Aruncarea crucii in apa deBoboteaza este un obicei care se pastreaza atat in sate, cat si in orase. Dupa incheierea slujbei din ziua Botezului Domnului, oamenii pornesc in procesiune impreuna cu preotul catre o apa curgatoare. Preotul sau arhiereul, arunca o cruce in apa, iar tinerii se scufunda pentru recuperarea ei.
In vechime, in Bucuresti, la acest ritual participau familia regala, oficiali ai statului, patriarhul impreuna cu un sobor de slujitori ai sfintelor altare si credinciosii. Din documente reiese ca ceremonia incepea de laBiserica Zlatari de pe Calea Victoriei din capitala si se sfarsea la podul din Piata Senatului (astazi Piata Natiunile Unite). Aici avea loc ritualul aruncarii sfintei cruci in Dambovita, raul ce traverseaza Bucurestiul. Din anul 1948 acest ceremonial public a fost interzis.
S-a spus ca aruncarea si recuperarea crucii din apa la sarbatoarea Botezului Domnului, simbolizeaza intrarea si iesirea lui Hristos din apa Iordanului. Iar intrecerea tinerilor in a scoate cat mai repede crucea din apa are ca temei faptul ca Hristos a iesit de "indata" din apa (pentru ca El nu avea pacate, nu avea ce sa marturiseasca si de aceea nu trebuia sa ramana mai mult timp in Iordan).
Nu se arunca o simpla cruce, ci una sfintita, care poarta in ea tainic puterea lui Hristos. Iata cum se roaga Biserica la sfintirea crucii: "Cauta cu milostivire Doamne spre acest semn al crucii pe care credinciosii robii Tai, din osardie si din credinta cea tare si dragostea cea catre Tine, au facut-o spre insemnarea biruintei Fiului Tau... Binecuvinteaz-o si o sfinteste pe ea, si o umple de puterea si binecuvantarea lemnului aceluia, pe care a fost pironit prea Sfantul Trup al Domnului nostru Iisus Hristos, Unul-Nascut Fiul Tau, prin care puterea diavolului s-a calcat, si noi pamantenii slobozenie am dobandit si vietii ne-am invrednicit". Astfel, aruncarea crucii in apa are menirea de a inlatura fortele raului, dar nu trebuie sa credem ca prin acest act apa devine aghiasma. Pentru transformarea apei in aghiasma exista o randuiala. Daca apa s-ar putea schimba in aghiasma doar prin aruncarea crucii in ea, atunci ar fi fost de ajuns ca preotul sa scufunde doar crucea in vasele cu apa.
Insa, putem observa ca in cadrul slujbei de sfintire a apei se citesc trei paremii, toate din prorocia lui Isaia (cap. XXV, 1-10; LV, 1-13 si XII, 3-6), apoi Apostolul (din I Cor. X, 1-4) si Evanghelia (de la Mc. I, 9-12), in care se prezinta in rezumat Botezul Domnului. Dupa ectenia mare se rosteste rugaciunea de sfintire a apei, compusa de Sfantul Sofronie al Ierusalimului, adresata Sfintei Treimi: ("Treime mai presus de fire..."). Preotul slujitor Il invoca de trei ori pe Sfantul Duh pentru sfintirea apei ("Tu Insuti, dar, Iubitorului de oameni Imparate, vino si acum prin pogorarea Sfantului Tau Duh si sfinteste apa aceasta") si binecuvanteaza de fiecare data apa cu mana, afundandu-o crucis in vasele cu apa. Apoi rosteste o noua formula de invocare a Sfantului Duh ("Insuti si acum, Stapane, sfinteste apa aceasta, cu Duhul Tau cel Sfant"), pe care preotul o rosteste tot de trei ori, binecuvantand de fiecare data apa, cu mana crucis. Iar la finalul slujbei, preotul slujitor afunda de trei ori crucea si busuiocul in apa cantand troparul Praznicului. "In Iordan botezandu-Te Tu Doamne ..."
Adrian Cocosila
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius