Atmosferă elegantă, ritmuri de polcă și valsuri, debutul tinerilor în societate, emoții, ocheade sfioase, veșminte de sărbătoare. Ar putea fi atmosfera de poveste a Opernball-ului vienez, dar suntem ceva mai departe, în societatea de altădată a sașilor transilvăneni. Sașii organizau mai multe baluri tradiționale, înșirate strategic în cursul anului, dar mai ales în lunile de iarnă, când muncile câmpului lăsau locul distracției. Multe din sărbătorile de peste an se prelungeau cu un bal al tinerilor, la care se adăugau și baluri speciale ale asociațiilor și meseriașilor, ale vecinătăților și frățiilor. Vremea balurilor de neuitat a fost în secolele al XVIII-lea – XIX-lea, până la începutul secolului XX. În palatul somptuos de la Sibiu, baronul Brukenthal organiza serate, baluri și dineuri fastuoase, cărora li se ducea vestea până la Viena. În Sibiul renumit pentru societatea sa veselă, exista chiar și o stradă numită Ulița Balurilor, pasajul aflat astăzi între strada Xenopol și Mitropoliei.
Calendarul balurilor săsești
În ordinea lor de la începutul sezonului rece erau balurile recoltei, apoi balul recruților – prin care erau sărbătoriți tinerii care urmau stagiul militar pentru următorii doi ani, urmat de Katherinenball. În perioada de Advent nu se țineau baluri și petreceri, așa că următorul prilej era Faschingul (carnavalul) și balurile însuraților și ale vecinătăților, ținute adesea chiar în casa tatălui vecinătății, apoi la căminul cultural. În unele părți mai era sărbătorit și așa-numitul Fraveriensball – Frauen Vereins Ball, balul asociației femeilor. Următoarea sărbătoare mare care se încheia cu un bal fastuos era ziua de Sf. Petru și Pavel, de Kronenfest. Ocazional, tinerii organizau baluri sau petreceri de Anul Nou, de Paște, Rusalii, de MaiFest, Exitus sau deMartinstag, pe 11 noiembrie.
Fasching-ul – sezonul de carnaval când balurile țineau o săptămână
De Fasching, balul mascat era unul dintre cele mai fastuoase evenimente de peste an ale comunității, sărbătorit atât la sat, cât mai ales în sălile elegante de la oraș. În Sibiul renumit pentru evenimentele cu fast și eleganță ale înaltei societăți, Faschingul umplea sălile de bal zile în șir. Era o ocazie de distracție pentru toată societatea, dar în special pentru familiile de frunte ale orașului, care își etalau cele mai fanteziste costume, comandate din timp ca să facă senzație.
Mult timp, mai ales în secolul XVIII, crema societății sibiene s-a reunit în așa-numitele “baluri nobile”. Sala de dans de la Împăratul Roman găzduia din 1773 orchestre care interpretau cea mai bună muzică, în ton cu ritmurile valsurilor vieneze. Era locul preferat al lumii bune, unde se dădeau și renumite spectacole de teatru. Sala era special decorată, iar mesele erau servite cu cea mai fină argintărie, pe măsura mâncărurilor alese. Atât de importante erau carnavalurile și balurile de Fasching în secolul al XVIII-lea, încât chiar administrația orașului își oprea activitatea pentru o săptămână, cât petrecerile se țineau lanț.
Jean Francois Bosio, Bal mascat la Operă, după 1800
”Eticheta“ balurilor de altădată
Balurile sașilor erau organizate după o anumită “etichetă“, respectând reguli și un anumit program de desfășurare. Începeau seara și sfârșeau adesea pe la cântatul cocoșului, cu o pauză între ora 12 și 1 noaptea, în care dansul era întrerupt pentru a se servi masa. Apoi ritmurile polcilor și valurile răsunau din nou. Adesea intrarea în sala de bal era precedeată de parade prin centrul localității. În sală intrau perechile deja formate și în deschiderea petrecerii se cântau cântece în acordurile fanfarei sau ale orchestrelor care erau chemate să întrețină atmosfera. Aveau loc și scenete de teatru, recitări de poezii, discursuri și glume care întrețineau oaspeții.
Un rol important îl jucau fanfarele și grupurile de dans, două mărci distinctive ale sașilor transilvăneni, care poartă mai departe prestigiul comunității și astăzi. Exista apoi spre dimineață și un moment în care rolurile se inversau și femeile erau cele care avea dreptul să își invite aleșii la dans.
Baluri la sat și la oraș. Codul vestimentar
Erau baluri ținute la oraș și baluri ținute la sat, iar cele două nu prea semănau între ele. Unul dintre balurile care în mod tradițional a fost ținut numai la sat a fostKatherinenball/Katherinball, ce avea loc pe 25 noiembrie. Acesta a migrat la oraș odată cu muncitorii care au lucrat în fabrici și uzine. Era un bal la care luau parte atât bătrânii, cât și tinerii, și fiecare își aducea singur băutură și de mâncare de acasă. Katherinenball era ultima petrecere înainte de începutul Adventului, perioada de pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului. Un corespondent al acestui bal era Marienball, ținut la începutul primăverii, pe 2 februarie, în perioada Fashingului. Tot în această perioadă, în unele părți chiar pe 2 februarie, aveau și copii Blasius, petrecerea lor specială, despre care v-am mai povestit aici.
Vestimentația de bal era costumul tradițional de sărbătoare, în funcție de vârstă și de zona unde avea loc. Cu cât ne apropiem de zilele noastre și ne mutăm la oraș, în familiile înstărite,Tracht-ul este tot mai rar întâlnit, făcând loc rochiilor și costumelor croite în ton cu moda din vest, iar balurile devin petreceri mai puțin formale.
Exitus. Petrecerea întreruptă pentru totdeauna
O imagine sugestivă a ceea ce însemna petrecerea tinerilor sași de la oraș, cu ocazia mult așteptatei „Exitus” – petrecerea de final de an școlar, chiar în clipele de dinainte ca iadul Războiului să se dezlănțuiască, o avem în romanul Cocoșul decapitat al preotului Eginald Schlattner. În 23 august 1944, în Făgăraș, eroul cărții, fiul unor intelectuali burghezi, este gazda nerăbdătoare a petrecerii de sfârșit de an școlar. Sunt clipe de fericită acalmie, suprapuse peste un fond tensionat în care stridențele se neutralizează doar aparent și diferențele se armonizează înșelător. Petrecerea este întreruptă de sirenele de alarmă și vuietul raidului aerian. Totul culminează cu comunicatul regelui către țară, anunțând trecerea României de partea armatei sovietice. Din acest moment, petrecerile sașilor nu au mai fost niciodată la fel. Exitusul tinerilor a devenit, așa cum remarcă hâtru un personaj al romanului,Exitus Lethalis.
Baluri și serate la Palatul Brukenthal
Construită în 1779, în stilul barocului târziu, clădirea Palatului Brukenthal aduce atmosfera distinsă a palatelor vieneze în inima Sibiului. Baronul Samuel von Brukenthal a fost demnitarul sas cu cea mai înaltă funcție, aceea de Guvernator al Transilvaniei, timp de zece ani, între 1777 și 1787. Iubea arta, muzica, avea excentricitatea și eleganța unui dandy, era omul înaltei societăți, un spirit european monden și cu relații, deși latura francmasonică îl făcea să păstreze echilibrul și armonia în tot ceea ce făcea. Este emblematică în acest sens Orangeria de la reședința de vară de la Avrig,Edenul transilvănean, unde Brukenthal a cultivat prin plantele sale exotice un gust pentru frumos și armonia naturii. Momentul în care un cactus deosebit, „Selenicereus grandiflorus”-„Regina nopţii”, înflorea, eveniment ce se întâmpla o dată pe an pentru un scurt timp, era sărbătorit cu fast printr-o petrecere extraordinară organizată de baron.
Seratele și dineurile pe care le organiza în Palatul din Piața Mare erau renumite evenimente ale înaltei societăți. Este cunoscută cultura gastronomică la palat, care cerea de pildă ca dulciurile și produsele de patiserie să fie aduse direct de la Viena, apa să provină numai de la izvorul din Rășinari, legumele proaspete de pe moșia de la Avrig, iar băuturile fine să concureze orice palat nobiliar din vestul Europei. Se savurau cele mai alese vinuri din Franța, Ungaria și din Transilvania.
Spiritul palatului baroc și al societății de rang înalt ce participa la balurile cu pretenții „de curte” de odinioară este evocat astăzi la reședința renovată de la Avrig, prin inițiative ce doresc a reda acesteia atmosfera distinsă, de prestigiu european de odinioară.
Wilhelm Gause, Sală de bal în Viena, 1900
Surse info:
Emil Sigerus, Vom alten Hermannstadt, Johannis Reeg Verlag, Heilbron 2003
Emil Sigerus, Chronik der Stadt Hermannstadt, Honterus, Hermannstadt, 2005
Surse foto:
primariaavrig.ro
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius