Aron Cotruş - poetul care aşteaptă să fie (re)descoperit..

[altmariusliterar2]

@ Nicolae Baciut

Cu o biografie labirintică, născut în comuna Hăşag (azi Lumaneş), judeţul Sibiu, la 2 ianuarie 1891, Aron Cotruş a murit departe de ţară, la 1 noiembrie 1961, în localitatea La Mirada, California, Statele Unite, fiind înmormântat în cimitirul Crucea Sfântă, din Cleveland, Ohio.
Poet şi diplomat, Aron Cotruş a dat poeziei ce e al poeziei şi diplomaţiei ce e al diplomaţiei.
Dacă poezia l-a ţinut permanent racordat la valorile româneşti, diplomaţia i-a încurcat drumurile devenirii, fiindcă la temelia ei a stat o opţiune politică stigmatizată în timp, fără ca lui Aron Cotruş să-i poată fi imputate vini concrete. Opţiunile lui de dreapta n-au însemnat o înregimentare, fiind, ca şi alţi mari viitori intelectuali ai epocii, atraşi de dimensiunea naţională, eroică a românităţii.
„Vina” lui cea mai mare e că şi-a iubit neamul, ţara şi a plătit pentru aceasta, trăind departe de ea, rătăcind prin străinătăţi, servind-o ca ataşat de presă mai întâi la Roma şi Varşovia, iar în timpul celui de Aldoilea Război Mondial, ca secretar de presă la Madrid şi Lisabona, la Madrid rămânând apoi o perioadă ca refugiat politic, fiind între altele preşedintele Comunităţii Românilor.
Cursul istoriei i-a deturnat şi confiscat biografia, fiind nevoit să aleagă o altă patrie, în 1957, SUA, unde a şi trăit până la capătul vieţii.
Scriitorul Aron Cotruş s-a bucurat de o bună notorietate în ţară, în perioada interbelică, când a publicat grosul operei sale, afirmându-se după debutul în în revista Luceafărul (1908) şi editorial, cu vol. Poezii (1911). A mai publicat Sărbătoarea morții (1915), Neguri albe (1920), Versuri (1925), În robia lor (1926), Cuvinte către ţărani (1928), Mâine (1928), Printre oameni în mers (1933), Horia (1935), Peste prăpăstii de potrivnicie (1938), Rapsodie valahă (1940), Rapsodie Dacă (1942).
Stabilit în Spania (1945-1956), publică între altele în limba spaniolă Poemas de Montserrat (1951) şi în limba română, Drumuri în furtună (1951), Între Volga şi Mississippi (1956). 
Pste mai bine de douî decenii, în 1978, Editura dacia din Cluj-Napoca publică volumul Aron Cotruș - Opere complete (ediție îngrijită de Nicolae Roșca).
Acesta este, într-o sumară trecere în revistă, Aron Cotruş.
Sigur, ne întrebăm dacă Aron Cotruş poate fi recuperat şi restituit, repus în circuitul valorilor literare, după atâţia ani distanţă în timp şi loc?
Expresionistă în esenţa sa, opera lui Aron Cotruş poate fi pusă în relaţie cu a unor predecesori transilvăneni, de la Coşbuc la Goga, dar şi a unor autori postbelici, din aceşi spaţiu geografic, în frunte cu Ioan Alexandru.
Poezia lui Aron Cotruş a dat glas celor mai presante stări ale unui veac agitat, bulversat social şi politic, trecut prin vămile conflagraţiilor mondiale. Vocea lui a avut distincţie, fiind de altfel unul dintre cei cu audienţă în manifestările literare interbelice.
Dacă nu va putea fi recuperat pentru publicul larg, ar trebui măcar recuperat pentru istoria literară, „rejudecat” din perspectivă estetică şi repus acolo unde îi e locul, între scriitorii care au lăsat urme în trecerea lor prin viaţă şi literatură.
NICOLAE BĂCIUŢ
P.S. Un bust al lui Aron Cotruş a fost dezvelit la Alba Iulia, pe Aleea Scriitorilor, în 4 martie 2014, operă a sculptorului Romi Adam.
Un bust al poetului este şi la Cergău Mare, jud. Alba, – acolo unde de 25 de ani se desfăşoară Colocviul de Literatură „Aron Cotruş”.
Un alt bust, în broz, operă a sculptorului Nicăpetre, este amplasat în muzeul în aer liber din Hamilton, Canada, de la Câmpul Românesc.