Biografia zilei: Alexandru Voitin

[altmariusliterar]

http://www.referatele.com/referate/romana/Alexandru-Voitin/index.php

Alexandru Voitin opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

VOITIN Alexandru (numele la nastere: Voitinovici), se naste la 6 aug. 1915, Pascani - moare in' 5 sept. 1986, Bucuresti. 

Dramaturg si prozator.

Licentiat in drept al Univ. din Iasi, a profesat avocatura. 

Dupa 1944, a exercitat functia de presedinte al Tribunalului Suprem, pina in . Debut in presa la Adevarul literar si artistic (1933'). Debut editorial in 1934, cu volum de versuri Beton armat, ce va fi inclus, impreuna cu productii ulterioare, refacute, in culegerea selectiva Pahare cu fum (1974). in 1957, Alexandru Voitin debuteaza in dramaturgie, cu piesa in versuri Judecata focului. 

Urmeaza trilogia de evocare a activitatii comuniste ilegale intitulata emfatic Oameni in lupta (1964), cuprinzind piesele cu titluri inca si mai patetic lozincarde Oameni care tac, Oamenii inving, Ancheta, devenita Oamenii sint oameni. Din perioada interbelica, dramaturgul se intoarce, cu un intermezzo comic. Tezaurul lui Justinian (1967), in secolele precedente evocind Procesul Horia (1967), si „calvarul biruintei" lui Avram Iancu (1970). Aceste piese vor compune, impreuna cu Judecata focului, Adio, majestate si Colivia cu naluci, culegerea Procese istorice. Alexandru Voitin a scris si proza narativa (roman, memorialistica). A semnat si Al. Voitinovici, Al. Alexandru Voitin Voitinovici, Al. Adamescu, Al. Vlad Voitin.

Irelevant in volumele de versuri, Alexandru Voitin nu a reusit, in productiile dramaturgice pe tema luptei comunistilor in ilegalitate, decit sa raspunda, mai mult pseudoliterar, „comenzii sociale". Vrednice de interes devin urmatoarele piese, indeosebi cele reeditate in volumul Procese istorice. Prima, Procesul Hor in, e, fara indoiala, principala realizare a scriitorului. Proiectata pe fundalul evenimentelor si confruntarilor ideologice europene, rascoala motilor e infatisata ca o prima expresie exploziva a starii de spirit revolutionare ce-a cuprins intregul continent, un preludiu, in consecinta, al marilor seisme ulterioare; o scinteie ce anunta flacara apropiatei Revolutii franceze. Tarani iobagi, capeteniile rascoalei sint, in viziunea dramaturgului, conducatori prin vocatie, minti ascutite, spirite larg vazatoare, oameni de actiune lucizi, ale caror comportamente nu sint provocate de impulsii, de porniri spontane, ci emana dintr-o intelegere matura, responsabila, a situatiilor date. Horia in special se comporta ca un veritabil om politic. 

Cazut in miinile dusmanului, acesta il trateaza cu deferenta rezervata prizonierilor de elita. Declarindu-se nestiutor de carte, Horia se dovedeste nu numai un tactician de prima clasa, dar si un om informat, cunoscator al legilor statului, la curent totodata cu politica marilor cancelarii vest-europene, in stare sa aprecieze realist raporturile de forte pe plan intern si continental si sa traga concluzii adecvate imprejurarilor concrete. Reale calitati poseda si Avram lancu sau Calvarul biruintei, eroul aparind ca strateg eminent si, asemenea lui Horia, pe care si l-a luat drept model, ca un suflet tare fara a fi rigid, condus nu de patima, ci de chibzuinta inteleapta, unind tenacitatea de fier cu simtul orientarii politice. Tot in Ardeal, dar in secolul al XHI-lea, e plasata actiunea piesei in versuri Judecata focului (datata 1957), ce continua traditia teatrului romanesc de evocare istorica din secolul trecut si de la inceputul secolului nostru (Hasdeu , Davila , Sorbul ). Scrierea infatiseaza o confruntare intre puterea ecleziastica, reprezentata de un episcop uzurpator si ucigas, Benedict, si autoritatea seculara, detinuta de Stefan, comite de Bistrita, provenit din taranime. Adio, majestate! evoca rasturnarea monarhiei prin transformarea in personaje a scriitorilor N. D. Cocea si M. R. Paraschivescu , introdusi, in seara zilei de 30 decembrie 1947, in multimea din piata Palatului,

OPERA: Beton armat, versuri, Cernauti, 1934; Judecata focului, drama in trei acte, Bucuresti, 1957; Oameni care tac, piesa in trei acte (6 tablouri), Bucuresti, 1963; Oameni in lupta, trilogie dramatica, Bucuresti, 1964; Procesul Horia, drama in trei acte (un prolog si cinci tablouri), Bucuresti, 1967; Tezaurul lui Justinian, Bucuresti, 1967; 3 comedii [Portretul, Tezaurul lui Justinian, Anonime), Bucuresti, 1968; Avram lancu sau Calvarul biruintei, drama in sase tablouri. Bucuresti, 1970; Niciodata singuri, piesa intr-un act, Bucuresti, 1970; Pahare cu fum, poezii, Bucuresti, 1974; insemnarile unui ucenic politic de odinioara, Bucuresti, 1975; Procese istorice, teatru, Bucuresti, 1976; Procesul Horia, piesa, Bucuresti, 1977; Cinema „Splendid", I. Minzul ratacit, II. Girueta., roman. Bucuresti, 1978-l981; Dezbateri dramatice, Bucuresti, 1986.

REFERINTE CRITICE: D. Micu, in Contemporanul, nr. 23, 1976; V. Bradateanu, in Viziune si univers in noua dramaturgie romaneasca, 1977; G. Muntean, in Romania literara, nr. 29, 1978; F. Faifer, in Cronica, nr. 28, 1978; M. Iorgulescu, in Teatrul, nr. 9, 1980; H. Zalis, in Contemporanul, nr. 19, 1981; Elena Tacciu, in Romania literara, nr. 10,1981; F. Faifer, Dramaturgia intre clipa si durata, 1983; M. Ghitulescu, O panorama-, I. Niculescu, in Teatrul, nr. 10, 1986; Ileana Berlogea, in Teatrul, nr. 5, 1989.