În Odiseea (6.20-140) există un episod faimos referitor la tema băii. Nausicaa, preafrumoasa fiică a lui Alcinoos şi a Aretei, suveranii feacilor, este îndemnată în vis de către Atena să meargă la rîu pentru a-şi spăla rufele, o aluzie la nunta ei ce se apropia. Trezindu-se, tînăra urmează îndemnul divin şi înainte de ivirea zorilor, cu catîrcile înhămate la carul încărcat de haine şi cu provizii pregătite de mama sa, ca pentru o ieşire la ţară, ea merge la un fel de spălătorie înjghebată pe mal.
O întovărăşesc prietenele şi roabele sale, cu care Nausicaa, după ce şi-a spălat frumoasele pepluri şi le-a întins la uscat pe malul plin de pietriş, se scaldă, spălîndu-se şi ungîndu-şi trupul cu uleiuri înmiresmate, potrivit obiceiului vremii. După ce termină baia, aşteptînd ca straiele să se usuce, Nausicaa şi celelalte fete au vreme să stea pe plajă şi să mănînce, iar apoi să se joace cu mingea. După cum se ştie, strigătele lor vesele l-au deşteptat pe Ulise, care a apărut dintr-o dată în mijlocul lor ieşind din tufişuri, unde se culcase istovit, după ce naufragiase pe coastele insulei, încă „plin de sarea mării”. Contrastul dintre prospeţimea fetelor abia ieşite dintr-o baie reconfortantă şi mizeria celui ce multă vreme nu mai cunoscuse această plăcere era deosebit de puternic. Se ştie ce urmează după această întîlnire : Nausicaa îl însoţeşte pe naufragiat la palat, iar inima ei este vrăjită de acel necunoscut pe care ar fi fericită să-l ia de bărbat (însă lucrurile vor avea un alt curs). În lumina iubirii ce încolţeşte în inima fetei, acea baie făcută cu inocenţă lipsită de griji în apele rîului se încarcă de noi semnificaţii neprevăzute şi devine, simbolic, baia de purificare pe care fiecare tînără femeie o face înainte de nuntă.
Tema băii este importantă atît în mitologie, cît şi în religie. Ca instrument de purificare, baia şi abluţiunile erau prevăzute în multe rituri religioase din Antichitate înainte de desfăşurarea anumitor sacrificii sau ceremonii, avînd o puternică semnificaţie simbolică. Potrivit lui Pitagora, abluţiunea putea asigura purificarea trupului şi în acelaşi timp, ispăşirea păcatelor, înainte de a-i jertfi ceva lui Zeus şi înainte de efectuarea unor libaţii sau sacrificii, era necesară spălarea mîinilor. În acest scop, nişte vase în formă de corabie, aşa-numitele perirranteria, umplute cu apă, erau aşezate la intrarea în sanctuare. Iniţiaţii în Misterele Eleusine făceau împreună baie în mare, în apropiere de Atena. În cultul zeiţei trace Cotis se practica ritul botezului prin imersiune. În comedia fragmentară a lui Euripide intitulată Botezătorii se făcea probabil aluzie la un astfel de rit, care însoţea cultele orgiastice. Aruncarea în apă avea valoare de rit iniţiatic. Înainte de a ajunge la sanctuarul oracular al lui Apollo de la Delfi era necesară purificarea prin abluţiuni ritualice la izvorul Castalia, situat la intrarea în temenos. Pitia însăşi săvîrşea abluţiuni purificatoare înainte de a rosti răspunsurile zeului. Valoarea purificatoare a băii era subliniată de ritualurile particulare prin care, în ceremoniile speciale, statuile anumitor divinităţi (mai cu seamă feminine, precum Atena, Hera etc.) erau cufundate în apa curgătoare. De exemplu, în timpul sărbătorii Plinteria, statuia Atenei era transportată la Faleron şi cufundată în apa mării, pentru a o elibera de impurităţi, însă şi pentru a-i reînnoi puterile, sporite datorită contactului cu apele primordiale, într-un rit similar, o altă statuie, Paladionul, era adusă la mare de efebi; aici era purificată, pentru a fi apoi retrimisă în vechiul loc unde se judecau omorurile, în imnul dedicat Scaldei zeiţei Palas, Calimah aminteşte ritul celebrat la Argos, unde statuia zeiţei era scufundată în apă şi spălată. Potrivit unei inscripţii descoperite la Cos, cînd un sanctuar era profanat din cauza prezenţei unui mort, preoteasa trebuia să ducă statuia zeiţei Kourotrophos („doică”) pînă la mare, pentru a o purifica. Unei băi ritualice îi erau supuse statuile divine în timpul sărbătorilor Dedala. Potrivit unei legende, Latona, mama gemenilor divini Apollo şi Artemis, venea însoţită de lupi pe malurile rîului Xantos, unde se scufunda pentru a se purifica şi pentru a-şi spori fertilitatea, pe care apa avea puterea de a o mări. Cu acelaşi scop, cu puţin timp înainte de nuntă mireasa se îmbăia în apa unui izvor sacru. Astfel, pe lîngă puritate, apa simboliza şi fertilitatea pămîntului, animalelor şi oamenilor. Izvor de viaţă, apa şi baia aveau însă şi o valenţă opusă, iar „moartea prin apă” apare în mai multe mituri, de la cel al lui Narcis la cel al lui Hylas.
Oferirea unei băi călătorului, pelerinului, trecătorului, constituia cel dintîi act de ospitalitate. Băi şi parfumuri îi sînt oferite în Odiseea lui Ulise de toate gazdele pe care le întîlneşte în peregrinările sale. Deosebit de faimos este episodul în care, asistîndu-l la baie în palatul său din Itaca, unde s-a întors, bătrîna roabă Euricleea îl recunoaşte după o cicatrice pe care Ulise o avea de foarte multă vreme (Odiseea, 19). Nu întotdeauna însă baia le este oferită oaspeţilor cu intenţii prieteneşti. Oferindu-i o baie reconfortantă, fiicele lui Cocalos, regele Siciliei, l-au ucis în chinuri cumplite, într-o cadă cu păcură încinsă, pe regele Minos, care ajunsese în Sicilia în urmărirea lui Dedal.
Zeiţele se îmbăiau adesea în păduri, în apele unor lacuri limpezi sau ale unor izvoare cristaline. Să asişti la îmbăierea zeiţelor sau nimfelor era o experienţă încîntătoare şi în acelaşi timp cumplită, interzisă muritorilor. Tiresias, aflat cu turmele la păscut pe muntele Helicon, s-a dus într-o zi, pentru a-şi astîmpăra setea, la izvorul Hipocrene, unde a văzut-o îmbăindu-se pe Atena; zeiţa i-a luat vederea, compensînd această pierdere prin darul profeţiei, astfel încît, deşi orb pentru că văzuse ceea ce oamenilor nu le era dat să vadă, Tiresias ştia ce avea să aducă viitorul, lucru oprit celorlalţi muritori. Şi Acteon a văzut o zeiţă îmbăindu-se (în acest caz, pe Artemis); pedeapsa a fost cumplită, întrucît Artemis l-a transformat într-un cerb, împotriva căruia a asmuţit o haită de cîini. Astfel, baia, care în mitologie apare cel mai adesea ca sursă de purificare sau de fecunditate şi de viaţă, poate fi, după cum demonstrează aceste povestiri, aducătoare de durere şi de moarte.
► Iconografie. Imaginile zeităţilor (mai ales ale Afroditei) îmbăindu-se sînt frecvente în arta figurativă greacă şi romană, în special începînd cu epoca elenistică, atunci cînd se răspîndeşte tipologia statuară a zeiţei nude care, de multe ori, are alături un recipient pentru apă. Prototipul acestor imagini îl reprezintă Afrodita din Cnidos a lui Praxitele, care ne-a parvenit prin intermediul unor copii din epoca romană. Pe tipologii analoage se bazează numeroasele Venere ulterioare, de la cea din Milo la cea Landolină, de la tipul Anadiomene la cel al Afroditei culcate şi la multe altele. Mai dificilă este reducerea la tema zeiţei îmbăindu-se a scenei reprezentate pe partea mai mare a aşa-numitului Triptic Ludovisi, unde figura feminină ce apare ieşind (din apă?, din pămînt?) ar putea-o înfăţişa pe Afrodita născîndu-se din spuma mării, dar şi un anodos al Persefonei.
În pofida interpretării populare moderne, nu se poate stabili nici o legătură între tema băii şi figurile aşa-numitelor „fete în bikini” de pe mozaicul din vila romană din Piazza Armerina din Sicilia; acestea reprezintă mai curînd nişte tinere care fac gimnastică, în decoraţiunile mozaicate din termele romane, unde baia constituia una dintre activităţi, subiectele alese prezintă îndeobşte trimiteri generice la apă, reprezentînd figuri marine inspirate din universul mitologiei, însă în mod obişnuit nu reproduc episoadele citate mai sus. În schimb, găsim imagini ale unor zei şi oameni îmbăindu-se în ceramica greacă cu figuri roşii. Motivul plonjonului în apă, cu valoare ritualică şi iniţiatică, apare frecvent: în contexte funerare (Mormîntul Scufundătorului de la Paestum, Mormîntul Vînătorii şi Pescuitului de la Tarquinia etc), într-un stuc de la Roma, din Basilica Pitagorica, reproducînd-o pe Sappho aruncîndu-se în mare de pe stînca Leucadiei şi, de asemenea, în ceramică.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius