"Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: Mântuiţi-vă de acest neam viclean. Deci, cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi." (Fapte 2, 38-43)
***
Ne sunt prezentate în textul apostolic de astăzi consecinţele predicii Sfântului Petru. Ascultătorii predicii au adresat o singură întrebare: ce să facem? La aceasta, Apostolul le dă punctele de plecare în viaţa creştină: pocăinţa şi botezul. Astfel, trei mii de ascultători s-au transformat în căutători şi s-au botezat. Au făcut un gest de mare curaj. În vremea aceea, credinţa definea viaţa unei persoane, a crede însemna atunci a trăi pentru că existenţa era văzută în relaţie cu divinitatea.
A-ţi înlocui religia presupunea o schimbare radicală a modului de a gândi şi de a trăi, iar pentru aceasta aveai nevoie de o motivaţie puternică şi de multă bravură.
Cele trei mii de suflete, care într-o zi au primit botezul creştin, au găsit cu siguranţă un argument puternic în luarea radicalei decizii. De aceea Apostolul de astăzi pune un mare semn de întrebare: ne mai asumăm noi credinţa? Într-o lume a libertăţii religioase, dar şi a secularizării progresive, mai avem curajul să întrebăm Biserica: ce să facem? Mai sunt atinşi de cuvântul Evangheliei, de viaţa Celui care a murit şi a înviat pentru noi? Noi suntem botezaţi, de aceea acest fragment apostolic nu se opreşte la a relata botezul primei comunităţi creştine, ci descrie şi viaţa lor de după botez: "stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni". Au avut curajul de a alege credinţa creştină şi şi-au asumat urmarea lui Hristos.
Botezul nu este un accident în viaţa noastră, nu este un eveniment cu o valabilitate determinată de ceva, ci el ne oferă o nouă identitate care presupune un mod de viaţă. De multe ori acţionăm sub impulsul sentimentelor şi suntem speriaţi de opţiunile care ating veşnicia. Omul nu se poate obişnui cu statornicia. Ne întoarcem la identitatea de creştin în puţine momente ale vieţii. Din acest motiv, fragmentul scripturistic foloseşte cuvântul "stăruinţă", adică seriozitate şi constanţă în ceea ce ne-am asumat. (Ciprian Olinici)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius