Biografia zilei: Alexandru Jebeleanu

[altmariusliterar]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alexandru Jebeleanu (n. 7 octombrie 1923, Șipet, Timiș - d. 28 aprilie 1996, București) a fost un poet român.

După absolvirea liceului industrial la Timișoara a urmat un semestru cursurile Facultății de Agronomie din Timișoara.^[1]

A trecut să studieze la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1959.^[1]

A debutat în revista “Universul literar”, în 1941, debutul editorial fiind în 1945 cu volumul “Oglinzi sonore”.^[1]

În 1949 a fost înființată Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, din care făceau parte 16 membri ai Uniunii Scriitorilor din România. În funcția de Secretar (președinte) a fost ales poetul Alexandru Jebeleanu^[2], funcție pe care a îndeplinit-o până în 1970.

În 1952 publicația Scrisul bănățean a devenit revistă lunară a Uniunii Scriitorilor din România, avându-l ca redactor-șef pe Alexandru Jebeleanu^[2], funcție pe care a îndeplinit-o până în 1972.

În ianuarie 1964 revista Scrisul bănățean și-a schimbat denumirea, devenind revistaOrizont, cu apariție lunară. Din Comitetul de redacție făceau parte: Alexandru Jebeleanu (Redactor-șef), Ion Arieșanu, Nicolae Ciobanu, Anghel Dumbrăveanu (Secretar de redacție) și Andrei A. Lillin.^[2]

Din 1972 a devenit redactor, apoi director al Editurii Facla din Timișoara.^[1]

Simbioza artelor

Compozitorul Doru Popovici a compus Madrigale bănățene pe versurile lui Alexandru Jebeleanu.^[3]

Volume

Antume

• Poezia nouă bănățeană, (volum colectiv ce-i include pe tinerii, pe atunci: Petru Sfetca, Petru Vintilă, Alexandru Jebeleanu, Pavel Bellu), alcătuit, îngrijit și prefațat de Virgil Birou, 1944;
• Oglinzi sonore (volum colectiv), Timișoara, 1945;
• Certitudini, București, 1958;
• Frumuseți simple, București, 1962;
• Nostalgii solare, București, 1965;
• Divagații și simetrii, București, 1969;
• Transparențe, București, 1972;
• Peregrinări terestre : Versuri, 85 p., Editura Facla, Timișoara, 1975;
• Surâsul Meduzei, Timișoara, 1979;
• Forma clară a inimii (sonete), Editura Eminescu, București, 1982;
• Viziunile lui Narcis, București, 1985;
• Linia azură a lucrurilor, prefață de Emil Manu, Timișoara, 1986;
• Arhitecturi de cristal, Timișoara, 1989;
• Magnolii de octombrie, Timișoara, 1994.
• Sonete de dragoste, 130 p., Editura Helicon, Timișoara, 1996; ISBN 973-574-169-5.

Postume

• Restituiri epistolare. vol.1, 286 p. Editura Eubeea, Timișoara, 2005; ISBN ISBN 973-673-049-2
• Restituiri epistolare. vol.2, 316 p. Editura Eubeea, Timișoara, 2006; ISBN 973-673-048-4
• 12 Sonete de dragoste / 12 Sonnets of love, ediție bilingvă, 60 p., traducători Rodica Opreanu, Bianca Nedelcu și Ana Zlibuț, Editura Eubeea, Timișoara, 2009; ISBN 978-973-673-163-8

In memoriam

În Timișoara o stradă îi poartă numele.

Note

1. ^ ^a b c d Calendar național 2003
2. ^ ^a b c Uniunea Scriitorilor din România - Filiala Timișoara
3. ^ Mirela Zafiri: Dialog cu Doru Popovici, în revista Muzica nr.1/2010

Creionarile intime ale poetului Al. Jebeleanu

de Mircea Serbanescu

http://www.romanialibera.ro/cultura/arte/creionarile-intime-ale-poe...

Alexandru Jebeleanu face parte dintre poetii care, datorita datelor biografice (1923-1996) au strabatut de la un capat la altul jumatatea de secol dintre 1945 pana in 1989, salvand poezia atat cat se putea, cat timp a durat dictatura impusa Romaniei de fatala consfatuire de la Ialta. A-l judeca numai pe el sau numai generatia din care face parte din cauza acestei istorii nedrepte inseamna un amestec insidios intre adevar si exagerare.
De acum incolo vom arunca o privire, nadajduind-o corecta, la cartea memoriala recent aparuta la Timisoara din initiativa familiei si a Editurii "Eubeea" a Ninei Ceranu, sub titlul "Creionari intime" de Alexandru Jebeleanu. Pe 500 de pagini, autorul isi desface aripile biografice si interioare, intr-un asa fel incat prima cronica literara publicata nu ocoleste sa socoteasca "cutremuratoare" imaginea acestui jurnal foarte personal.
Ceea ce noteaza zi de zi si ani si ani Alexandru Jebeleanu izvoraste din trairile lui in singuratatea constiintei, dezvaluindu-l in desfasurari proprii neasteptate. Sunt necontenite stradaniile lui la contactul cu arta poetica, convorbind in tacere cu acei poeti renumiti si nu numai romani pe care i-a iubit, concomitent cu nevoile unor intocmiri familiale nu prea fericite.
Textul lui nu cade in autolaudarosenie sau autocompatimire, ramanand consecvent poetul preocupat sa atinga teluri asa precum le-a asezat Virgil Birou in cartea acestuia "Poezia noua banateana" din 1944 si dedicata poetilor incepatori de la mijlocul veacului trecut din Banat: Alexandru Jebeleanu, Pavel Bellu, Petru Sfetca, Petru Vintila. Vibreaza sobru si lucid, detasat de fenomene, cum sa le poata incadra, fara influente tulburatoare, in ordinea viziunilor sale.
Ar fi de crezut ca la distanta de doar cativa ani sa se poata petrece schimbari radicale de natura lirica in conformitate cu un regim politic de la inceput nepopular in tara? E cazul sa precizam ca ceea ce a urmat trebuie impartit in doua aspecte de ansamblu proprii jumatatii de secol urmator, timp in care un cunoscut critic de atunci il considera nu numai poetul unei provincii, ci "al intregului spatiu romanesc". Dar pentru ca cei care il situeaza pe poet altfel, doar ca pe un ratacit, poate ca mai drepti il vor intelege citind cartea "Creionari intime", acum la dispozitia cititorilor.
Socotindu-si "prieten" jurnalul, el nu-i incredinteaza subliniat detalii din activitatea de conducator al filialei sau de redactor-sef al fostei Edituri "Facla" din Timisoara. Al. Jebeleanu ramane in propria intimitate, iar prietenia cu jurnalul il face sa constate ca "nu afli un prieten mai tacut si mai de incredere". Jurnalul nu devine "tradator al gandurilor si sentimentelor intime", ci o exceptionala atitudine sufleteasca, un anumit confort al intimitatii.
Cei ce ar dori sa-l cunoasca pe poet deschid jurnalul, pe el il vor afla, pe el cel sincer si adevarat, cel care putea scrie ca niciodata nu a fost "om politic" si ca "nici nu voi fi, la ziarele politice la care am lucrat, am scos suplimente literare". Caci pentru Alexandru Jebeleanu literatura era "un strigat, alteori un geamat, de cele mai multe ori o marturie si intotdeauna un inegalabil reflector pentru constiinte".