Bicicleta lui Cioran are un nou proprietar

[altmarius]

Bicicleta lui Cioran are un nou proprietar 

de Dorin-Liviu Bîtfoi

http://www.romlit.ro/bicicleta_lui_cioran_are_un_nou_proprietar În 1937 Emil Cioran obţine, cu recomandarea inocentă a Institutului Francez din Bucureşti, o bursă în Franţa pentru pregătirea unei lucrări de doctorat. Într-un mod cu totul neconvenţional şi... cioranian, filosoful îşi va utiliza bursa pentru a face turul Franţei pe bicicletă.  O asemenea manieră "sportivă" de abordare a unui proiect îmi sugerează şi cartea de debut a lui Costică Brădăţan, academic intitulată (şi suprarealist totodată, pentru un debut) O introducere la istoria filosofiei româneşti în secolul XX. Lucrarea se integrează unei serii de istorii ale culturii româneşti din ultimul veac, iniţiată de Editura Fundaţiei Culturale Române. Modul în care răspunde însă Costică Brădăţan acestei iniţiative este, începând chiar cu titlul, o altă poveste.  În primul rând structura cărţii se dezvăluie ca una originală - cel puţin într-un atare context. Ea rupe cu liniaritatea expozitivă a istoriilor ordonate după principii strict cronologice. Există trei paliere pentru fiecare dintre cele nouă capitole ale cărţii lui Brădăţan: cel al scriiturii personale, cel al citatelor semnificative pentru subiectele abordate, în fine, un al treilea pentru notele autorului. Pe de altă parte, excerpte ample pot fi întâlnite chiar şi la primul nivel. S-ar zice că Brădăţan e încă de la început plictisit de ideea unei structuri tradiţionale în genul celei evocate anterior. Şi bine face că se plictiseşte aprioric, pentru că multe dintre virtuţile cărţii apar tocmai pe fondul refuzului unor reţete consacrate.  Interesele autorului în ceea ce priveşte tema sa sunt şi ele lipsite de involuntara ipocrizie a unei abordări "aşa cum trebuie". Este foarte clar, de pildă, că Noica (creatorul, omul şi adepţii) ocupă un loc central printre vederile lui Brădăţan. Filosoful va fi evaluat îndeosebi pe linia implicării sale civice, printr-o insistentă comparaţie cu alţi intelectuali est-europeni (Havel, Michnik, Patocka). Cu toate acestea, C.B. ştie foarte bine ce va să zică o poziţie critică: Noica nu va fi nicidecum desfigurat, cât umanizat. Portretul pe care i-l compune Brădăţan e unul deopotrivă polemic, emoţionant şi inteligent.  Un al doilea pol al interesului autorului îl constituie filosofia interbelică. Îi vom întâlni aici pe Nae Ionescu, Cioran, Eliade, Vulcănescu; îl vom cunoaşte pentru prima dată pe Noica. Şi vom avea mai ales surpriza unor consideraţii personale, nu rareori inedite, asupra spiritului epocii.  În fine, un al treilea nod al sensurilor cărţii îmi pare a fi momentul Maiorescu - răspunzător şi cu această carte, în foarte multe privinţe, pentru afirmarea ulterioară a culturii române.  Pe o atare linie, cea a înregistrării active a fluctuaţiilor de atitudine pentru o întreagă societate (în filosofie, cultură, fenomenul politic şi social etc.) se înscrie de altfel întregul volum. A se citi bine titlul: nu este vorba despre o istorie a filosofiei, ci despre una a mentalităţilor. Din multe puncte de vedere abaterea îmi pare preferabilă proiectului iniţial. Ea răspunde mult mai bine aşteptărilor cititorului anului 2001; îi mărturiseşte mult mai multe despre trecutul său decât un simplu şi neutru bilanţ. Şi aceasta pentru că autorul se implică la rându-i - fără obstinaţie şi tendinţă, crezând însă - cu o sinceritate documentată - adevărul opiniei sale. Costică Brădăţan îşi deschide propriile căi şi se înconjoară - câtuşi de puţin narcisic, mai degrabă erudit - cu propriile idei, redescoperind astfel unul dintre reflexele cele mai importante ale intelectualului, anume cel al subiectivităţii asumate şi autentice - îndeosebi în capitole precum: O generaţie de aur cu (z)gardă de fier, Filosofie şi underground, Păltiniş vs. Bucureşti, Filosofie şi paralizie civică.  O voce nouă îşi intitulează Ion Ianoşi postfaţa (un studiu în sine, nu doar filosofic, ci şi biografic). E vorba despre o intuiţie, certificată seducător şi foarte sintetic cale de 9 pagini.  Cititorul se va dumiri, cred, o dată cu parcurgerea cărţii, şi asupra calităţilor prefaţatoare ale acestei observaţii.  Costică Brădăţan, O introducere la istoria filosofiei româneşti în secolul XX, postfaţă de Ion Ianoşi, col. "Istoriile secolului XX", Editura Fundaţiei Culturale Române, 263 de pagini, preţ nemenţionat.