"Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit: De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât, ci iubitor de străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat, ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici. Pentru că mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea împrejur, cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case întregi, învăţând, pentru câştig urât, cele ce nu se cuvin. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă, şi să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr." (Tit 1, 5-14)
***
Apariţia creştinismului a însemnat o revoluţie în sensul deplin al cuvântului, o schimbare totală. De aceea, dintotdeauna credinţa noastră predică schimbarea, pocăinţa. Dar această schimbare nu este o noutate, puterea de a o împlini se adăposteşte în fiecare dintre noi. În comportamentul Mântuitorulul Hristos nu se găseşte nici un exclusivism, nici o barieră etnică, socială sau rasială. Astfel, El vindecă o femeie cananeeancă şi servitorul unui ofiţer roman, aduce ca exemplu comportamentul "bunului samarinean", vorbeşte teologie cu o femeie samarineancă, intră în casa unui vameş, iar exemplele ar putea continua. Hristos găseşte în fiecare om acea scânteie de dumnezeire şi bunătate, iar prin atitudinea Lui o scoate la lumină. Din învăţătura Mântuitorului s-au inspirat şi Sfinţii Apostoli, care nu au ocolit nici un neam, considerând că fiecare este vrednic să primească credinţa creştină. Ei au văzut în oameni nu ceea ce erau, ci ceea ce puteau deveni. Cine se putea gândi că într-o femeie desfrânată se poate adăposti o dorinţă de sfinţenie, că într-un prigonitor al creştinismului se poate ascunde cel mai mare misionar al Bisericii. De aceea, Apostolul afirmă că toate sunt curate pentru cei curaţi. Apostolii şi preoţii pleacă în misiune din poziţia unor oameni ce văd bunul şi curatul din creaţie. Este o lecţie pentru noi să nu judecăm la suprafaţă, să nu condamnăm ceea ce vedem, ci, dimpotrivă, să vedem în fiecare om un viitor slujitor al sfinţeniei. Sfânt este omul ce îi vede şi pe ceilalţi sfinţi, bun este omul ce îi vede şi pe ceilalţi buni.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius