Bătălia de la Zama

[altmariusistoric]

Bătălia de la Zama

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bătălia de la Zama
Parte a celui de al Doilea Război Punic
Bătălia de la Zama de Cornelis Cort, 1567
Informații generale
Perioadă	19 octombrie 202 î.Hr.
Loc	Zama, aproape deCartagina
Rezultat	Victoria romanilor; sfârșitul celui de-al doilea război punic
Combatanți
Cartagina Galia[1]	Republica Romană Numidia[1]
Conducători
Hannibal	Scipio Africanul
Efective
aproape 50.000 infanterie 4.000 cavalerie 80 elefanți de război	34.000 infanterie romană 3.000 cavalerie romană 6.000 cavalerie numidă
Pierderi
20.000 morți 20.000 capturați(>11.000 răniți)	2.500 morți 4.000 răniți
modifică

[arată]   Războaiele punice (264 -146 î.Hr.)

[arată] v • d • m Al Doilea Război Punic

Bătălia de la Zama care a avut loc în jurul datei de 19 octombrie 202 î.Hr., a fost bătălia finală și decisivă a celui de-al doilea război punic. Armata romană condusă de Publius Cornelius Scipio a înfrânt armata cartagineză condusă deHannibal Barca.

La fel ca la Cannae, întâlnirea dintre romani și Hannibal trebuia să fie la scară largă. Fiecare armată avea de la 35000 la 40000 de oameni. Hannibal avea însă din nou elefanți, dar infanteria lui era de mult mai slabă calitate decât cea a legionarilor lui Scipio. În plus Scipio avea și avantajul că reușise să achiziționeze cavalerie numidiană.

Scipio a încercat să folosească aceleași tactici pe care le-a folosit Hannibal în lupte, dar nu i-a reușit. Romanii erau așezați în 3 rânduri, creând o rezervă foarte eficienă în spate. Pe partea stângă se afla cavaleria aliaților Italieni, pe când pe partea dreaptă se aflau cavaleria numidiană.

Hannibal își aranjase armata tot în trei rânduri. Mercenarii erau în primul rând, al doilea rând era format din forțele cartagineze, și, ultimul rând era format din veteranii campaniei din Italia. Exact în fața armatei a așezat elefanții. Pe partea stângă se afla cavaleria numidiană, iar pe partea dreaptă cea cartagineză.

Soarta luptei a fost decisă în momentul în care cavaleria romană și cea numidiană, oprindu-se din urmărirea călăreților punici, au ajuns în spatele armatei lui Hannibal. Victoria a fost deplină, și îndelungul război s-a terminat. În urma acestei lupte Publius Cornelius Scipio a fort numit Africanus, cuceritorulAfricii. Hannibal a scăpat cu viață și s-a întors în Cartagina unde a propus negocieri.

Preludiul

Hannibal traversand Alpii

Traversand Alpii, Hannibal a ajuns in peninsula italiană în 218 î.Hr. și a obtinut mai multe victorii importante împotriva armatelor romane. După ce nu au reușit să-l învingă pe Hannibal si sa-l alunge din Italia, romanii au schimbat strategia și au decis să atace Cartagina, forțând cartaginezii să-l cheme pe Hannibal. El era încă în Italia, in sudul peninsulei, atunci când Scipio a debarcat în Africa în 203 î.Hr. ^[2] După victoria decisivă a lui Scipio in bătălia de la Ilipa în Spania în 206 î.Hr., Iberia a fost ocupata de către romani. În 205 î.Hr., Scipio s-a întors la Roma, unde a fost ales consul cu un vot unanim. Scipio, suficient de puternic acum, a propus să pună capăt războiului prin invadarea directa în țara de origine a anihilatorului cartaginez ce devastase Italia. ^[3] Senatul s-a opus inițial acestui proiect ambițios propus de Scipio, convins de Fabius Maximus care considera ca era mult prea periculos. Cu toate acestea, Scipio și susținătorii săi au convins Senatul în cele din urmă să ratifice planul, și Scipio a primit autoritatea necesară pentru invadarea.A primit insa doar soldati putini , și a navigat în Sicilia, cu un grup de 7.000 de voluntari eterogeni . El a autorizat, de asemenea, să angajeze trupele staționate în Sicilia, care a constat in rămășițe Legiunilor V si VI, exilate în insula ca o pedeapsă pentru umilirea suferita în Bătălia de la Cannae . ^{[4]:96[4]:119} Scipio a continuat consolidarea trupelor sale cu dezertori locale.A debarcat la Utica și a învins armata cartagineza la Bătălia de la Mariile Campuri în 203 î.Hr.. Panicati, cartaginezii au considerat că nu au altă alternativă decât să faca pace cu Scipio în termeni generosi. Conform tratatului, Cartagina putea păstra teritoriul său african, dar pierde imperiul de peste marea mediterana. Masinissiei i-a fost permisa să se extindă in Numidia si in alte părți ale Africii. De asemenea, Cartaginei i-a fost redusa flota și să plătească o despăgubire de război. Senatul roman a ratificat tratatul. Cartaginezul Hannibal inca se afla in Italia în 203 î.Hr.. Între timp, cartaginezii au încălcat armistițiul prin capturarea unei flote romane blocata în Golful Tunis și jefuind-o de provizii. Cartaginezii nu credeau ca tratatul e avantajos și l-au respins. .^[5]

Desfășurarea de trupe

Intalnirea dintre Hannibal si Scipio dinainte de lupta

Hannibal a condus o armată formată din mercenari, cetățenii locali și veterani din campaniile sale italiene, și Scipio a condus armata formata din legionari, împreună cu un corp de cavalerie numidiana. Bătălia a avut loc la Zama Regia, aproape de Siliana la 130 km sud-vest de capitala Tunis. Hannibal a fost primul care a ajuns la câmpiile de la Zama Regia, pentru a potrivi si manevra cavaleria. Acest lucru i-a oferit un avantaj, spre deosebire de Scipio care s-a bazat foarte mult pe cavaleria grea Romana și cavaleria ușoară Numidiana. Hannibal si-a trimis trupele sale sa se confruntă la nord-vest, în timp ce Scipio disloca trupele sale în fața armatei cartagineze spre sud-est. ^[6] Armata lui Hannibal a constat în 45.000 de infanteristi, 4.000 de calareti si 80 de elefanți de război, în timp ce Scipio a avut in total 34.000 de infanteristi și 6.000 de calareti. Cavaleria sa, fiind dispusa pe flancuri, Hannibal a aliniat restul trupelor sale din cele trei linii drepte in spatele elefanțiilor . Prima linie a constat in infanteria mixta de mercenari din Galia, Liguria, și Insulele Baleare. În al doilea rând, el a dispus soldati cartaginezi și libieni , în timp ce veteranii săi din Italia au fost plasati în linia a treia. Hannibal a intenționat sa mentina spatele liniei sale de infanterie a treia, în scopul de a contracara tendința lui Scipio de a fixa centrul cartaginez și de a învălui Liniile adversarului său, cum făcuse anterior in Bătălia de la Ilipa. ^[7] Livius afirmă că Hannibal a dislocat 4000 macedoneni în al doilea rând, care este contrar versiunii si propagandei romane, deși T Dorey a sugerat că ar fi putut exista un bob de adevăr în povestea în cazul în care cartaginezii au recrutat un număr neînsemnat de mercenari din Macedonia.^[8] Scipio a desfășurat armata în trei rânduri: prima linie a fost compus din hastati, a doua linie de Principes și a treia linie de TRIARII. Aripa dreaptă puternică a fost compusa din cavaleria Numidiana și comandată de Masinissa, în timp ce partea stângă a fost compusa din cavalerie italiana, sub comanda lui Laelius. Cea mai mare preocupare pentru Scipio au fost elefanții. El a venit cu un plan ingenios de-ai contracara. ^[9]

Scipio știa că elefanții putea fi comandati pentru a înainta, dar acestia puteau continua doar într-o linie dreaptă. Scipio a prezis că, deschizand lacune în trupele sale, elefanții puteau trece pur și simplu între ele, fără a atinge soldații. Scipio a creat benzi dintre regimentele armatei pe adâncimea trupelor sale și le-a ascuns cu maniples de sulitari. Planul a fost că atunci când elefanții se apropiau, aceste benzi se vor deschide, permițându-le să treacă printre rândurile legionarilor "și să fie anihilati din spate. Hannibal și cartaginezii s-au bazat pe superioritatea cavaleriei in luptele anterioare, cum ar fi Cannae, dar Scipio,^[10] recunoscând importanța lor, a avut loc avantajul cavaleriei de la Zama. Acest lucru sa datorat în parte ridicarii unui nou regiment de cavalerie în Sicilia și avandu-l pe Masinissa ca aliat. Hannibal probabil spera că o combinație de elefanți de război și armata mixta din primele două linii ar slăbi și dezorganiza avansul roman. Acest lucru i-ar fi permis o victorie cu rezervele sale din a treia linie care sa elimine liniile Scipio. Deși planul a fost bine conceput, nu a reușit să producă o victorie cartagineza. Cei doi generali s-au întâlnit față-în-față înainte de luptă.

Bǎtǎlia

Batalia de la Zama

La începutul luptei, Hannibal a declanșat atacul elefanților și sulitarilor sai împotriva trupelor romane, în scopul de a rupe coeziunea dintre liniile lor . Atacul a fost confruntat de lancierii romani. În plus, Scipio a ordonat cavaleriei să arunce în aer coarne puternice pentru a speria animalele, care au reușit parțial, și mai multi elefanți s-au dezlănțuit, intorcandu-se spre aripa cartagineza stânga, pe care a dezorganizat-o complet. Profitând de această ocazie, Masinissa a condus cavaleria lui Numidiana și distruge aripa stânga cartagineza, de asemenea, compusa tot din cavaleria numidiana, ademenita din necunostiinta pe teren. Între timp, restul de elefanti au fost atent atrași printre benzile și loviti din a partea din spate a armatei romane, unde au fost anihilati. Planul lui Scipio pentru a neutraliza amenințarea elefanților a functionat. Trupele lui Scipio au revenit în formația tradițională de luptă . Laelius, comandantul aripii de stânga , a atacat aripa dreapta cartagineza. Cavaleria cartagineza, pe baza instructiunilor date de Hannibal, a permis cavaleria romana s-o urmareasca, pentru a le ademeni departe de câmpul de luptă, astfel încât acestea să nu atace armatele cartagineze din spate. ^[11]

Scipio a mărșăluit spre centrul armatei cartagineze, care a fost sub comanda directă a lui Hannibal. Hannibal s-a mutat înainte cu doar două linii in a treia linie de veterani ce a fost păstrata în rezervă. După confruntare, prima linie a lui Hannibal a fost împinsa înapoi de hastatii romani. Hannibal a ordonat liniei a doua sa nu permita soldatilor din prima linie sa intre în rândurile lor. Cea mai mare parte dintre ei au reușit să scape și să se poziționeze pe aripile a doua linii la instrucțiunile lui Hannibal. ^[12]

O luptă furioasa a urmat și hastatii romani au fost împinsi înapoi cu pierderi grele. Scipio a întărit hastatii cu doua trupe principes.^[6] Cu linia consolidata, romanii au învins a doua linie a lui Hannibal. Din nou, a doua linii nu i sa permis să fuzioneze cu linia a treia și a fost forțata sa se plaseze pe flancuri, impreuna cu ramasitele primei linii . Cavaleria cartagineza a indeplinit instrucțiunile lui Hannibal și nu a existat nici un semn de cavalerie romana pe câmpul de luptă. După ce s-au indepartat suficient de mult, calaretii cartaginezi s-au întors și au atacat cavaleria roman, dar au fost dirijate în cele din urmă. În acest moment nu a existat o pauză de lupta dintre ambele părți ca sa-si redistribuie trupele .^[10] Scipio, din timp a redistribuit trupele sale într-o singură linie cu hastati în mijloc și Principes în flancurile interioare și TRIARII pe flancurile exterioare. Hannibal a așteptat ca Scipio sa atace. Conflictul rezultat a fost acerb și sângeros . Cu toate acestea, Scipio a fost capabil să mobilizeze oamenii lui si sa transforme lupta în favoarea lui.Cavaleria romana a revenit pe câmpul de luptă și a atacat linia cartagineza din spate. Infanteria cartaginezA a fost încercuită și anihilata. Mii de cartaginezi, inclusiv Hannibal, au reușit să scape .^[5] Hannibal a cunoscut o mare înfrângere care a pus capăt carierei sale militare plina de batalii victorioase. În total, aproximativ 20.000 de oameni din armata lui Hannibal au fost uciși la Zama, în timp ce 20.000 au fost luați ca prizonieri. Romanii pe de altă parte, au pierdut 2.500 soldati.^[13]

Consecințe

La scurt timp după victoria lui Scipio la Zama , războiul s-a încheiat cu un tratat de pace dintre Cartagina si Senatul Roman. Spre deosebire de tratatul care a pus capăt primului război punic , termenii impusi au fost duri:

- să renunțe la flotă

- să recunoască cucerirea peninsulei Iberice de către Roma

- să devină stat dependent de Roma

- să cedeze toți elefanții de război

- să plătească 10000 de taleri pe an

- să accepte că nu va putea declara război unei țări fără acordul Romei

- să îl demită pe Hannibal din funcția de general.

În urma acestui război, Roma, de la o putere regională, a devenit o putere imperială internațională, stăpânind Peninsula iberică, imperiul Cartaginez, și urmând să-și întoarcă atenția asupra estului mediteranei. Hannibal, după un timp a fost ales consul în Cartagina, dar romanii au fost informați că Hannibal ar dori să se alieze cuImperiul Seleucid, și au dedus că vrea să îi atace pentru a doua oară. Prin urmare Hannibal a fugit din Cartagina și pentru a nu fi capturat de către romani, s-a sinucis prin otrăvire la Libyssa în iarna dintre 183 Î.Hr. și 182 Î.Hr. În același timp a murit și Scipio ostracizat de Roma. Când Roma a purtat un al treilea război punic cu Cartagina aproximativ 50 de ani mai târziu, cartaginezii aveau puțină energie și nu l-au mai putut învinge nici măcar pe varstnicul Masinissa în Africa.Ei au putut totusi să apere orașul lor de origine, care, după un asediu prelungit, a fost capturat și distrus complet. Doar 55.000 au supraviețuit. ^[6]

Tactici

• 
• 
• 
• 
• 

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deBătălia de la Zama

• http://www.roman-empire.net/army/zama.html
• Battle of Zama from UNRV History
• Battle of Zama animated battle map by Jonathan Webb

Referințe

• Hans Delbruck; Hans Delbrück (1990). Warfare in antiquity. University of Nebraska Press. ISBN 978-0-8032-9199-7
• Robert F. Pennel; Ancient Rome from the earliest times down to 476 A.D; 1890
• Theodore Ayraul Dodge (30 martie 2004). Hannibal: A History of the Art of War Among the Carthaginians and Romans Down to the Battle of Pydna, 168 B.C., with a Detailed Account of the Second Punic War. Da Capo Press. ISBN 978-0-306-81362-7
• Polybius; The general history of Polybius, Volume 2; W. Baxter for J. Parker, 1823
• Basil Henry Liddell Hart; Sir Basil Henry Liddell Hart (1926). Scipio Africanus: Greater Than Napoleon. Greenhill Press. ISBN 978-1-85367-132-6
• Paul K. Davis (14 iunie 2001). 100 Decisive Battles: From Ancient Times to the Present. Oxford University Press, USA. p. 47. ISBN978-0-19-514366-9

Note

1. ^ ^a b https://www.youtube.com/watch?v=uvvIHgse3Ak
2. ^ Davis, William Stearns, Readings in Ancient History — Illustrative Extracts from the Sources, p. 79, ISBN 1-4067-4833-1
3. ^ Livy, 28.40
4. ^ ^a b Hart, Liddell, Scipio.
5. ^ ^a b Delbrück, Hans, History of the Art of War: Warfare in antiquity, p. 393, ISBN 0-8032-9199-X.
6. ^ ^a b c Nardo, Don, The battle of Zama, p. 30, ISBN 1-56006-420-X.
7. ^ Davis, Paul K (2001), 100 Decisive Battles: From Ancient Times to the Present, Oxford University Press, p. 47, ISBN 0-19-514366-3, „Roman: 34,000 infantry and 6,000 cavalry. Commander: Publius Cornelius Scipio. Carthaginian: 45,000 infantry and 3,000 cavalry. Commander: Hannibal Barca”
8. ^ Dorey, TA (1957), „Macedonian Troops at the Battle of Zama”, The American Journal of Philology, 78, pp. 185–7.
9. ^ Frontinus, Sextus Julius (1925), Bennet, Charles E, ed., Stratagemata, Classical library, Loeb, p. 114, ISBN 0-674-99192-3, „...novissimos Italicos constituit, quorum et timebat fidem et segnitiam verebatur, quoniam plerosque eorum ab Italia invitos extraxerat”.
10. ^ ^a b Africanus, Scipio; Hart, BH Liddell; Grant, Michael, Greater Than Napoleon, p. 263, ISBN 0-306-81363-7.
11. ^ Scullard, Howard Hayes (1930), Scipio Africanus in the second Punic war, CUP Publisher Archive.
12. ^ Goldsworth, Adrian (2006), The Fall of Carthage, The Punic Wars 265-146 BC, Phoenix, p. 304.
13. ^ Adrian Goldsworth, The Fall of Carthage, The Punic Wars 265-146 BC, Phoenix, 2006, page 305-307