„Arcaşul” lui Oscar Han se află şi la Muzeul Zambaccian, şi în Danemarca, şi în Suedia. Care-i originalul?

[Miron Manega]

Într-un articol din 2008, semnalam, în „Săptămâna Financiară” situaţia precară a tezaurului artistic din colecţia Muzeului Zambaccian şi lipsa totală de transparenţă în administrarea inventarului. Marcel Zambaccian, nepotul de frate al celebrului colecţionar, se pregătea, la vremea aceea, să acţioneze în instanţă statul român pentru încălcarea clauzelor donaţiei, gestionarea discreţionară a acesteia şi refuzul de a da socoteală pentru dispariţia unor lucrări (între timp a şi făcut-o).

Faptul se încadra într-un context mai larg, de „scurgere” în afara ţării a unor importante valori de artă plastică, situaţie favorizată generos de abrogarea, în 1990, a Legii Patrimoniului. La scurtă vreme după publicarea ace¬lui articol, respectiv în toamna lui 2008, Muzeul Zambaccian, care fusese în renovare, s-a redeschis, cu inventarul complet, conform comunicatelor oficiale. Iată însă că o situaţie neaşteptată reactivează suspiciunile privind integritatea colecţiei şi autenticitatea unor lucrări.

Oscar Han de Copenhaga

Pe site-ul unei case de licitaţii din Copenhaga, BRUUN RASMUSSEN, a apărut, expusă spre vânzare, o lucrare celebră a lui Oscar Han, intitulată „Arcaşul”. Aceeaşi lucrare se află însă şi în Muzeul Zambaccian, statuia fiind dăruită de autor reputatului colecţionar, cu care era prieten.
Şi mai enigmatic este faptul că lucrarea a ajuns la această licitaţie nu pe o filieră directă, ci pe una ocolită. Cel puţin aşa pare, căci deponentul este un magazin de antichităţi din Suedia (SVEUNIK). Am descoperit site-ul cu pricina şi am văzut lucrarea, prezentată profesionist, cu plan general şi detalii. Marcel Zambaccian a trimis o sesizare atât la magazinul de antichităţi, cât şi la casa de licitaţii. A trimis, de asemenea, subsemnatului, următoarea scrisoare:

Marcel Zambaccian: «Ce se va întâmpla după ce eu nu voi mai fi?»

«Vreau să vă mulţumesc pentru că, de la început, aţi fost implicat în restabilireaa adevărului în ceea ce priveşte donaţiile către stat ale familiei mele. Astfel, împreună cu alţi scriitori, aţi luat atitudine şi aţi arătat cum colecţia Zambaccian este defectuos expusă, mai mult de jumătate din inventarul ei nefiind prezentă în expoziţia permanentă. Doar în urma luării dvs. de poziţie lucrurile au intrat pe un făgaş normal, astfel că au început să se respecte, de catre Ministerul Culturii şi Muzeul Naţional de Artă, condiţiile donaţiei. Cu toate acestea, mai există foarte multe umbre de îndoială asupra unora dintre cele mai importante piese din muzeu.
Se ştie că Oscar Han a fost un foarte apropiat şi bun prieten al lui Krikor Zambaccian şi al tatălui meu, acest lucru fiind oglindit şi în numărul mare de piese aflate în expoziţia muzeală. Alaturi de Brâncuşi, Paciurea şi Medrea, Oscar Han este unul dintre cei mai importanţi sculptori români, iar Krikor Zambaccian a ales ca lucrările lui cele mai importante şi frumoase să înzestreze muzeul. Trebuie să vă spun cât de dezamăgit am fost când mi s-a adus la cunoştinţă că la o mare casă de licitaţii din Danemarca, BRUUN RASMUSSEN, ca şi la un magazin din Suedia, SVEUNIK, există la expunere, în vederea vânzării prin licitaţie o lucrare de Oscar Han intitulată "Arcaşul" şi care conţine toate elementele de identificare ale unei statui cu acelaşi nume, care există şi în muzeul Zambaccian. În prezentarea lucrării, pe site-ul magazinului Sveunik, care a băgat lucrarea în licitaţie la Bruun Rasmussen, se precizează faptul că lucrarea provine din România de la Muzeul Naţional de Artă. Pe de altă parte, în descrierea lucrării, este menţionat greşit anul 1935, iar în poze se poate vedea corect anul 1934.

Marcel Zambaccian, nepotul de frate al lui Krikor Zambaccian

În cursul anului trecut, scriitorul Tudor Octavian a aratat cum o altă statuie din Muzeul Zambaccian se afla în faţa Institutului Nicolae Iorga, în loc să se afle în inventarul donaţiei. Iată că, acum, o alt lucrare, deosebit de importantă în sculptura românească, credem că a fost furată, scoasă ilegal din ţară şi vândută în Danemarca. Lucrarea care se afla în licitaţie în Danemarca seamănă izbitor cu reproducerea fotografică care se găseşte în Catalogul Muzeului Zambaccian editat în anii ‘70. În fotografia din catalog se poate vedea că lucrarea se află în exteriorul muzeului, cu o patină de exterior dată de autor, ca şi influenţa timpului şi a intemperiilor, pentru că această lucrare a fost gândită pentru exteriorul muzeului, unde a şi stat până la un moment dat. Aceste indicii legate de patină se observă şi la lucrarea din Danemarca. Statuia ARCAŞUL din muzeu are o altă culoare, o altă patină, iar acest lucru ne intăreşte credinţa că ceea ce se află acum în muzeu nu este lucrarea originală. Ar putea să existe voci răuvoitoare din Muzeul Naţional de Artă care vor acoperi aceste furturi, exprimând opinia că Oscar Han ar fi putut să tragă mai multe exemplare din lucrările sale. Acest lucru poate fi doar în parte adevărat şi doar vizând lucrările din perioada comunistă, când sculptorul era presat să facă busturile lui Lenin şi Stalin pentru ministere. Trebuie să vă spun însă că lucrările din cadrul muzeului sunt speciale şi datorită marii prietenii dintre familia mea cu Oscar Han care, din respect pentru artă şi pentru familia mea, nu ar fi făcut mai multe exemplare.
Nu pot să nu mă întreb, cu îngrijorare şi mâhnire, că, dacă acum, cât mai există un moştenitor în viaţă al lui Krikor Zambaccian, respectiv eu, se întâmplă toate cele pe care deja le ştiţi ca şi cele semnalate acum, dacă neglijenţa, reaua credinţă sau iresponsabilitatea guvernează atitudinea manifestată de instituţiile statului faţă de tezaurul cultural al României, ce se va întâmpla după ce eu nu voi mai fi şi respectivele instituţii vor putea acţiona nestingherit ?
Vă rog frumos să vă aplecaţi asupra acestei probleme, având convingerea că adevărul va ieşi la suprafaţă» .

Am solicitat, cum era şi firesc, un punct de vedere doamnei Roxana Theodorescu, directoarea Muzeului Naţional de Artă, despre această situaţie. Răspunsul pe care l-am primit nu prea avea legătură cu întrebarea, fiind mai degrabă o insultă la adresa lui Marcel Zambaccian, într-un text presărat cu insinuări şi ameninţări mascate la adresa subsemnatului. Iată răspunsul:

Stimate Domnule Manega,
Urmare a solicitarii dvs de a ne exprima un punct de vedere privind vanzarea la licitatie in Danemarca a sculpturii in bronz numita “Arcasul”, avand drept autor pe Oscar Han precizam urmatoarele:
1. Muzeul National de Arta al Romaniei, în administrarea caruia isi desfasoara activitatea Muzeul Zambaccian, isi manifesta ingrijorarea in legatura cu afirmatiile calomnioase pe care dl Marcel Zambaccian le face constant in presa in legatura cu integritatea Colectiei Krikor Zambaccian. In egala masura, in conditiile in care dl Marcel Zambaccian este cercetat penal pentru falsificarea unor documente legate de succesiunea marelui colectionar Krikor Zambaccian, suntem ingrijorati si de sprijinul constant pe care dumneavoastra domnule Manega, il acordati dlui Zambaccian in a-si face publice frustrarile privind existenta Muzeului Zambaccian.
2. In aceste conditii, desi dl Zambaccian nu are nicio calitate care sa-i permita o legitima si reala ingrijorare in legatura cu integritatea Colectiei Krikor Zambaccian totusi, in vederea unei corecte informari a opiniei publice, va comunicam ca, sculptura Arcasul, avandu-l drept autor pe Oscar Han, ce este inclusa in Colectia Krikor Zambaccian, se afla expusa in Muzeul Zambaccian. Lucrarea nu a parasit niciodata muzeul si poate fi vizionata oricand de persoanele interesate. Asadar, lucrarea vanduta in Danemarca nu are legatura cu lucrarea Arcasul aflata in expunere la Muzeul Zambaccian, iar acest lucru il putea constata si dl Zambaccian inainte de a va solicita sprijinul intr-o chestiune extrem de clara.
Fata de aceste aspecte, articolul pe care dvs intentionati sa-l publicati despre “posibilele nereguli privind integritatea colectiei Krikor Zambaccian” cu referire la lucrarea “Arcasul”, va rugam sa-l transformati intr-un articol privind “certitudinea activitatii infractionale a dlui Zambaccian Marcel” in legatura cu respectiva colectie.
In rest, numai de bine.
MUZEUL NATIONAL DE ARTA AL ROMANIEI
Biroul de presa".

„Arcaşul” din catalogul original al Muzeului Zambaccian

Chestiunea nu este câtuşi de puţin „extrem de clară”, aşa cum afirmă doamna Theodorescu (sau cine o fi conceput „capodopera” de răspuns), pentru că nici până astăzi nu au fost expuse toate tablourile colecţiei şi nici nu s-a dat vreun răspuns oficial unde sunt. Pe de altă parte, faptul că „Arcaşul” care se află acum la Muzeul Zambaccian n-a părăsit niciodată Muzeul Zambaccian nu necesita precizări, asta se vede cu ochiul liber. O declaraţie inteligibilă ar fi sunat aşa: „Aceasta este chiar lucrarea pe care a donat-o Krikor Zambaccian şi exclus să fi fost înlocuită cu o turnare ulterioară!”. Mulţumesc, pe de altă parte, doamnei directoare pentru sugestia de a transforma viitorul meu text într-un articol privind „certitudinea activităţii infracţionale a dlui Zambaccian Marcel” în legatură cu respectiva colecţie, dar mi-am permis să o ignor, din simplul motiv că nu am certitudini în acest sens. Am însă bănuieli care se îndreaptă în altă parte. Muzeul Naţional de Artă, dacă ar fi ceea ce se pretinde (o instituţie care apără şi protejează patrimoniul naţional) ar fi trebuit să ia legătura cu casa de licitaţii din Danemarca şi să încerce să oprească licitaţia până la clarificarea problemei. Adică ceea ce am făcut noi.

Uite „Arcaşul”, nu e „Arcaşul”!

Miercuri 3 iunie, a doua zupă apariţia unui text despre acest su¬biect pe site-ul Săptămânii Financiare, lucrarea a dispărut de pe pagina web a magazinului, iar sâmbătă 6 iunie casa BRUUN RASMUSSEN din Copenhaga a retras lucrarea de la vânzare. În urma discuţiei cu un jurist specializat în drept internaţional, am aflat că orice casă de licitaţii serioasă ia o asemenea măsură numai când există dubii serioase privind statutul unei lucrări. Este de presupus, aşadar, că Bruun Rasmussen a luat legătura, prin magazinul Sveunik, cu casa de licitaţii din Upsala (Suedia) care le-o vânduse şi a constatat că «Arcaşul» are o provenienţă dubioasă. Rămâne în sarcina organelor de interne să continue ceea ce am început noi.

Săracu’ Zambaccian!

Krikor Zambaccian este o personalitate cu o posteritate dramatic de „ghinionistă”. După ce că a fost nevoit să facă o donaţie „cu pistolul la tâmplă”, statul nu a mai respectat, după moartea lui, clauzele acesteia. Şi, ca şi când asta nu ar fi fost de ajuns, în cursul anului trecut, cineva i-a devastat mormântul şi a furat monumentul de bronz care-l împodobea (un basorelief de Cornel Medrea, reprezentându-l pe Icar însoţit de muze). Lucrarea a ajuns la o casă de licitaţii care, în cele din urmă, a fost nevoită să o restituie lui Marcel Zambaccian. Acum a fost aşezată la locul ei, pe mormântul lui Krikor Zambaccian din Cimitirul Armenesc. Ultimul „atentat la memorie” a fost apariţia, din senin, a două lucrări în loc de una, la mai bine de 75 de ani de la realizare, a unei statui emblematice pentru Muzeul Zambaccian. Rămâne de văzut (dacă vom ve¬dea vreodată) cum a ajuns „Arcaşul” la casa de licitaţii Auktions¬kammare din Uppsala (Suedia), apoi la magazinul Sveunik şi de aici în Copenhaga. Şi ce lucrare se află de fapt la Muzeul Zambaccian: originalul sau copia făcută după el?

P.S. În urma demersurilor jurnalistice ale subsemnatului, în SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ şi pe CERTITUDINEA, Poliţia Română a preluat cazul, mulţumindu-mi pentru dezvăluiri şi investigaţii. Cercetările sunt în curs.

[altmarius]

Foarte interesanta problema; Ciudata mi se pare interventia Muzeulul de Arta al Republicii, care nu-mi dau seama in ce calitate vorbeste; cumva ca proprietar abuziv al colectiei Zambaccian, asa cum a fost zeci de ani si proprietar al unor valori ale colectiei Bruckenthal, si al altor zeci de colectii, improprietarit fiind de comunisti? Istoria nu este numai trecut, din pacate este si prezent... Cred ca totusi Marcel Zambaccian ca succesor al familiei Zambaccian, este mai indreptatit a avea o atitudine in acest sens decit un Birou de presa...

[Nicoleta Cimpoae]

Un articol deosebit de interesant! Efortul si atitudinea Dv. merita tot respectul!
Sa speram ca se va face lumina ...