"Vai lor! Că au umblat în calea lui Cain şi, pentru plată, s-au dat cu totul în rătăcirea lui Balaam şi au pierit ca în răzvrătirea lui Core. Aceştia sunt ca nişte pete de necurăţie la mesele voastre obşteşti, ospătând fără sfială împreună cu voi, îmbuibându-se pe ei înşişi, nori fără apă, purtaţi de vânturi, pomi tomnatici fără roade, de două ori uscaţi şi dezrădăcinaţi, valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie. Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a proorocit despre aceştia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Lui, ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui. Aceştia sunt cârtitori, nemulţumiţi cu starea lor, umblând după poftele lor şi gura lor grăieşte lucruri trufaşe, deşi, pentru folos, dau unor feţe mare cinste. Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite. Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au Duhul. Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră prea sfântă credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt. Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică. Şi pe unii, şovăitori, mustraţi-i, pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de alţii, însă, fie-vă milă cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul lor. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!" (Iuda 1, 11-25)
***
De câte ori are ocazia, presa mediatizează unele probleme din Biserică. Cuvântul apostolic de astăzi arată că niciodată în Biserică greşelile nu au fost ascunse, ci au fost dezvăluite pentru a fi îndreptate. Dar vina accidentelor din ritmul eclesial nu trebuie imputată Bisericii. În Biserică sunt oameni supuşi greşelii. Derapajele care se afirmă în drumul Bisericii prin istorie arată că omenescul se simte mai lejer în răutate şi compromis decât în lupta pentru bine. Finalitatea dificultăţilor create de persoane care persistă în greşeli este dezbinarea. Cea mai mare dramă care poate marca o comunitate este cearta, adică învrăjbirea care cultivă ura şi separarea. Este un atac la unitatea pentru care Hristos Însuşi Şi-a plecat genunchii înainte de Patima Sa. Drama se accentuează atunci când persoanele care aduc discordia sunt de fapt cei care stau la masă cu întreaga comunitate. Casnicii devin trădători. O constatare dureroasă pe care o exprimă Sfânta Scriptură şi pe care Biserica o va trăi de-a lungul secolelor. Neascultarea şi aroganţa au creat tabere ce afişează steagul urii, deşi doctrina lor are în centru slujirea lui Dumnezeu. În încheierea epistolei, autorul scripturistic mai dă un sfat despre modul în care trebuie să se comporte creştinii în lupta lor pentru adevăr. Chiar faţă de cei care aduc dezbinare suntem datori să arătăm milă. Creştinii nu trebuie să se obişnuiască cu învăţăturile greşite, nu trebuie să accepte păcatele, dar, în acelaşi timp, nu trebuie cultivată ura atunci când ne raportăm la cei care răspândesc sau le săvârşesc. Niciodată duşmănia nu este o soluţie. Poţi fi, în acelaşi timp, fidel adevărului şi iubitor de oameni. Iubirea te învaţă să te exprimi creştineşte în diferite contexte, chiar atunci când este atacată credinţa ta. Astfel, dragostea creştină condamnă erezia având milă faţă de eretic, dorindu-i îndreptare, şi nu moarte.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius