"Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află. Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble." (I Ioan 1, 8-10; 2, 1-6)
***
Contemporaneitatea îşi pune întrebarea: Ce este păcatul? Legile şi regulile, din cauză că se schimbă în permenenţă, îl fac pe om să nu mai găsească nici un reper stabil. Chiar moralitatea a ajuns să fie relativizată, supusă judecăţii personale. Aşadar, noţiunea de păcat a început să dispară. De curând, Biserica Catolică a lansat un fel de "îndreptar de spovedanie" electronic, care cuprinde o listă de păcate. Motivaţia e legată de realitatea conform căreia persoana umană nu mai ştie care sunt păcatele. Apostolul Ioan ne încurajează să ne mărturisim greşelile şi, astfel, Hristos Domnul ni le va ierta. Dar, până la mărturisirea lor, prima condiţie este conştientizarea greşelilor. Suntem din ce în ce mai puţin dispuşi să recunoaştem că am greşit. Primele gânduri în momentul săvârşirii păcatului sunt de a-l ascunde şi de a-l justifica. Găsim scuze pentru orice şi dorim să pozăm în persoane drepte şi curate. De aceea, de multe ori începem să credem că suntem ceea ce vrem să fim în faţa oamenilor. Apostolul ne spune că ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi, dacă spunem că păcat nu avem. Cu alte cuvinte, atunci când ne justificăm şi apărăm greşelile, ne minţim pe noi. Grav este faptul că, în timp, minciuna începe să ia locul adevărului şi se produce o schizofrenie între ceea ce suntem în realitate şi ceea ce credem că suntem. Astfel, putem ajunge uşor în situaţia de a nu mai şti unde este păcatul. Părinţii Bisericii ajungeau să fie atenţi la gândurile păcătoase. Noi nu mai suntem speriaţi nici de fapte rele, ca împliniri ale păcatului.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius