Anul 2019 al papei Francisc: certitudinea credinţei şi lupta împotriva idolatriilor

[altmariustotal catolic]

De Sergio Centofanti

Şi în acest an, papa Francisc ne-a dăruit o cateheză simplă, pentru toţi, despre iubirea lui Dumnezeu. Misiunea cea mai importantă este a vesti Evanghelia, a spus el, şi în acest an 2019 a făcut asta prin 41 de audienţe generale (cu cicluri despre Tatăl Nostru şi Faptele Apostolilor), 56 de Angelus şi Regina Caeli, peste 60 de omilii în celebrări publice, 44 de omilii la "Sfânta Marta" (fără a număra mesajele, scrisorile, documentele, interviurile devenite cărţi şi cele circa 260 de discursuri publice).

Certitudini, nu dezordine

Aminteşte tuturor că la baza trăirii noastre este o certitudine mângâietoare: Dumnezeu ne iubeşte şi în Isus şi-a dat viaţa pentru noi. Este vorba despre mesajul central al întregii sale misiuni (Evangelii gaudium, text programatic al pontificatului lui Francisc). Invită să ne amintim "credinţa simplă şi robustă" a mamelor şi bunicilor, care le-a dat şi le dă "putere şi statornicie pentru a merge înainte şi a nu lăsa să cadă mâinile", "o credinţă făcută în casă, care trece neobservată, dar care construieşte puţin câte puţin împărăţia lui Dumnezeu". O credinţă care nu se lasă dezorientată, pentru că este întemeiată pe esenţialul Evangheliei.

Credinţa şi idolatria

Francisc îndeamnă să fie adorat unicul Dumnezeu adevărat, Unul şi Întreit, într-o societate care devine tot mai păgână. "Idolatria - a spus el - nu înseamnă numai a merge într-un templu păgân şi a adora o statuie. Nu, idolatria este o atitudine a inimii", este atunci când se preferă un lucru pentru că este mai comod pentru sine şi este uitat Domnul. Idolii şi-au schimbat numele, dar sunt mai prezenţi ca oricând: idolul banului, al succesului, al carierei, al autorealizării, al plăcerii, şi toţi acei idoli care promit fericire dar n-o dau, ba chiar reduc la sclavie, ne fură iubirea. Idolii promit viaţă dar o iau - a afirmat papa într-o frumoasă cateheză din anul trecut - în timp ce Dumnezeu adevărat nu cere viaţa, ci o dăruieşte.

Fariseul din noi nu se lasă corectat

Cuvintele papei sunt uneori puternice, aşa cum ştia Isus să facă. În fond este vicarul său. Asemenea Lui, avertizează în mod deosebit atitudinea fariseică a celui care se consideră drept, mai ortodox, mai bun decât alţii. Este "religia eu-lui", cu riturile sale şi rugăciunile sale, a celor care "se mărturisesc catolici, dar au uitat să fie creştini şi umani", au uitat să aducă "adevăratul cult lui Dumnezeu, care trece mereu prin iubirea faţă de aproapele". Francisc propune calea auto-acuzării: în noi toţi - afirmă el - apare mereu "fariseul", îngâmfat, campion în justificare. Calea credinţei este mereu aceea de a avea umilinţa de a ne lăsa corectaţi.

Blândeţe împotriva atacurilor

Precum cuvintele puternice ale lui Isus, şi cele ale papei au un efect dublu: ieşim convertiţi sau şi mai împietriţi. De aici rezistenţele interne şi atacurile. Francisc nu se teme de o schismă, a spus în timpul zborului de întoarcere din Africa. "Astăzi - afirmă el - avem atâtea şcoli de rigiditate în cadrul Bisericii, care nu sunt schisme ci sunt căi creştine pseudo-schismatice, care se vor termina rău", pentru că în spatele acestei atitudini rigide "nu există sfinţenia Evangheliei". Papa invită să se răspundă la rău cu binele, să "fim blânzi cu persoanele care sunt tentate să facă aceste atacuri", pentru că "trec printr-o problemă" şi trebuie însoţite "cu blândeţe". Se tem că Biserica de astăzi nu mai este catolică, pun în gura pontifului cuvinte pe care nu le-a spus niciodată: dar n-a schimbat nicio dogmă, există numai un pas înainte în primire şi în milostivire, n-au fost eliminate devoţiunile, există numai invitaţia de a le trăi cu inima. Cu îndemnul de a merge uniţi ca popor, pentru ca dezvoltarea doctrinei să fie mereu unită cu adevărata Tradiţie. Trebuie să ne întrebăm: vor reuşi creştinii să fie milostivi între ei?

Sinodul despre Amazonia: convertirea la Isus, El este centrul

În octombrie s-a desfăşurat Sinodul pentru regiunea Panamazoniană. Papa a repetat de atâtea ori cuvântul "convertire" care este apoi conceptul care a găsit loc în Documentul final ca îndemn principal al adunării. Sinodul cere o cvadruplă convertire: sinodală, pentru că Biserica trebuie să fie tot mai mult un mers împreună şi nu despărţiţi sau singuri; culturală, pentru că este necesar să ştim să vorbim diferitelor culturi; ecologică, pentru că exploatarea egoistă a ambientului duce la distrugerea popoarelor; pastorală, pentru că este urgentă vestirea Evangheliei. La baza acestor patru convertiri este singura convertire la Evanghelia vie, care este Isus. Adevărata convertire este a sta deoparte - spune Francisc - a ne descentra, a-l pune în centru pe Cristos şi a lăsa ca Duhul Sfânt să fie protagonistul vieţii noastre.

Lupta împotriva abuzurilor, înăuntrul şi în afara Bisericii

Se poate defini istorică întâlnirea din februarie în Vatican: responsabilii Bisericilor din toate continentele au înfruntat plaga abuzurilor asupra minorilor făcute în cadrul eclezial şi au făcut asta în faţa întregii lumi cu curaj şi transparenţă. În discursul de la încheierea întâlnirii, Francisc aminteşte, citând datele, că majoritatea abuzurilor sunt făcute de cei din familie şi de educatori, aşadar în cadrul familial, şcolar, sportiv şi eclezial, fără a calcula plaga turismului sexual şi celelalte violenţe. Faptul că este "o problemă universală şi transversală care din păcate se întâlneşte peste tot" - precizează el - "nu diminuează monstruozitatea sa în cadrul Bisericii", unde devine şi mai gravă şi scandaloasă, "pentru că este în contrast cu autoritatea sa morală şi cu credibilitatea sa etică". Cu motu proprio Vos estis lux mundi, papa stabileşte noi proceduri pentru a semnala abuzuri, molestări şi violenţe, şi a asigura ca episcopii şi superiorii călugăreşti să dea cont de activitatea lor. Este introdusă obligaţia pentru clerici şi călugări să semnaleze abuzurile. Fiecare dieceză trebuie să se înzestreze cu un sistem uşor accesibil publicului pentru a primi semnalările. În afară de asta, Francisc aboleşte secretul pontifical pentru aceste cazuri şi schimbă norma referitoare la delictul de pedo-pornografie făcând să intre în cazurile de delicta graviora - cele mai grave delicte - deţinerea şi difuzarea de imagini pornografice care implică minori până la vârsta de 18 ani.

Reforma: structuri mai misionare

Continuă lucrările Consiliului Cardinalilor (C6) pentru a reforma Curia Romană pentru ca toate structurile Bisericii să fie mai misionare. Se definitivează examinarea schiţei noii constituţii apostolice, al cărei titlu provizoriu este Praedicate evangelium pentru a arăta că slujirea principală pe care Sfântul Scaun trebuie s-o furnizeze este aceea a vestirii Evangheliei. Papa reformează, între timp, rolul decanului Colegiului Cardinalilor: acceptă renunţarea cardinalului Sodano, în funcţie din 2005, şi cu un motu proprio face funcţia pe timp determinat: cinci ani, eventual renovabili.

Banii să fie în slujba Evangheliei şi a săracilor

Continuă şi reforma în domeniul financiar, pe versantul transparenţei şi al moderării costurilor. Papa Francisc reînnoieşte Statutul lui IOR: este introdusă în mod stabil figura revizorului extern pentru verificarea conturilor conform standardelor internaţionale. Se precizează principiile catolice care sunt la baza misiunii lui IOR, pentru ca să fie mai fidelă faţă de misiunea sa originară. Iezuitul Juan Antonio Guerrero Alves este numit prefect al Secretariatului pentru Economie. Papa autorizează o investigaţie a magistraturii vaticane faţă de diferite persoane aflate în slujba Sfântului Scaun cu privire la unele operaţiuni financiare. Şi cu privire la Obolul Sfântului Petru precizează că este administraţie bună a fructifica banii primiţi şi a nu-i pune în sertar. Însă investiţia trebuie să fie mereu "morală", pentru ca banii să fie în slujba evanghelizării şi a săracilor.

A redescoperi Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-l cunoaşte pe Isus

Cu scrisoarea apostolică Aperuit illis, datată la 30 septembrie, papa instituie Duminica Bibliei, o zi specială pentru a-i îndemna pe toţi credincioşii să citească şi să mediteze Biblia, pentru că - aşa cum spunea sfântul Ieronim - "necunoaşterea Scripturilor este necunoaştere a lui Cristos". Trebuie redescoperită importanţa fundamentală a unui Cuvânt care schimbă concret viaţa. Întâlnirea solemnă este fixată în fiecare an în Duminica a III-a din Timpul de peste an (în 2020 va fi 26 ianuarie).

Să nu dispară niciodată tradiţia frumoasă a ieslei

La 1 decembrie, Francisc semnează la Greccio scrisoarea apostolică Admirabile signum în care îndeamnă la redescoperirea şi revitalizarea tradiţiei frumoase a ieslei. "A reprezenta evenimentul naşterii lui Isus - scrie el - echivalează cu a vesti misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu cu simplitate şi bucurie". Este un act de evanghelizare, frumos de văzut "în locurile de muncă, în şcoli, în spitale, în închisori, în pieţe".

Creştini persecutaţi: sunt mai mulţi astăzi decât ieri

Francisc nu încetează să denunţe persecuţiile anticreştine. Astăzi - repetă el - sunt mai mulţi martiri decât în primele timpuri ale creştinismului. În ianuarie, Curtea supremă din Pakistan o achită definitiv pe Asia Bibi de acuza nedreaptă de blasfemie, pentru care fusese condamnată la moarte. Femeia, catolică, mamă a 5 copii, era în închisoare din 2009. Părăseşte ţara cu familia sa. Au urmărit cazul cu mare discreţie, din motive de siguranţă, atât Benedict al XVI-lea cât şi papa Francisc. Una dintre fiice, Eisham, l-a întâlnit pe Francisc anul trecut ducându-i sărutul mamei. Papa îi spune: "Mă gândesc foarte des la mama ta şi mă rog pentru ea". Şi o defineşte o "minunată femeie martiră". La 21 aprilie este Paştele: un atac al extremiştilor islamici împotriva bisericilor creştine din Sri Lanka provoacă moartea a peste 250 de persoane aflate în rugăciune. Apelul papei vine în aceeaşi zi. Însă Francisc nu ezită să denunţe şi atacurile împotriva celorlalte religii, ca acela împotriva moscheilor la Christchurch, în Noua Zeelandă, la 15 martie, cu peste 50 de victime.

A apăra familia şi viaţa, fiecare viaţă

Papa, la 25 martie la Loreto, reafirmă că, îndeosebi pentru lumea de astăzi, "familia întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie asumă o importanţă şi o misiune esenţiale" şi reprezentantul său la ONU, mons. Bernardito Auza, aminteşte cuvintele sale despre ideologia gender: este un "pas înapoi" pentru umanitate. Francisc apără viaţa de la zămislire la sfârşitul său natural. Intervine direct pentru Vincent Lambert, infirmierul francez de 42 de ani aflat în stare de conştiinţă minimă, lăsat să moară în iulie: "Nu construim - este avertismentul său - o civilizaţie care elimină persoanele a căror viaţă o considerăm că nu mai este demnă să fie trăită: fiecare viaţă are valoare, mereu". Privirea papei este la 360o: viaţa, drepturile şi demnitatea se apără mereu, de la copiii încă nenăscuţi la cei care suferă foamea sau îndură violenţă, de la bolnavi şi de la bătrâni la migranţii care riscă să moară căutând un viitor mai bun. Dreptatea nu este selectivă, nu este pentru unele categorii umane şi pentru altele nu, este universală.

Tinerilor: descoperiţi iubirea lui Dumnezeu şi mergeţi împotriva curentului

Anul acesta papa a publicat exortaţia apostolică Christus vivit, rod al Sinodului despre tineri celebrat în Vatican în octombrie 2018. Acesta este începutul: "Cristos trăieşte. El este speranţa noastră şi cea mai frumoasă tinereţe din această lume. (...) De aceea, primele cuvinte pe care vreau să le adresez fiecărui tânăr creştin sunt: El trăieşte şi te vrea viu!". Papa scrie: "Să cerem Domnului să elibereze Biserica de cei care vor s-o îmbătrânească, s-o fixeze în trecut, s-o frâneze, s-o facă imobilă. Să cerem s-o elibereze şi de o altă ispită: a crede că este tânără pentru că cedează în faţa a tot ceea ce lumea îi oferă" camuflându-se cu alţii. "Nu. Este tânără atunci când este ea însăşi". Francisc propune "parcursuri de fraternitate" pentru a trăi credinţa, evitând "riscul de a se închide în grupuri mici". Îi invită pe tineri să trăiască angajarea socială în contact cu săracii şi să fie protagonişti ai schimbării spre o civilizaţie mai dreaptă şi fraternă. În sfârşit, îi îndeamnă să devină "misionari curajoşi", mărturisind pretutindeni Evanghelia cu propria viaţă, mergând şi împotriva curentului, mai ales împotriva aşa-numitelor colonizări ideologice.

Călătorii internaţionale: pace pentru lume, pentru că suntem fraţi

În acest an 2019, Francisc a făcut 7 călătorii internaţionale vizitând 11 ţări în 4 continente, an record pentru misiunile sale extra-italiene. Vesteşte Evanghelia bucuriei în Panama pentru Ziua Mondială a Tineretului; în Emiratele Arabe Unite semnează cu marele imam de Al-Azhar istoricul Document despre fraternitatea umană; în Maroc reafirmă importanţa dialogului interreligios; în Bulgaria, Macedonia de Nord şi România vorbeşte despre unitatea creştinilor; în Mozambic, Madagascar şi Mauritius îşi ridică glasul său cu putere în apărarea săracilor şi a creaţiei; în Thailanda lansează apeluri pentru promovarea drepturilor femeilor şi copiilor, iar în Japonia, călătorie centrată pe pace, repetă că este imorală nu numai folosirea ci şi posesia de arme nucleare. În Italia, papa a îmbrăţişat la Camerino pe sinistraţii cutremurului în Marche, la Loreto a semnat exortaţia apostolică post-sinodală adresată tinerilor şi la Greccio scrisoarea despre iesle; la Napoli a relansat teologia primirii şi la Albano Biserica drept casă a milostivirii lui Dumnezeu.

Sfinţi şi fericiţi: martiri, laici şi cu purpura

Şi anul acesta au fost numeroase canonizări şi beatificări. Mulţi sunt martirii din toate continentele şi din toate ideologiile: mulţi au fost ucişi din ură faţă de credinţă în timpul războiului civil spaniol, morţi iertându-i pe asasini; alţii, precum cei şapte episcopi din Biserica greco-catolică din România beatificaţi de Francisc la Blaj, sunt martiri ai regimului comunist; alţii, ca episcopul argentinian Enrique Angel Angelelli şi însoţitorii săi, au fost victime ale dictaturii de dreapta. Dar sunt şi laicii sfinţi, ca elveţianca Margherita Bays, sfinţi de la "uşa vecină" care au trăit în familie, printre mii de dificultăţi, propria vocaţie. Şi sunt cardinali sfinţi, ca John Henry Newman, anglican convertit la credinţa catolică.

Preot de cincizeci de ani, prin milostivirea lui Dumnezeu

În 2019 papa a împlinit 50 de ani de preoţie. Vocaţia sa dăinuie din 21 septembrie 1953, sărbătoarea sfântului Matei, vameşul convertit de Isus: în timpul unei spovezi trăieşte o experienţă profundă a milostivirii lui Dumnezeu. Este o bucurie imensă care-l determină să ia o decizie "pentru totdeauna": să devină preot pentru a reda altora milostivirea primită. Preotul, afirmă Francisc, trăieşte în mijlocul oamenilor cu inima milostivă a lui Isus. Astăzi este timpul milostivirii. Biserica înţelege asta tot mai mult în drumul său istoric: cu Ioan al XXIII-lea face un pas important în acest sens, continuat de toţi succesorii săi, îndeosebi de Ioan Paul al II-lea care instituie Duminica Îndurării Divine, inspirat de sfânta Faustina Kowalska. Într-o zi, toţi fără deosebire, vom invoca acel exces de milostivire a lui Dumnezeu pe care probabil că aici n-am înţeles-o.

(După vaticannews.va, 28 decembrie 2019)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu