Apostolii Epocii de Aur, episodul #21. Constantin Olteanu, primarul comunist care a modernizat Bucureştiul

[altmariusistoric]

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/apostolii-epocii-d...

Autor Laurenţiu Ungureanu; Radu Eremia

Generalul comunist Constantin Olteanu e unul dintre artizanii modernizării metroului bucureştean şi ai reconstrucţiei Capitalei, după demolările masive de la începutul anilor ’80. Disciplinat şi discret, Olteanu a îndeplinit plenar deciziile partidului unic.

18 decembrie 1989, ora 10.00, sediul Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR). Constantin Olteanu, secretar al CC al PCR pentru Relaţii Externe, e chemat la biroul şefului Cancelariei Prezidenţiale, Silviu Curticeanu. Îl aşteaptă acolo Emil Bobu şi Manea Mănescu, membri ai Comitetului Politic Executiv (CPEx), însărcinaţi de Nicolae Ceauşescu să păstreze ordinea în ţară în timpul vizitei sale în Iran. Lui Olteanu i se dă o misiune importantă:trebuie să plece în teritoriu, la Vaslui, Iaşi, Suceava şi Botoşani, să-i stăpânească pe moldovenii care ar fi putut fi seduşi de ambiţiile Timişoarei.

Nu era linişte nici în Moldova: la Iaşi fusese deja anihilată din faşă urzeala unor intelectuali care s-ar fi putut transforma într-o revoltă populară sistematizată piramidal. Liderii Frontului Naţional Popular din capitala Moldovei fuseseră reţinuţi în prima parte a zilei de 14 decembrie, iar oraşul fusese înţesat de securişti, aşa că avanpremiera revoluţiei de la Iaşi nu adunase spectatori pentru revolta triumfală care se prefigura în scenariul ei, asta e. Constantin Olteanu, fost ministru al Apărării, fost primar al Capitalei, nu e singurul lider de la centru trimis în ţară:Nicolae Constantin fusese trimis la Cluj, Iosif Szasz – la Reşiţa, Gheorghe Pană – la Braşov, iar Mitu Constantin – la Târgu-Mureş.

„Ca şi alţi membri ai CPEx, am fost trimis să mă ocup de problemele economice, respectiv de încheierea planului pe acel an, de aprovizionarea populaţiei, aprovizionarea tehnico-materială a întreprinderilor. În subsidiar, ni s-a cerut să discutăm cu factorii de conducere ai judeţelor respective şi măsurile indicate de Ceauşescu la teleconferinţa din seara zilei de 17 decembrie, pentru asigurarea liniştii şi ordinii publice“, mărturiseşte Constantin Olteanu în volumul de memorii „O viaţă de om“.

Teama

 La ora 18.30, Olteanu ajunge în Iaşi. E om de acţiune, are mereu pregătită o valiză pentru astfel de situaţii neprevăzute. Timp de patru zile, face vizite de lucru în fabrici pentru a examina starea de spirit a muncitorilor. Trebuie să menţină lucrurile în ordine. Ziua de 22 decembrie bulversează însă cu totul ordinea lucrurilor. După fuga dictatorului de pe clădirea CC, ieşenii coboară în stradă.

E revoluţie! Olteanu, în calitate de secretar al CC al PCR, îi recomandă locotenent-colonelului Ion Cioară, şef de stat major la Divizia 10 Mecanizată „Ştefan cel Mare“ din Iaşi, să lase manifestanţii în pace. Să nu se tragă, strada e a oamenilor. Intervenţia militară e posibilă doar în cazul unui atac asupra obiectivelor militare. „Pe stradă nu aveţi ce face voi cu armele“, le-ar fi spus Olteanu celor aflaţi în sediul CC al PCR din Iaşi. Revoluţia din Iaşi va avea o singură victimă.

„Pentru mine acum începe“

Spre după-amiază, Olteanu părăseşte capitala Moldovei. Ajunge la garnizoana Armatei a II-a de la Buzău şi e cazat într-un apartament din căminul unităţii militare. E oaspetele generalului Ion Dândăreanu, pe care-l numise în trecut comandant peste trupele de paraşutişti, bazele aviatice şi batalioanele de cercetare-diversiune care se întindeau de la Botoşani la Bucureşti şi de la Braşov la Constanţa. În ciuda prieteniei cu Dândăreanu, Olteanu e pus sub arest pe 23 decembrie.

Intuia ce urma să se întâmple, că va fi tras la răspundere. Relevantă e reacţia demnitarului comunist după execuţia soţilor Ceauşescu. „Cum s-a terminat prima transmisiune, a venit la mine în cameră, în fugă, căpitanul de securitate, Gheorghe Ciulean, însoţitorul meu, stăpânit de o mare satisfacţie, strigând:«Am scăpat, am scăpat!». […] I-am răspuns:«Nu Ghiţă, pentru mine acum începe»“, rememorează Olteanu în „O viaţă de om“. 

La „Beciul domnesc“

Generalul Olteanu e ţinut sub arest în Buzău până la 31 decembrie 1989, când e adus sub escortă la Centrul de Instrucţie al Trupelor de Geniu din Bucureşti, de pe Şoseaua Olteniţei, unitate transformată în închisoare pentru înalţii nomenclaturişti. La data de 3 ianuarie începe urmărirea sa penală. E suspectat de subminarea economiei naţionale, pentru ca apoi să fie încadrat la genocid şi, în final, să primească o condamnare pentru omor deosebit de grav. La 11 ianua­rie 1990, generalul-colonel Olteanu e trecut în rezervă. Se afla arestat pe Şoseaua Olteniţei, unde împărţea celula cu Leon Naş, fost şef adjunct al Gospodăriei de partid.