Biografia zilei: Vincent Van Gogh

[altmariusart]

Vincent Van Gogh

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Autoportret - 1889; ulei pe pânză; 65 × 54 cm; Muzeul Orsay, Paris[1]
Nume la naștere	Vincent Willem van Gogh
Născut	30 martie 1853 Groot Zundert (Olanda)
Decedat	29 iulie 1890 Auvers sur Oise (Franța)
Naționalitate	olandez
Domeniu artistic	pictură
Pregătire	Academia de Arte Frumoase dinBruxelles
Mișcare artistică	post-impresionism impresionism expresionism fauvism simbolism
Opere importante	Mâncătorii de cartofi; Portretul doctorului Gachet; Noapte înstelată
Influențat de	Jean-François Millet Anton Mauve
A influențat pe	Paul Gauguin Henri de Toulouse-Lautrec Edvard Munch
modifică

Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în1885, a pictat prima sa operă de succes, Mâncătorii de cartofi. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei Van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar Van Gogh și-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie Van Gogh a ieșit din cameră să picteze pe câmp. Acolo s-a împușcat în piept cu pistolul și a murit peste 2 zile.Vincent Willem Van Gogh (scris în neerlandeză Vincent Willem van Gogh; pronunțat în neerlandeză [vɪnˈsɛnt vɑnˈxɔx], v. AFI, n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Olanda, d.29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez post-impresionist ^[2] ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.

Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe ^[2]. Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui, se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte ^[2]. Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie^[2].

C

Biografia

Familia lui Vincent Van Gogh
Sus: tatăl, Theodorus Van Gogh și mama, Anna Cornelia Carbentus
Jos-de la stânga la dreapta:Vincent Van Gogh; Anna Cornelia; Theo Van Gogh; Elisabheta Huberta; Wilhelmine Jacoba și Cornelis Vincent

Vincent Van Gogh s-a născut la 30 martie 1853 la Groot Zundert ^[3] . 30 martie este aceeași zi în care se născuse și fratele său cu un an în urmă ^[3] . Mama lui Van Gogh a fost Anna Cornelia Carbentus, fiica unui legător de cărți la curtea de la Haga, iar tatăl, Theodorus Van Gogh a fost un pastor protestant^[4] .

Familia

Familia Van Gogh avea rădăcini străvechi. Strămoșii lui Vincent se stabiliseră înOlanda încă din secolul al XVI-lea^[4].

Tatăl artistului, Theodorus, s-a născut la Benschop în 1822, iar mama, Anna Cornelia, s-a născut în 1819 ^[4] . Din căsătoria lor au rezultat 8 copii, din care primul a murit la puțin timp după naștere ^[4] . După el s-au născut Vincent Van Gogh, Anna Cornelia, Theo, Elisabheta Huberta, Wilhelmine Jacoba și Cornelis Vincent ^[4] .

Vincent și Theo

Pentru Van Gogh, cea mai importantă persoană a fost fratele lui, Theo. Acesta l-a susținut pe artist din punct de vedere financiar, dar și emoțional. Din decembrie 1872 până în iulie 1890 Theo a primit 668 din cele 821 de scrisori care formează corespondența lui Vincent ^[5] . Legătura dintre ei a devenit mai strânsă în 1880, anul în care artistul și-a început cariera artistică ^[5] . Deoarece Theo l-a susținut financiar, fratele lui l-a recompensat des cu tablouri pictate de el ^[5] . Vincent considera că și Theo este un „artist”, pentru că fără el nu ar fi putut să-și realizeze operele ^[5] . Theo a murit într-o clinică din Utrecht la șase luni după artist, la 25 ianuarie 1891 ^[5] .

Haga (1869 – 1873)

La vârsta de 16 ani Vincent a plecat să muncească la Haga, mai exact într-o filială a casei pariziene de artă Goupil, stând alături de fratele tatălui său, „unchiul Cent” ^[6] . Alegerea sa a fost determinată de dorința de a face pe plac părinților ^[7] . Angajându-se la Goupil, Van Gogh a intrat în contact direct cu pictura și desenul ^[7] . În timpul liber vizita muzeele din oraș și studia operele maeștrilor olandezi ^[7] .

În 1873 este transferat la sediul Goupil din Londra ^[7] . Artistul a stat acolo până în 1876, unde a experimentat o dureroasă singurătate ^[8] . O altă perioadă importantă a fost cea din Belgia. A ajuns în Belgia în 1878 și a părăsit-o în 1880. În 1881 s-a dus la părinți, după care s-a întoars la Haga.

Londra (1873 – 1876)

În 1873 el ajunge în capitala britanică^[8]. Acolo, viața lui este retrasă și monotonă^[8]. După terminarea orelor de muncă Van Gogh se plimba prin parcuri sau pe malurile Tamisei, vizita muzee și citea cu mare pasiune operele lui Charles Dickens și George Eliot^[8]. Din cauza scumpirii chiriei, pictorul s-a mutat într-o pensiune, la numărul 87 din Hackford Road^[8]. Din cauza traiului lipsit de culoare, crește dezinteresul pentru munca la Goupil^[8]. Spre finalul anului 1875, Vincent este din ce in ce mai dezinteresat, întârzie la program, este nervos și necuviincios cu clienții, nepăsător în relația cu superiorii^[9]. Din cauza aceasta, în 1876 casa de artă îl concediează^[9].

În 1877 se duce la Amsterdam pentru a studia Teologia, dar în 1878 renunță și pleacă la Etten.

Bruxelles și Borinage (1878 – 1880)

Etapa următoare a fost un curs de trei luni la Bruxelles pentru obținerea unei calificări de predicator ^[10] . Părinții nu aveau speranțe. Previziunea lor s-a adeverit și Van Gogh nu a trecut examenul final al cursului ^[11] .

Van Gogh s-a decis apoi să se mute în regiunea minieră Borinage ^[11] . Acolo a susținut familii sărace cu ajutorul lecturilor din Biblie ^[11] . Tatăl său a plătit pentru fiul său costul unei camere din casa din Rue Eglise, nr. 39, la Paturages ^[11] . Van Gogh a compromis lucrurile și de această dată ^[11] . Interpretând exagerat textul evanghelic, a trăit în sărăcie ^[11] . S-a mutat într-o colibă unde dormea pe podea și se hrănea cu apă și pâine ^[11] . Tot ce avea a donat săracilor, iar pe cei bolnavi i-a ingrijit cu atenție ^[11] .

Van Gogh și-a continuat cu și mai multă încăpățânare munca sa de predicator în Borinage ^[11] . În 1880 corespondența dintre el și Theo a încetat până în luna iulie ^[11] . Din cauza condiților a fost obligat totuși să renunțe la munca de predicator; au urmat apoi pregătirile pentru meseria de artist ^[11] .

Haga: întoarcerea (1882-1883)

În 1882, în viața sa apare Clasina Maria Hoornik, numită Sien, o prostituată mai în vârstă decât el, însărcinată și deja mamă a unei fetițe^[12]. Ea îi devine lui Vincent prietenă și model^[12]. Decide să se căsătorească cu ea^[13]. Odată cu nașterea copilului, dificultățile economice vor fi mai mari, iar singura sursa de venit pentru familie este alocația lui dată de fratele său^[14]. În 1883, greutățile devin insuportabile^[14]. Theo l-a convins pe Vincent să o părăsească pentru a se dedica în totalitate artei^[14].

Petrece o perioadă de singurătate în nordul Olandei, iar în decembrie 1883, Vincent se întoarce din nou în casa părinților, care acum se află în nordul regiunii Brabante^[14]. Acolo creează sute de tablouri și desene, dă lecții de pictură, învața să cânte la pian și citește^[14]. În lunamartie a anului 1885 moare tatăl său, iar în noiembrie pleacă la Anvers^[15]. În 1886 se înscrie la Școala de Arte Frumoase și se cufundă în studiu^[15]. Vincent nu trece de examene, iar cariera îi este compromisă^[15]. Decide că într-un singur oraș merită să trăiești și pornește cătreParis^[15].

Paris (1886 – 1888 )

Moara de la Galette - pictat în 1886; Galeria Națională, Berlin

Vincent vrea să-și facă un nume în lumea artei^[16]. Parisul era cel mai bun lucru pentru un artist^[16]. Atunci, orașul era metropola viitorului, locul în care a apărut fotografia și cinematografia, dar mai mult era leagănul impresionismului, mișcarea artistică care l-a influențat pe Van Gogh^[16].

Vincent ajunge la Paris pe 28 februarie 1886^[17]. Theo, care era directorul unei galerii de artă din capitala Franței, îl găzduiește în locuința sa, mai întâi pe strada Laval, lângă Place Pigalle, și apoi pe strada Lepic, în cartierul Montmartre^[17]. Cei doi încep o conviețuire care le aduce numai beneficii^[17].

La începutul șederii, Van Gogh lucrează în atelierul faimosului pictor academician, Fernand Cormon^[18]. În acest atelier întâlnește persoane cum ar fi Henri de Toulouse-Lautrec, Émile Bernard șiLouis Anquetin^[19]. Datorită lui Theo, ii mai cunoaște pe Claude Monet, Camille Pissarro, Alfred Sisley, Pierre-Auguste Renoir și Paul Signac^[19].

În doi ani, artistul a realizat 230 de tablouri^[19]. Vincent discută cu artiștii și frecventează aceleași locuri^[20]. Unele dintre acestea sunt Tambourin, un cabaret de pe Bulevardul Clichy și localul lui Tanguy, un magazin de materiale pentru pictură situat pe strada Clauzel^[20]. Împreună cu Bernard, Toulouse-Lautrec, Anquentin și Paul Gauguin formează grupul “Micului bulevard”^[21]. Ca urmare a acestui proiect, Gauguin va veni să locuiasca cu Vincent la Arles.

În 1887, tensiunea dintre Theo și Vincent crește^[22]. „Odată este o persoană normală, dulce, iar apoi devine egoist și rece” declară Theo despre fratele său^[22]. Într-o scrisoare către Wilhelmine mai spune: „Viața alături de Vincent este insuportabilă. Nimeni nu poate să vină la mine acasă pentru că Vincent nu face decât să se certe cu toți”^[22]. La Paris pictorul a început să fumeze și să bea, lucruri ce i-au declanșat tulburări psihice^[22]. Orașul i se pare insuportabil așa că în februarie 1888 pleacă în Arles, orașul din Provence^[22].

Provence (1888 – 1889)

Autoportret cu urechea bandajată - pictat în luna ianuarie a anului 1889;Galeriile Institutului Courtauld, Londra

Van Gogh ajunge în Arles în plină iarnă și este susținut de fratele său cu 250 de frani lunar^[23]. Ajuns acolo, Vincent se cazează la Hotelul Carrel, situat pe strada Cavalerirei, la numărul 30, iar la începutul lunii mai închiriază pentru 15 frani pe lună patru camere într-o clădire din Piața Lamartine numărul 2; este vorba despre celebra „Casă galbenă”^[23].

În 15 luni artistul pictează peste 200 de tablouri^[24]. În unele tablouri găsim culoarea mult iubită de Van Gogh, galbenul. Paul Gauguin, care a fost oaspete al lui Vincent în anul 1888, vorbește despre dragostea lui Van Gogh pentru galben^[25]. În Gauguin, artistul vedea prietenul ideal^[26]. Ei au început lucrările împreună, iar Paul a fost influențat de Van Gogh. Dar în Ajunul Crăciunului, fără un motiv anume, Vincent ia un brici cu care vrea să-l rănească pe prietenul său^[27]. Paul fuge înspăimântat și petrece noaptea într-un hotel^[27]. Între timp, Vicent își taie lobul urechii și il dă unei dame de companie pe nume Rachel^[27].

Gauguin scrie despre ceea ce s-a întâmplat:

„În ultima perioadă a șederii mele Vincent a devenit excesiv de nepoliticos și contradictoriu, apoi s-a liniștit. Într-una din seri, l-am surprins pe Vincent că se apropria de patul meu. Cum se explică faptul că mă trezisem în acel moment? A fost de-ajuns să-i spun pe un ton serios: «Ce se întâmplă, Vincent?» pentru ca el, făra să scoată un sunet, să se întoarcă în pat și să adoarmă profund. Îmi venise ideea de a-i face un portet în timp ce picta natura moartă pe care o îndrăgea atât de mult, floarea-soarelui. După ce am terminat portretul, mi-a spus: «Sunt chiar eu, sunt eu, cel care a devenit nebun». În aceeași seară am mers la cafenea. A luat un absint ușor. Dintr-o dată, mi-a aruncat paharul și conținutul în față. Am evitat lovitura și, luându-l de braț, am ieșit din cafenea, am traversat Piața Victor Hugo și, în câteva minute, Vincent era în patul său, unde a adormit în câteva secunde și nu s-a mai trezit. Când s-a trezit, mi-a spus foarte calm: «Dragul meu Gauguin, am sentimentul vag că te-am jignit aseară». «Te iert din toată inima, dar scena de ieri s-ar putea repeta și, dacă m-ai lovi din nou, nu m-aș mai stăpâni și te-aș strânge de gât. Permite-mi, așadar, să-i scriu fratelui tău pentru a-l anunța cu privire la revenirea mea». Ce zi, Dumnezeule! Seara, după cină, am simțit nevoia să ies singur, să iau o gură de aer și să simt parfumul dafinilor înfloriți. Am traversat aproape în întregime Piața Victor Hugo când am simțit în spatele meu pași scurți și grăbiți. M-am întors tocmai în momentul în care Vincent se năpustea asupra mea cu un briceag în mână. Cred că privirea mea în acel moment a fost destul de înfricoștăare, pentru că el s-a oprit și lăsând privirea în jos, a luat-o la fugă până acasă [...] După o vreme, am mers la un hotel din Arles unde, după ce am întrebat cât este ceasul, am luat o cameră și m-am dus la culcare. Eram foarte agitat și am adormit spre dimineață. M-am trezit destul de târziu, în jurul orei șapte și jumătate. Odată ajuns în piață, am văzut mulțimea. În apropierea casei noastre erau jandarmi și un domn mic de statură, care era comisar de poliție. Iată ce se întâmplase. Van Gogh s-a întors acasă și si-a tăiat urechea complet. A trecut mult timp ca să oprească hemoragia, din moment ce pe lespezi erau aruncate haine îmbibate de sânge, în ambele camere de la parter. Cele două camere și scara dinspre dormitor erau murdare de sânge. Când am vrut să ies, cu o beretă bine potrivită pee cap, am mers glonț într-una din acele case în care se găsea dama de companie care păzea urechea lui Vincent împachetată. «Iată - spuse ea - o amintire», apoi a fugit și a intrat din nou în casă, s-a șezat în pat și a adormit. Se îngrijise însă să închidă ușile și să pună pe masa de lângă fereastră o lumânare aprinsă”^[28]”

Aceasta este povestea spusă de Gauguin, la câțiva ani după ce a avut loc înâmplarea. Se spune că nu Vincent și-ar fi tăiat urechea, ci că a fost un accident^[29]. Pentru o eventuală anchetă, poliția a păstrat lobul urechii lui Van Gogh într-un vas cu alcool^[30].

Ceea ce ar fi putut să declanșeze nebunia și acest episod este absintul, băutura considerată în zilele noastre un adevărat drog^[31]. S-a constatat că absintul determina o percepție distorsionată a culorilor numită discromatopsie^[31]. De altfel s-a observat că băutura provoacă un comportamnet agresiv, brutal, violent^[31]. De aceea, unii au dedus că episodul tăierii urechii se explică printr-o halucinație auditivă insuportabilă^[31].

După ce-și taie urechea, Vincent este internat la spitalul din Arles^[32]. Acolo vine și fratele său, Theo, anunțat de Gauguin care s-a întors laParis^[32]. Vincent se pune pe picioare, dar crizele care urmează îl obligă să se întoarcă la spital^[32]. În martie 1889, 30 de cetățeni din Arlessemnează o petiție prin care artistul să părăsească orașul, iar Casa galbenă este închisă din ordinul poliției^[32]. Van Gogh decide să facă tot posibilul pentru a se vindeca, iar la 8 mai 1889, se internează din proprie inițiativă la spitalul de psihiatrie din Saint-Paul-de-Mausole, lângăSaint-Rémy-de-Provence^[33].

Saint-Rémy (1889)

Aici, sub îndrumarea medicului Peyron, Vincent se bucură de libertate și continuă să picteze însoțit de un supraveghetor^[33]. Artistul trăiește momente extreme chiar și aici^[34]. La sfârșitul anului 1889, în timpul unei crize înghite culori^[34]. Crizele devin din ce în ce mai frecvente, grave și lungi^[34].

Cu ajutorul fratelui său Theo, Vincent participă la Salonul Artiștilor Independenți din Paris și expune lucrări la difrite expoziții^[34].

În 1890 spune că: „Nu trebuie să mai trăiesc într-un astfel de mediu. În momentul de față, pe stradă ar fi mai bine [...] Trebuie să pun capăt șederii mele aici, nu pot să fac două lucruri în același timp, să lucrez și să am o grămadă de probleme în mijlocul acestor bolnavi ciudați”^[35]. El se teme că nebunia ar putea să îi distrugă capacitatea de a picta și pleacă la un doctor cu experiență, cunoscutul doctor Gachet^[35].

Auvers-sur-Oise (1890)

Portretul doctorului Gachet - pictat în1890; locație necunoscută

Theo îl transferă pe Vincent la Auvers-sur-Oise, la doctorul Gachet^[36]. Vincent părăsește Spitalul Saint-Rémy și se duce singur la Paris^[36]. Petrece trei zile în casa lui Theo și se îndreaptă apoi spre Auvers^[36]. Se stabilește prima dată la Hotelul Saint-Aubin, apoi la cafeaua-pensiune a soțlior Ravoux^[36]. Acolo lucrează cu forță, realizând în două luni peste optzeci de tablouri^[36]. Medicul devine prietenul pacientului său și-l invită la casa lui în fiecare duminică^[36]. Vincent este sigur că se va vindeca: „Domnul Gachet spune că nu sunt semne ca boala să revină și că acum sunt foarte bine”^[36].

Pe 27 iulie 1890, Vincent iese pe câmp să picteze^[37]. Soții Ravoux mărturisesc că la întoarcere artistul s-a împușcat în piept cu un pistol^[37]. Doctorul Gachet îl informează imediat pe Theo^[37]. Aflând ceea ce s-a întâmplat, Theo se grăbește să ajungă la fratele său, însă soarta lui a fost hotărâtă^[37]. Van Gogh moare în noaptea de 29 iulie 1890, marți, în jurul orei unu noaptea. Dar de unde a luat Vincent pistolul? Există două cazuri posibile: prima ar fi că l-a cumpărat în Pontoise, iar a doua ar fi că i l-a dat prietenul lui Ravoux pentru a alunga corbii^[37]. Funeraliile lui Van Gogh au avut loc pe 30 iulie^[38]. Sicriul său a fost acoperit cu floarea-soarelui, iar lângă el odihnește pentru totdeauna fratel său Theo^[38].

Citate

„Gloria noastră cea mai mare nu stă în faptul că nu am eșuat niciodată, ci în faptul că ne ridicăm după fiecare eșec.” ^[39]

„Lucrurile mărețe nu se fac din impuls, ci dintr-o serie de lucruri mărunte adunate laolaltă.^[39]

„Ce ar fi viața dacă nu am avea curajul să riscăm ceva?” ^[40]

„Omul nu trăiește numai pentru a fi fericit, ci ca să facă lucruri mărețe pentru umanitate.” ^[41]

„Un tablou bun este sinonim cu o faptă bună.” ^[40]

„Să nu-ți pierzi iubirea față de natură, pentru că e singura cale adevărată de a înțelege arta din ce în ce mai bine.” ^[40]

„Nu eu am creat arta întru totul, ci dimpotrivă, am găsit-o gata, eu trebuia doar să o descopăr și să o eliberez din natură.” ^[41]

„Academia este o amantă care împiedică iubirea adevărată, mai arzătoare și mai frumoasă, să se trezească în tine. Lasă această amantă și îndrăgostește-te de adevărata dragoste: Natura, sau Realitatea.” ^[41]

„Nu eu ci soarta a ales să fiu aventurier.” ^[40]

„Mărturisesc că nu știu de ce, însă întotdeauna privitul stelelor mă face să visez.” ^[40]

„Tablourile sunt însuflețite, lucru care provine din sufletul pictorului.” ^[40]

„Întotdeauna mi s-a părut anormal ca pictorii să locuiască singuri. Pierzi timpul dacă stai izolat” ^[39]

„Este mai bine să fii curajos chiar dacă faci mai multe greșeli, decât să fii închis la minte și prea prudent.” ^[39]

„Dacă auzi o vocea în interiorul tău care-ți spune "nu poți picta", atunci pictează cu orice preț și vocea va fi redusă la tăcere.” ^[39]

Galerie de opere

• 

  Vază cu 12 floarea-soarelui - 1889;Philadelphia Museum of Art, Philadelphia,Pennsylvania

•  
• 

  Vază cu 3 floarea-soarelui- 1888; Colecție privată

•  
• 

  Vas cu floarea-soarelui, trandafiri și alte flori - 1886; Kunsthalle Mannheim,Mannheim, Germany

•  
• 

  Trandafiri - 1890; National Gallery of Art, Washington, D.C.

•  
• 

  Autoportret - 1889; Muzeul Orsay, Paris

•  
• 

  Portretul lui Eugen Boch -1888; Muzeul Orsay, Paris

•  
• 

  Portretul lui Joseph Roulin- 1889; Muzeul Kröller-Müller, Otterlo, Olanda

•  
• 

  Mâncătorii de cartofi -1885; Muzeul Van Gogh,Amsterdam

•  
• 

  Noapte înstelată - 1889; Muzeul de Artă Modernă,New York

•  
• 

  Lan de grâu cu chiparoși -1889; Metropolitan Museum of Art, New York

•  
• 

  Casa galbenă - 1888;Muzeul Van Gogh,Amsterdam

•  
• 

  Lan de grău cu corbi -1890; Muzeul Van Gogh,Amsterdam

Note

1. ^ en „Gogh, Vincent van: Autoportrete”. Accesat la 8 iulie 2011.
2. ^ ^a b c d Cartea Arta. Istoria vizuală a artelor plastice; p. 386
3. ^ ^a b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 7
4. ^ ^{a b c d e} Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 12
5. ^ ^{a b c d e} Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 16
6. ^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.22
7. ^ ^a b c d Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.23
8. ^ ^{a b c d e f} Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.26
9. ^ ^a b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.27
10. ^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.31
11. ^ ^{a b c d e f g h i j k} Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.32
12. ^ ^a b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.56
13. ^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.58
14. ^ ^{a b c d e} Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.61
15. ^ ^a b c d Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.63
16. ^ ^a b c Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.65
17. ^ ^a b c Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.68
18. ^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.72
19. ^ ^a b c Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.73
20. ^ ^a b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.78
21. ^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.80
22. ^ ^{a b c d e} Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.83
23. ^ ^a b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.90
24. ^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.95
25. ^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 96
26. ^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 100
27. ^ ^a b c Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p.106
28. ^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 111-113
29. ^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 116
30. ^ Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 117
31. ^ ^a b c d Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 134
32. ^ ^a b c d Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 139
33. ^ ^a b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 140
34. ^ ^a b c d Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 141
35. ^ ^a b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 144
36. ^ ^{a b c d e f g} Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 148
37. ^ ^{a b c d e} Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 150
38. ^ ^a b Cartea Viața și opera lui Van Gogh; p. 151
39. ^ ^{a b c d e} ro „Vincent Van Gogh”. Accesat la 20 aprilie 2011.
40. ^ ^{a b c d e f} ro „Vincent Van Gogh”. Accesat la 20 aprilie 2011.
41. ^ ^a b c ro „Vincent Van Gogh”. Accesat la 20 aprilie 2011.

Bibliografie

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deVincent Van Gogh

• Bucholz, Elka Linda; Bühler, Gerhard ; Hille, Karoline; Kaepelle, Susanne și Stotland, Irina. Vidrașcu și fiii. ed (în română) (17 cm × 13 cm). Arta. Istoria vizuală a artelor plastice. Litera.ISBN 978-973-675-415-9
• Crispino, Enrica (7 octombrie 2009) (în română) (20.5 × 17.5 cm). Viața și opera lui Van Gogh (ed. Pictori de geniu). Adevărul Holding. ISBN 978-606-539-083-6
• (în română) (20.5 × 17.5 cm) Muzeul Van Gogh - Amsterdam (ed. Marile muzee ale lumii). Adevărul Holding. 28 iunie 2010. ISBN 978-606-539-228-1

Vezi și

• Autoportret (Vincent Van Gogh, 1889)
• Mâncătorii de Cartofi
• Muzeul Van Gogh
• Floarea soarelui (Vincent Van Gogh)
• Portretul doctorului Gachet
• Terasa Cafenelei Noaptea
• Vincent Van Gogh. Imagini și Biografie

[Nicoleta Cimpoae]

[Nicoleta Cimpoae]

[Virginia Stanciu]

Multumiri dna Nicoleta pentru minunata completare, mi-am pus-o de-o parte.

[altmariusconcurs]

[altmariusconcurs]

[altmariusconcurs]