Aniversarea zilei: Manastirea Caldarusani

[altmariusistoric]

Rămâne încă acoperit de vălul uitării momentul în care
liniştea Codrului Vlăsiei a fost despicată de glasul
clopotelor care vesteau începutul slujbelor de laudă lui
Dumnezeu la Mănăstirea Căldăruşani. Documentele nu ne aduc
ştiri despre începutul unei aşezări monahale aici, decât de la
începutul secolului al XVII-lea.
Tradiţia aşternută în scris de ieromonahul Casian Cernicanul,
aminteşte de existenţa unui schit de lemn, o aşezare
pustnicească peste care vremurile îşi puseseră puternic
amprenta, înainte ca domnitorul Matei Basarab să fi zidit
actuala mănăstire. Voievodul ar fi găsit acest loc cu prilejul
unui conflict militar cu Vasile Lupu, domnul Moldovei, în
jurul anului 1636. (În realitate confruntarea a avut loc în
toamna anului 1637). Aflat în tabără cu oştirea în codrul
Vlăsiei, voievodul s-a "înfundat în ostrov şi uitându-se
încoace şi încolo, a văzut o bisericuţă mică de lemn şi foarte
dărăpănată din pricina vremii, şi tot minunându-se şi privind
pe lângă dânsa, a văzut pe un biet bătrân... şi acesta era
stareţul acestui schitişor sau mai bine zis al aceştii
sihăstrii". Intrând în vorbă cu el, vodă a aflat că se numeşte
Partenie şi că mai avea 8 ucenici. Impresionat de buna lor
vieţuire şi de frumuseţea locului, Matei Basarab le-a făgăduit
că, dacă se va întoarce victorios din luptă, le va înnoi
mănăstirea. Lupta nu a mai avut loc deoarece, aflând de
puterea sporită a lui Matei Basarab prin ajutorul dat de
Gheorghe Rakoczy I, Craiul Ardealului, Vasile Lupu s-a retras
în Moldova. Întorcându-se în peninsulă, în mijlocul monahilor,
Matei Basarab a hotărât să zidească "o monastire foarte
frumoasă în numele Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie" după
care "singur măria sa au început a însemna pe unde să fie
temelia Bisericii şi a caselor, adecă Biserica în mijloc şi
casele împrejur făcute ca un fel de cetate" rânduind ca
slugerul Dimitrie Buzinca să se îngrijească de zidire. "...
planul Bisericei este după cum s-au însemnat chiar de măria
sa, fără numai chiliile nu sunt făcute după cum a poruncit, ci
le-au făcut numai cu un cat, iar în partea despre răsărit au
făcut numai un zid semplu fără chilii". Sfinţirea s-a
desfăşurat cu mare fast şi au luat parte, pe lângă Matei
Basarab şi curtenii săi, mitropolitul Teofil al Ungrovlahiei
şi episcopii Ignatie al Râmnicului şi Ştefan al Buzăului.
În sprijinul existenţei unui lăcaş sihăstresc de călugări la
Căldăruşani, pe lângă tradiţie, monahul Casian Cernicanul
menţionează şi "Cartea Prea Sfinţitului Patriarh Partenie
pentru întărirea hrisoavelor Sfintei Monastiri Căldoroşani"
din decembrie 1643 în care se arată: "... Pravoslavnicul Domn
a toată Ungrovlahia Chiru chir Ioan Matei Voevod... au ridicat
din temelie la ţara domniei sale, la locul Căldăroşanilor pre
Sfânta Monastire... învechită şi de mai mulţi ani fiind
uitată". Documentul emis la cererea domnitorului, scris în
limba greacă pe piele, se păstrează în original. De asemenea
"Cartea Prea Sfinţitului Patriarh Sofronie pentru întărirea
hrisoavelor Sfintei Monastiri Căldoroşani care carte întăreşte
pe cea de mai înainte, a fericitului Patriarh Partenie, ce
aceasta întăreşte hrisoavele măriei sale Matei Basarab,
întâiul întemeietor". Datată "Anul 1775, în luna Aprilie",
cartea este emisă "ca să se păzească nemişcat cererea
numitului ctitor şi înnoitorului credinciosului prea
luminatului, prea slăvitului a toată Ungro-Vlahia Chiriu Chir
Ioan Alexandru Ipsilant Voevod".
Despre existenţa unui aşezământ călugăresc la Căldăruşani
înainte de 1637, înştiinţează şi un fragment de hrisov din
1614-1615 emis de voievodul Radu Mihnea (1611-1616) cu
prilejul fixării hotarelor moşiei Jupânesei Ioana, care se
învecina cu o moşie a Mănăstirii Căldăruşani. "Semnele despre
moşia mănăstirii Căldăruşanu sunt acestea: satul Dulban de la
gura lacului de la bulboacă până la moara birarului, până în
gorganul tufelor, încă până în gorganul cu piersecul, iar după
acestea la trei gorgănele spre moşia Creţului până la
lăcurele".
Tot în sprijinul existenţei unui lăcaş monahal, poate o
sihăstrie, vin şi descoperirile arheologice făcute cu prilejul
restaurării din 1950-1967. În latura de vest, în afara
cetăţii, în stânga intrării de sub gang, se află o pivniţă a
unei clădiri anterioară anului 1637. Pivniţa este construită
din cărămidă de epocă şi are boltă şi arc în dublură.
Dimensiunile sunt modeste: 2 m lăţime şi 2 m înălţime.
Lungimea nu poate fi precizată din cauza temeliei zidului
cetăţii care a întrerupt-o.
Despre existenţa unei aşezări monahale modeste la Căldăruşani
înainte de 1637-1638, pomeneşte şi Nicolae Iorga, vorbind
despre Mănăstirea Snagov: "Ţepeş a putut fi ctitor aici, ca şi
Matei Basarab la Căldăruşani, ducând mai departe ceea ce altul
începuse".
Din primele documente de cumpărare de moşii pentru Mănăstirea
Căldăruşani, se află intenţia voievodului Matei Basarab de a
ridica aici o nouă ctitorie. Înscrisul din 6 mai 1637
menţionează cumpărarea de la Badea din Spăteni, nepotul lui
Neagoe logofatul din Căldăruşani, contra sumei de 150 de
galbeni, sumă plătită "den punga măriei sale", "ca să facă
măria sa domnul nostru sfânta mănăstire şi întru pohală
sfântului mucenic şi izvorâtorul de mir Dimitrie". În aceeaşi
zi domnitorul mai cumpăra a patra parte de ocină din
Căldăruşani, de la Stan, ginerele lui Dumitru din Căldăruşani,
tot cu 150 de galbeni din punga sa, urmând să facă mănăstire
pe ocină. La 6 iulie 1637 Matei Basarab cumpără de la Loiz
clucerul, cu 200 de galbeni, satul Vlădeni - Ilfov pe care
apoi îl donează mănăstirii Căldăruşani.


Sursă text: Episcop Gherasim Cristea - "Istoricul Sfintei
Mănăstiri Căldăruşani" - Editura Episcopiei Râmnicului,
Râmnicu Vâlcea, 1996.