranţă puntea dintre ani, în perioada de tristă amintire a comunismului. Debutează în cinematografie, în 1965, cu rolul din „Neamul Şoimăreştilor”, relevându-şi faţete noi, iniţial nebănuite, fie din registrul comicului, fie din registrul dramaticului, pentru care rămâne neuitat: Decebal, Mihai Viteazul, Nea Mărin.Spre sfârşitul anilor ’70, a inventat personajul Nea Mărin, din energia şi viaţa de la Băileşti, oraşul natal, şi, care i-a adus o imensă popularitate, prin simplu fapt că personajul „ era de-al nostru”: olteanul cu prazul şi cu zaibărul, cu nelipsita paporniţă şi maniere fruste.„Nea Mărin miliardar”, regizat de Sergiu Nicolaescu, ce l-a avut în rolul principal pe Amza Pellea, a adus circa 7,5 milioane de români în sălile de cinema, înainte de 1989; celelalte 200 de filme româneşti realizate după Revoluţie au strâns împreună sub 7 milioane de spectatori. Cineva spunea că pentru a dobândi succes în tragedie, un actor trebuie să reuşească în comedie. Dacă ne gândim la Amza Pellea şi la exemplele de roluri din spectacolele amintite, cu siguranţă că se încadrează cu succes în schemă. A fost un actor cu un talent uriaş, cum puţini se nasc într-un secol, tocmai pentru că n-a rămas obsedat de personajul jucat, transferându-i datele în următorul rol.„E de preferat să strici un rol bun, decât să ai talent excedentar pentru unul prost din capul locului.Asta e viaţa noastră.Jucăm o viaţă şi rămânem într-un rol, două…Pe mine, «Mihai Viteazul» nu mă urmăreşte pe stradă.L-am făcut – am avut norocul ăsta mare – şi gata. Înţeleg foarte bine mentalitatea spectatorului care se ataşează de o imagine şi m-am ferit, cât am putut, să-l dezamăgesc. Am încercat să împac personajul-erou cu rolurile de pe scenă şi chiar cu surprizele. De asta am spus bancuri cu olteni, la radio.Pe unii s-ar putea să-i fi supărat.Alţii poate că au simţit că aici se ascunde o nevoie a mea de a face lucruri foarte diferite. Nu pot, oricât de tare mi-ar fi plăcut rolul, să rămân toată viaţa «Mihai Viteazul». Şi una din satisfacţiile pe care mi le-a adus «Mihai Viteazul», a fost aceea că nimeni n-a spus că semăn cu «Decebal»…”, spunea Amza Pellea. Amza Pellea a primit premiul pentru rolul Manolache Preda din filmul „Osânda”, ecranizare după „Velerim și Veler Doamne” de Victor Ion Popa, în regia lui Sergiu Nicolaescu, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică și Ernest Maftei; moment semnalat şi în Revista „Teatru”, august 1977: „Cunoscut şi popular actor de teatru, vedetă a televiziunii, protagonist în nenumărate filme istorice, Amza Pellea a fost distins cu Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul internaţional al filmului, desfăşurat la Moscova, în 1977”.Şi-a câştigat dreptul la nemurire, prin dăruirea sa în rolurile interpretate în teatru şi film, rămânând viu în memoria noastră. Din 7 aprilie 2011, în prezenţa fiicei sale, actriţa Oana Pellea, a primarului din Băileşti, a Primarului General al Capitalei şi a directorului Teatrului Metropolis a fost dezvelită pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului steaua Amza Pellea. În 2013, la comemorarea celor 30 de ani de la moartea sa, fiica sa, actriţa Oana Pellea, i-a îndeplinit ultima dorinţă, aceea de a plasa în centrul Băileştiului o fântână.
Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius