După învăţătura Bisericii Ortodoxe, omul a fost creat de Dumnezeu diferit faţă de celelalte făpturi. Dacă celelalte făpturi au fost create prin cuvânt, omul a fost creat printr-o intervenţie specială a lui Dumnezeu, atât cât priveşte trupul, cât şi sufletul. „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie” (Facerea 2, 7). Cât priveşte trupul, omul a fost zidit de Dumnezeu din ţărână, iar sufletul a fost zidit „după chipul Său” (Facerea 1, 27).
Cu toate că omul este alcătuit din trup şi suflet, totuşi el rămâne unitar. Este adevărat că Dumnezeu a creat trupul omului din ţărână şi i-a suflat duh de viaţă, dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu a făcut mai întâi trupul şi apoi sufletul. Cartea Facerii nu spune că Dumnezeu a alcătuit mai întâi trupul şi apoi a suflat suflare de viaţă în nările lui, ci că, luând ţărână din pământ, a suflat în nările lui, concomitent, suflare de viaţă. Nu se menţionează nici o succesiune temporală în crearea trupului şi a sufletului lui Adam.
Aceasta vrea să arate că omul este o fiinţă unitară, în care chipul lui Dumnezeu nu se rezumă doar la suflet, ci cuprinde şi trupul. Numele de om nu se aplică sufletului sau trupului în mod separat, spune Sfântul Grigorie Palama, ci la amândouă, căci împreună au fost create după chipul lui Dumnezeu. Sufletul nu se confundă cu trupul, iar trupul nu constituie o realitate separată de suflet, fiindcă trupul dispune de o raţionalitate plasticizată care rămâne ancorată în realitatea spirituală şi unitară a chipului lui Dumnezeu din om. Constituţia omului are caracter dihotomic, fiind alcătuit de Dumnezeu din trup şi suflet, dar această dihotomie îşi găseşte unitatea în chipul lui Dumnezeu, care îmbrăţişează atât sufletul, cât şi trupul.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius